Prim-vicepreședintele Filialei Vâlcea a Partidului „Pro România”, Adrian Sandu, este încrezător în șansele candidatului independent la alegerile prezidențiale, Mircea Diaconu. Bătălia politică pentru Cotroceni a adus în rândul candidaţilor personalităţi din toate domeniile. Printre acestea se numără şi actorul Mircea Diaconu, care, în ultimii ani, a îmbrăcat haina de politician. Senator în perioada 2008-2012 pe listele PNL, ministru al Culturii în guvernul Ponta, deputat european independent, afiliat grupului liberal din Parlamentul European, în perioada 2014-2019, Mircea Diaconu susţine că a venit timpul ca funcţia de preşedinte al ţării să fie ocupată de o persoană neînregimentată politic. Iar pentru asta propune un proiect - nu de ţară - ci de dezvoltare a naţiunii. Şansele ca dezbaterea acestui proiect să fie publică au crescut după demiterea guvernului Dăncilă de către Parlament. Decăderea lui Dăncilă şi gafele din ultima vreme ale candidatului USR, Dan Barna, îl favorizează pe Mircea Diaconu să devină candidatul care se va confrunta cu Klaus Iohannis în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale.
Într-un interviu acordat presei naționale, Mircea Diaconu a spus printre altele: „Preşedintele nu este şi nu trebuie să fie partizan, nu trebuie să fie o persoană cu prestaţie politică. El trebuie să fie neutru, mediator, arbitru. Preşedintele nu are stânga, nu are dreapta, nu are doctrină politică. Dacă el vine fundamental dintr-o zonă politică, atunci vine cu doctrina, cu dominanta respectivă şi atunci intră automat şi din reflex, din păcate, pe concurenţa dintre părţile politice ale societăţii româneşti. Oferta mea electorală este de altă natură. Statutul meu este, din 2014 încoace, de independent. Aşa am candidat, am un contract public de tipul acesta, aşa vreau să trăiesc în continuare. La Parlamentul European m-am comportat exact ca un independent, în cadrul unui grup politic, ceea ce este o specie aparte. Faţă de ofertele celelalte aşezate pe masă şi care sunt ultrapolitice, oferta mea este de tip independent, neutru, nepartizan.
Este adevărat că stânga are în acest moment un candidat care, cel puţin în sondaje, nu este cotat cu vreo şansă de a deveni preşedinte al ţării. În cazul Vioricăi Dăncilă, acestea sunt voturile persoanei, nu ale partidului. Eu nu am candidat pentru că dânsa este slabă. Am candidat pentru că am vrut să spun anumite lucruri, iar o altă ocazie mai bună decât aceasta nu există. Eu spun aceleaşi lucruri de ani de zile, dar nu mă aude nimeni. Acum sper să mă audă. Eu nu am vorbit niciodată despre un stat paralel. Este o chestie ocultă. Nu este stat paralel, pentru că, dacă ar fi aşa, ar fi la vedere. El nu este la vedere. Încă din 1990 am avut sentimentul că există nişte oameni gri, pe care nu-i ştie nimeni, care dictează totul şi sunt cei mai puternici din România.
Dacă voi ajunge preşedinte, una dintre ţintele mele principale va fi transparenţa, ceea ce înseamnă desecretizare. Au fost de 30 de ani mari privatizări, pe care nu le-a verificat nimeni dacă şi-au atins scopul. Cele mai multe contracte sunt secrete. Mi se pare fundamentală depolitizarea instituţiilor publice, depolitizarea administrativă. De ani de zile s-a infestat organismul fiecărei profesii. Piramida profesională a fost infestată, de la nivel de conducere până la nivelul aflat cel mai jos, de oameni aduşi politic. Au ajuns cu numirile politice până la grădiniţă. Şi un director de grădiniţă trebuie să aibă trimitere de la partid să ocupe funcţia respectivă.
În acest moment instituţiile publice, funcţiile publice, administraţia publică locală şi centrală sunt blocate de acest fenomen, absolut sinucigaş, al politizării. Trebuie să se stabilească de la început care sunt posturile politice, câte sunt şi la fiecare guvernare toţi deţinătorii acestor posturi să fie schimbaţi. Acum nu se schimbă şi avem situaţii în care plătim cu acelaşi salariu două persoane, dintre care doar una execută atribuţiile specifice postului. Această înlăturare din funcţii, după alegeri, a celor numiţi politic este necesară pentru funcţionarea răspunderii politice şi asumării politice a guvernării.
Am făcut un proiect, cu care am umblat peste tot în România politică şi nepolitică să încerc să conving. Proiectul se numeşte "Reţea naţională de repere ale civilizaţiei spaţiului românesc". Argumentul meu este că dezvoltarea României moderne a avut la bază un fel de frază motor care s-a numit "Şcoala ardeleană, latinitatea noastră". A fost un motor de dezvoltare, de luminare de sine, cum zicea Nicolae Iorga - "conştiinţa de luminare de sine". Ţara noastră ar trebui să aibă repere: Constanţa, Iaşi, Suceava, Sighişoara, Hunedoara, etc.. Peste tot poţi găsi nişte puncte de lumină, patrimoniale, care înseamnă ceva şi ca identitate, şi ca istorie, şi sunt foarte diferite între ele. Aceste puncte ar trebui legate într-o reţea finanţată unitar. Aceste repere ar fi motoare de căutare ale acestui ADN al nostru, ceea ce se poate constrânge într-o singură frază: "despre noi, înşine". A reface conştiinţa de sine a noastră este obligatoriu. Acesta poate fi motorul dezvoltării României”.
Web Design by DowMedia
