|joi, septembrie 19, 2019
  • Follow Us!

REVEDERE EMOŢIONANTĂ DUPĂ 65 DE ANI LA LICEUL MIRCEA CEL BATRAN DIN RAMNICU VALCEA 

Mircea cel Batran Colegiu

 

 

Sfârşit de săptămână, în holul bătrânului dar mereu tânăr, al renumitului liceu Mircea cel Bătrân din Râmnicu Vâlcea, nişte bătrânei cu tâmplele albite şi puţin aplecaţi de spate se îndreptau agale cu paşi mărunţi parcă măsuraţi de cineva spre această clădire care în urmă cu aproape 70 de ani îi primea cu uşile deschise pe aceşti minunaţi copii ai Vâlcii străbune.

Cam puţini la număr, mulţi dintre ei trecuseră în lumea umbrelor.  Profesori, nici atât. Îmbrăţişări, lacrimi, strângeri de mâini, şoapte parcă numai de ei auzite.

Aşa a fost întâlnirea celor care în urmă cu 65 de ani plecau înspre cele patru zări de pe băncile renumitei Şcoli Medii Tehnice de Comerţ din Râmnicu Vâlcea(SMTC). Ei purtau în buzunar diploma de absolvent a acestei minunate şcoli de învăţământ care le dădea dreptul de a lucra şi conduce la un nivel înalt contabilitatea diferitelor unităţi economice, nu numai din judeţul Vâlcea, dar şi din ţară.

I-am urmărit cu atenţie, lacrimile nu se opreau, începuseră să-şi amintească de anii petrecuţi la şcoală. Erau tineri, majoritatea dintre ei nu împliniseră 15 ani. Nu şi-au uitat dascălii, începuseră să-şi amintească de ei cu stimă şi respect.

Îmi fac o datorie de onoare, stimaţi cititori, să-i reamintesc pe cei care de la catedra şcolii au transmis acestor minunaţi elevi cele mai bune cunoştinţe pentru a-i forma în meseria deloc uşoară dar frumoasă- contabilitate.

Ion Ceauşescu-director, Ion Rădulescu –drept, Constantin Rădulescu –matematică, Eugen Mihuţ –contabilitate şi diriginte la una dintre cele două clase, Aurel Zbârnea –contabilitate, Elena Mateescu –chimie şi fizică, Constanţa Nisipeanu –limba şi literatura română şi nu în ultimul rând, trei nume a unor profesori de referinţă, adevăraţi deschizători de drumuri şi făuritori de caractere puternice. Este vorba de trioul de aur al sportului vâlcean, profesorii emeriţi: Marin Trincă, Petrică Darie şi Marian Şuteu. Din păcate toţi aceşti mari dascăli ai şcolii vâlcene nu mai sunt printre noi.

Celor pe care i-am apucat în viaţă, fiindu-le învăţăcei, le purtăm un respect adânc, un respect total fără niciun fel de reţineri. Doamne, unde mai sunt asemenea dascăli pe care i-am avut într-o perioadă extrem de grea?

Dar prin caracterul lor şi mai ales prin modul de a se descurca în hăţişul extrem de încărcat al programelor şcolare din acea perioadă, cât comuniştii începuseră să se amestece din ce în ce mai mult şi în sistemul educaţional românesc.

Să nu uităm reforma învăţământului românesc din 1948-1949, şi alte legi şi reforme care au zdruncinat din temelii învăţământul românesc.

Toate acestea nu au făcut decât să întărească inimile şi sufletele copiiilor anilor 1950-1954, plasându-i pe piaţa muncii într-o perioadă extrem de grea care-i supunea la eforturi suplimentare şi susţinute.

Stimaţi cititori, îmi face o deosebită plăcere să amintesc numele celor care şi-au dat întâlnire în această sâmbătă de început de iunie a anului 2019: Dumitru Uţa –organizatorul principal al evenimentului, Nicolae Tănăsoiu , Anişoara Simeanu, Florian Baniţă, Valeriu Tărăşescu, Ion Dicu, Constantin Trăistaru, Elena Băviţă, Brânduşa Bleotu, Maria Popa, Constantin Tufeanu, Elena Trincă.

De pe băncile acestei prestigioase şcoli de învăţământ preuniversitar vâlcean, au fost şi elevi, care din păcate nu mai sunt în viaţă, care au împletit în mod armonios pregătirea şcolară cu cea sportivă.

Unde mai găseşti în ziua de astăzi asemenea elemente. Cu lacrimi în ochi, aplecat pe hârtia de pe birou, le trec numele: Ion Nedescu –fundaşul de fier al SSV-ului (Chimia de mai târziu), Marian Gibea –extremă dreaptă- tunarul din Zăvoiul vâlcean, Dumitru Pârvulescu –mijlocaş de excepţie, Radu Iatan –fundaş, Ion Popescu –portar, Gheorghe Opriţescu –centru înaintaş, căutat de marile cluburi din ţară, dar datorită dosarului nu a reuşit să promoveze, cu toate calităţile excepţionale pe care le avea, şi nu în ultimul rând fraţii Dumitru şi Constantin Anescu coborâţi din podgoriile Orleşti-ului spre a urca pe treptele măiestriei sportive şi în mod special spre fotbalul de performanţă.

Fundaş şi extremă mai târziu unul dintre bunii antrenori pe care i-a avut Vâlcea fotbalistică din toate timpurile.

Din păcate toţi au plecat dintre noi pe neaşteptate, într-un mod când societatea vâlceană mai avea nevoie de prezenţa lor.

Singurul care mai este în viaţă şi îi mulţumim bunului Dumnezeu, este Mitică Uţa, şef contabil peste 30 de ani la o importantă instituţie economică din Drăgăşani, cel care mai ţine flacăra aprinsă acestei generaţii de 65 de ani de la absolvirea şcolii.

În numele colectivului redacţional al ziarului nostru, al Academiei Olimpice Române Filiala Vâlcea, al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România Filiala Vâlcea, cât şi a tuturor celor care v-au prins în viaţă şi v-au cunoscut realizările pe linie profesională şi sportivă, o înclinare pioasă, un adânc respect, un buchet de flori şi o lacrimă pe mormântul în care vă odihniţi după o activitate şi o viaţă trăite la intensitate maximă.

Dumnezeu să vă aibe în pază, să vă ocrotească, Dumnezeu să vă ierte!

Nicolae Dinescu

Leave a Response