|miercuri, septembrie 23, 2020
  • Follow Us!

Managerul Complexului Energetic Oltenia, Laurenţiu Ciurel: Realizarea transferului UMC Berbeşti către CET Govora depinde în acest moment de avizul AGA 

ciurel-complexul-oltenia

Interviu realizat de Adrian Pană şi Vasile Căprescu – www.saptamana.net

Înfiinţat în 2012, Complexul Energetic Oltenia (CEO) are un management privat, asigurat printr-o dublă conducere constituită din Consiliul de Supraveghere (şapte membri) şi Directorat (cinci membri), care se subordonează Adunării Generale a Acţionarilor (AGA). Conducerea executivă propriu zisă este asigurată de Directorul general Laurenţiu Ciurel şi alţi 12 directori de divizii şi sucursale. Realizarea transferului UMC Berbeşti către CET Govora depinde în acest moment de avizul AGA CEO, care este convocată în şedinţă ordinară pe 26 februarie. Managerul Laurenţiu Ciurel este optimist în ce priveşte şansele ca tranzacţia să obţină majoritatea simplă a voturilor favorabile în adunare, în ciuda opoziţiei reprezentanţilor Fondului Proprietatea (care deţine 21,56% din acţiunile CEO), dar recunoaşte că are emoţii în ce priveşte acordul Consiliului de Supraveghere (CS). Despre soarta tranzacţiei cu CET Govora, dar şi despre presiunile sindicaliştilor nemulţumiţi de planul directoratului de a evita intrarea companiei în insolvenţă prin reducere a cheltuielilor cu munca vie (de la 4.008 lei/salariat, în 2014, la 3.497 lei/salariat, adică o reducere cu 12,8 % şi reducerea numărului salariaţilor cu 2.000, din care 1.300 prin transferul carierelor de la Berbeşti) şi multe altele, puteţi citi detalii oferite în exclusivitate pentru “Săptămâna în Oltenia” de Laurenţiu Ciurel în interviul ce urmează.

Sursa: http://saptamana.net/articol/7565-transferul-umc-berbesti-catre-cet-govora-blocat-de-consiliul-de-supraveghere-al-ce-oltenia

Restructurări inevitabile, în ciuda investiţiilor masive pentru standarde de mediu

Reporter: – În condiţiile în care reprezentanţii FMI şi CE vin în România pentru a discuta cu Guvernul României realizarea unor acorduri deja stabilite, ce măsuri de rentabilizare a minelor propuneţi?
Laurenţiu Ciurel: – Văd că se omite încă o componentă esenţială a delegaţiei, e vorba şi de Comisia Europeană, nu doar despre reprezentanţii FMI. Vin pe un val din ce în ce mai evident de a opri şi de a reduce producţia de energie pe cărbune, în toată Europa, nu numai în România. Există cuvântul acesta nou, modern, se numeşte «decarbonizare». Este prezent pe buzele tuturor acum în Parlamentul European şi în mai toate cancelariile europene. Noi, producătorii de energie pe cărbune, suntem acuzaţi de toate relele pământului. Global warming, schimbări climatice, tot felul de boli care apar, nu neapărat boli profesionale, ci boli de la cancer până la boli de piele. Noi, din punctul ăsta de vedere, vrem să facem Comisia Europeană şi FMI să înţeleagă că în Complexul Energetic Oltenia, la ora asta, sunt grupuri energetice aliniate total la standardele de mediu ale Uniunii Europene. Vreau să vă spun că am cheltuit în ultimii zece ani peste 1,1 miliarde de euro ca să ne aliniem la aceste standarde. Asta în ceea ce priveşte mediul. De asemenea, vreau să înţeleagă şi reprezentanţii Fondului şi ai Comisiei, că la ora asta, în Oltenia, sunt poate printre cele mai performante grupuri energetice din punct de vedere tehnic, nu numai din România, poate chiar din Europa. Putem să comparăm cifrele a unul – două grupuri cu cifrele tehnice ale unor centrale similare, pe acelaşi gen de combustibil, din Cehia, Polonia sau chiar din Germania. Atunci, care este motivul pentru care unei centrale din România care este, comparativ cu sora ei din Germania sau din Cehia poate mai profitabilă şi respectă condiţiile de mediu, să nu i se permită funcţionarea şi să nu poată funcţiona, iar celei din Cehia sau din Germania să i se permită? Vrem să explicăm că acest complex este componentă de stabilitate a sistemului. În cazul în care Complexul Energetic Oltenia şi-ar restrânge foarte drastic activitatea, România ar trebui să devină un importator net de energie, noi având resursele noastre pentru zeci de ani de aici încolo.
Pe de altă parte, nu pot să spun că fondul şi comisia nu au dreptate în unele privinţe. Într-adevăr, cifrele pe care ei ni le arată, spre exemplu în Germania, 10.000 de mineri produc 50 de milioane de tone de cărbune, sunt adevărate şi nu pot fi comparate cu cifrele noastre, în care peste 13.000 de mineri produc aproape 22 de milioane de tone de cărbune. Este clar că există un randament mult mai mare acolo, iar cheltuielile cu munca vie pe care le are Oltenia sunt, spre exemplu, 52% din preţul tonei de cărbune. Deci cheltuielile cu preţul forţei de muncă sunt extraordinar de mari, mult mai mari decât la omologii noştri din străinătate. FMI ne cere restructurare, ne cere, spre exemplu, ca numărul de angajaţi pe megawat, sau numărul de angajaţi pe tona de cărbune, să fie comparabil şi nu foarte disproporţionat cu zonele asemănătoare cu noi din Europa. Va trebui să facem asta.

Emoţii pentru avizul Consiliului de Supraveghere

– Transferul către CET Govora a minelor de la Berbeşti-Alunu reprezintă o soluţie?
– Sigur ne-ar ajuta foarte mult. În directorat, noi am avizat acest proiect, pentru că ni s-a părut unul foarte bun, care ar scădea preţul la tona de cărbune semnificativ. Din păcate, cel al directoratului CEO este singurul aviz pe care l-am obţinut pentru tranzacţie. Încă nu s-a pronunţat în acest sens nici Consiliul de Supraveghere, pe unde trebuie să treacă prima dată, şi nici AGA. Ar trebui ca până în data de 26 februarie acest lucru să se întâmple. Dacă nu se întâmplă, chiar e o problemă mare!

– În şedinţa extraordinară a AGA, Fondul Proprietatea s-a opus, de principiu, transferului…
– Sigur, e clar că fiecare vrem să ne maximizăm profitul, venitul, pentru că aşa este într-o economie de piaţă. Pe de altă parte, nu putem să nu înţelegem că UMC Berbeşti este un activ toxic pentru companie, la momentul acesta, pentru că produce în permanenţă pierdere. Este foarte greu de administrat, sunt carierele situate la distanţa cea mai mare de centru, peste 80 de kilometri de sediul diviziei miniere, este cel mai greu de controlat şi de pus presiune pozitivă zilnică pe cei care îşi desfăşoară activitatea acolo, ea fiind aproape în curtea termocentralei de la Govora. Pe de altă parte, beneficiarul ei final este Oltchim, aflată în insolvenţă, care a creat o creanţă de peste 200 de milioane de euro în câţiva ani, pentru că este rău platnic din cauza problemelor financiare pe care le are. Atunci, Complexul Energetic Oltenia a spus că nu mai poate subvenţiona căldura la jumătate din ţară. În sensul că avem termocentrale la Oradea, la Arad, Timişoara, Vâlcea, Turnu Severin, Brăila, cărora să le livrăm cărbune în continuu fără bani. CEO are de încasat creanţe totale de 980 milioane lei, dintre care 226 milioane de recuperat numai de la CET Govora.
Atunci, dragă domnule preşedinte de Consiliu Judeţean, ia-ţi, te rog, carierele şi administrează-le, pentru că noi plătim salarii, plătim taxe, cheltuieli cu transportul mai departe ca să vă facem cărbune pe care voi nu-l plătiţi.

Termo Craiova SRL, din bun platnic, în scădere de randament

– Se compară situaţia CET Govora cu cea a societăţii de termoficare din Craiova?
– E mare diferenţă faţă de situaţia de la Craiova. În primul rând pentru că acolo noi deţinem termocentralele, iar sistemul de termoficare aparţine unei societăţi din subordinea Consiliului Local, Termo Craiova SRL. În plus, de bine de rău, în ultimii doi ani şi jumătate, Craiva a fost relativ bun platnic. Problema la Craiova este alta. S-a intrat în complex cu o creanţă de 190 de milioane venită de pe vremea domnului Solomon. De atunci, gradul de încasare a fost undeva la 92%, adică banii au venit şi de la Termo Craiova SRL, şi de la Ford, care este al doilea mare consumator local, aşa cum a trebuit. În 2014, a fost o relaxare, nu ştiu din ce cauză, pentru că de-abia acum se pare că au ajuns probabil că pe la 74-75% cu încasările pentru perioada din decembrie – ianuarie, deci încă nu s-a încheiat, dar probabil că nu se va depăşi procentul ăsta. Problema este că se întâmplă totuşi ceva cu managementul de la Craiova. Dacă până acum 6 luni – un an nu aveam de ce să mă plâng, colaborarea era directă, venea domnul director de acolo poate cel puţin o dată la două săptămâni şi discutam, acum nici nu-l cunosc pe actualul domn director. Am încercat să-l invit de două ori, dar n-am reuşit să mă fac înţeles.

Succesul tranzacţiei depinde în mare măsură şi de supravieţuirea Oltchim

– La ce condiţii se referă cei de la Fondul Proprietatea că sunt inacceptabile?
– În primul rând, este vorba despre valoarea totală a tranzacţiei, care s-a diminuat. Noi suntem absolut conştienţi că alternativa ar fi introducerea UMC Berbeşti în faliment. În cele mai bune cazuri, s-a recuperat 10-20% din valoare. Dacă o ducem în insolvenţă şi apoi în faliment, avem exemplul RAAN. În afară de asta, omorâm platforma chimică din Rm. Vâlcea. Omorâm Oltchim, USG, tot de acolo. E clar că pentru fiecare dintre părţi transferul este cea mai bună situaţie şi astea sunt calculele pe care le facem cu creionul pe hârtie. Ne-am dori, într-adevăr, să recuperăm toată suma, adică 200 de milioane şi ceva creanţă plus valoarea activelor rezultată din contabilitate. Din păcate, e clar că afacerea este un business negativ. Au fost companii care s-au vândut cu un dolar, nu doar în România, acest gen de tranzacţii s-au făcut peste tot în lume. Nu putem să ne cramponăm în nişte tipare care exced, practic, cadrul concurenţial, dar nici nu prea avem încotro. În afară de asta, ei sunt dependenţi în proporţie mare, de peste 50%, de soarta Oltchimului. Noi am făcut o tranzacţie să spunem dezechilibrată, în sensul că ratele nu sunt egale, în primii doi ani încasăm mai puţin decât în ultimii opt. Tocmai pentru că vrem să lăsăm spaţiu acelei companii să revină în piaţă. Înţeleg că lucrurile stau relativ bine, în sensul că Oltchim începe să producă, are piaţă, a raportat profit operaţional. Dacă alegem să mergem la CET cu executorii, cum am mers la Arad şi am pus poprire inclusiv pe maşina de serviciu a primarului Gheorghe Falcă, le oprim instalaţia nu mai încasăm nimic şi rămânem şi cu costuri mari de acoperit…
Fondul Proprietatea vrea banii imediat şi se opune oricărei soluţii care diminuează profitul de mâine cu un cent. Pentru asta e creat. Vedeţi, este o situaţie extrem de ingrată să ai doar doi acţionari, cu mari deosebiri de vederi. Ai statul, cu 80%, care vrea, cel puţin acest guvern, care să zicem că e de stânga, menţinerea locurilor de muncă, dacă se poate chiar crearea mai multor locuri de muncă, dezvoltare durabilă, fixarea unei cote cât mai mari de piaţă şi celălalt, cu 20%, care nu vrea decât profitul maximizat pe o perioadă cât mai scurtă posibil.

Transferul minelor de la Berbeşti scapă CEO de costuri importante

– Pe 26 februarie, FP are la îndemână în continuare metode legale să blocheze transferul minelor?
– Nu, nu are. Fiind o şedinţă ordinară anunţată prin Monitorul Oficial cu tot tipicul procedural completat, se ia decizia cu majoritatea. Până la şedinţa AGA ordinară, însă, transferul minelor trebuie să treacă de Consiliul de Supraveghere şi am emoţii serioase în acest sens. După cum ştiţi, statutul şi activitatea consiliului sunt reglementate prin Ordonanţa de Urgenţă 109/2011, privind guvernarea corporativă, nu sunt oameni legaţi în vreun fel de vreo structură politică, administrativă, nu sunt din minister, sunt oameni din zone diferite de activitate, unii dintre ei au avut de a face cu domeniul energiei, alţii nu, ci doar cu zona de management, deci care nu pot fi influenţaţi în vreun fel sau altul şi care încearcă să nu-şi asume mai mult decât e cazul. Din punctul ăsta de vedere, îi înţeleg, pentru că vedeţi ce se întâmplă şi pentru o semnătură pusă acum, nu se ştie peste câţi ani poţi fi întrebat de instituţiile de control ale statului. Aceeaşi răspundere, însă, şi-a asumat şi directoratul. Credeţi-mă că am analizat foarte bine. Acum, când ai la dispoziţie două soluţii de genul celor amintite de mine, este clar că se stabileşte care e răul cel mai mic. Este clar că realizarea transferului în termenii conveniţi cu CET Govora este răul cel mai mic. Calculăm un prejudiciu pe care l-ar aduce firmei păstrarea Berbeştiului de aici încolo sau închiderea afacerii, în sensul că trebuie să dai la 1.200 de oameni câte 16 salarii compensatorii, să faci plan de închidere care costă nu ştiu câte milioane de lei, pentru că nu închizi aşa uşor o carieră. Nu părăseşti pur şi simplu locul şi găseşti peste nu ştiu cât timp un lac acolo. Trebuie puse ambele în balanţă, şi consiliul şi acţionarii trebuie să înţeleagă că este o decizie înţeleaptă să accepte raportul ăsta de evaluare. Mă rog, treaba lor. Am încercat o mediere, deocamdată n-am avut succes, dar mai este încă timp.

– Ce argumente invocă cei de la Consiliul de Supraveghere şi Fondul Proprietatea?
– Valoarea tranzacţiei se compune din creanţă, adică din datoria acumulată în timp şi din valoarea activelor. Dar, noi am cerut o evaluare nu pur contabilă, ci a potenţialului firmei la momentul respectiv. A ieşit o valoare negativă. Cel care îmi cumpără firma îmi ia de pe cap o grămadă de belele. Îmi ia cheltuieli de mediu, cum ar fi redarea suprafeţelor exploatate în circuitul agricol, care durează 10 ani de zile, plus nebunia cu exproprierile şi aşa mai departe. Berbeştiul produce cărbune scump, mai scump decât celelalte cariere şi nu produce niciun fel de venit sau unul extrem de redus. Practic plătim mia aceea de oameni din munca celorlalţi.

CET are excedent foarte mare de personal, care poate fi transferat la Berbeşti

– După preluare, CET Govora poate face faţă cheltuielilor cu întreţinerea minelor de la Berbeşti?
– Ştiu ce-şi asumă! Ei au radiografiat foarte bine tranzacţia asta. Au fost frecvent în dialog şi cu noi, dar au fost şi acolo foarte mult timp. Este o carieră foarte bună Alunu, în sensul că are descoperită şi poate fi exploatată în condiţii de rentabilitate undeva între 40-50 de lei tona de cărbune câţiva ani de aici încolo. Este o carieră relativ ok Berbeşti şi o carieră foarte proastă Panga. La Panga sunt probleme de alunecări de teren şi multe alte lucruri foarte complicate. Cei de la CET le ştiu. La nevoile lor, probabil că, după o rentabilizare relativă a afacerii, ar putea să-şi acopere din Alunu şi Berbeşti relativ bine, necesarul, fără bătăi de cap.

– Asta presupune şi o restructurare de personal la Berbeşti?
– Nu ştiu dacă va fi nevoie. Cariera are 1.300 de angajaţi şi le transferăm doar 1.080, cu tot cu LCF, adică partea de căi ferate, pe care ne-au cerut-o. Eu vă spun că acea mie de oameni produce două sute – trei sute de mii de tone de cărbune pe an, exact ce au nevoie la Govora. Ba, i-am şi zis domnului Mihai Bălan că s-ar putea să trebuiască să angajeze. Mai este un lucru. Ei (CET Govora – n.r.) au un excedent foarte mare de personal în termocentrală, au peste 1.400 de angajaţi pentru două grupuri relativ mici, cu o putere totală instalată de 315 megawaţi, din care produc cam 200, în condiţiile în care au şi externalizat o parte din servicii şi personalul aferent. Comparativ, Complexul Energetic Oltenia are 1.600 de angajaţi la centrala termoelectrică de la Rovinari, care are o putere instalată de 1.300 de megawaţi pentru patru grupuri de 330 megawaţi fiecare.

Membri controversaţi în Consiliul de Supraveghere al CEO

Începând din 19 ianuarie, CS are o nouă conducere. Gabriel Dumitraşcu a fost înlocuit din funcţia de preşedinte al forului de conducere amintit, noul preşedinte fiind Dorin Cătălin Spătaru. În aceeaşi perioadă, Dumitraşcu şi-a dat demisia şi din funcţia de director general la Ministerul Energiei, de unde coordona listarea la bursă a acţiunilor CE Oltenia. Dorin Cătălin Spătaru administrează Selena Romania SRL, producătorul polonez de spume poliuretanice, şi până acum a fost doar membru în Consiliul de Supraveghere de la CEO. “Filozofia mea de business se bazează pe cei 3D: Determinare, Diferenţiere, Dominaţie”, declara acesta presei centrale. Din Consiliul de Supraveghere al complexului mai fac parte Georgiana Porumbel – manager Pirelli, Alin Chiţu – manager Ţuca Zbârcea&Asociaţii, Daniel Naftali – Fondul Proprietatea, Ion Mihăilă – Departamentul de Energie, Răzvan Purdilă – reprezentant Transelectrica şi fostul preşedinte Gabriel Dumitraşcu.

Peste 7 ani trebuie reînnoită licenţa de exploatare pentru UMC Berbeşti

– Credeţi că se va descurca managementul CET Govora să coordoneze o activitate total diferită, cum este mineritul?
– Clar nu ştie cu ce se mănâncă mineritul! Vă spune unul care a venit din energie şi a fost obligat, când s-a făcut complexul energetic Rovinari, să preia şi problema de minerit. E şocant şi ca mentalităţi, şi ca mod de lucru, de abordare. Mineritul şi energia sunt domenii complet diferite. Marele avantaj este, şi asta am constatat eu când s-a făcut complexul energetic Rovinari şi o să se facă şi complexul energetic Vâlcea, că ai un control total asupra intrărilor de materii prime.

– Au mai mult de zece ani resursă de exploatare UMC Berbeşti?
– Categoric da. Pentru zece ani are numai actuala licenţă de exploatare. Ei, obţinerea unei noi licenţe înseamnă altă procedură complicată. Din licenţa de acum au rămas vreo şapte – opt ani, până le vor trebui noi avize pentru extinderea de licenţă. Acolo trebuie proiectant minier, singurii din zonă sunt ICSITPML Craiova (care va fi preluat prin fuziune de CEO – n.r.). În preţul megawatului, componenta cea mai mare, în jur de de 40%, o reprezintă combustibilul. Bine, CET Govora nu o are că nu plăteşte. De-aia mă uit şi eu pe piaţă, şi vând şi ei în PZU, în pieţele astea 100 de megawaţi, dar 100 la ei, la RAAN se adună… În momentul când 40% îl controlez total, se cunoaşte aproape imediat, în primele trei luni pot spune că se reduce costul pe megawat sau pe ce vând ei, gigacalorie, se cunoaşte în măsurile organizatorice luate acolo.

CET Govora garantează tranzacţia inclusiv cu un teren din Slatina

– Aţi declarat că doriţi control asupra managementului financiar la CET Govora. Ce înţelegeţi prin asta? Să vă daţi acordul doar pe contractele foarte mari de achiziţii, spre exemplu, pe cele de peste un milion de euro?
– Noi vrem management financiar, termen care e interpretat de fiecare cum vrea, din câte am observat şi eu. Unii au înţeles că vrem să avem om în CA prin care să avem controlul şi să facem diferenţa. Nu este adevărat. Noi am vrea să nu existe situaţia în care, dau un exemplu pur ipotetic, conducerea să decidă să achiziţioneze nu ştiu câte autovehicule de lux, şi nu plăteşte rata, să ne putem opune.

– Este managementul financiar un instrument suficient de obiectiv pentru toate părţile şi cum se poate aplica el concret?
– Punem acum în tranzacţie clauze conform cărora avem dreptul să vizăm, să aprobăm un plan de achiziţii. Îmi pun şi eu o semnătură pe el şi mă asigur că acele cheltuieli din planul de achiziţii sunt normale, nu sunt aberante.

– Şi dacă nu vă puneţi semnătura?
– Dacă nu punem semnătura, nu le face! Intră în funcţiune pachetul de garantare.

– Ce alte clauze de garantare sunt în acord?
– Le iau cariera înapoi, în momentul în care îi laşi şase luni după ce nu plătesc. Dacă o iau înapoi în anul al şaptelea al acordului, nu mai este o povară la fel de mare ca în prezent. Cheltuielile de închidere sau proiectare nu sunt atât de simple. Ei, cam în trei-patru ani, trebuie să se apuce de reproiectarea carierei. În plus, au un teren în judeţul Olt, este vorba de fosta zonă industrială a CET-ului Slatina şi pe care l-am cerut adiţional, că nu poţi şti la ce-o fi bun vreodată. Pe vremea când domnul Medinţu (Aurel Medinţu – directorul Diviziei Energetice din cadrul CEO – n.r.) a fost director la Slatina, CET-ul de acolo ţinea de Govora.

Clauze de plată lejere în primii doi ani

– Aveţi încredere că CET Govora poate respecta acordul şi graficul de plăţi?
– Nu sunt condiţii extraordinar de greu de respectat. Pe durata mandatului meu sunt absolut convins că le vor respecta. Am ajuns cu reprezentanţii CET Govora la următoarea înţelegere. Vă dau cărbune până facem tranzacţia, dar îmi plătiţi opt milioane de lei pe lună din 13. N-au plătit chiar opt, au plătit să zicem în jur de şase şi jumătate, e clar că atât pot în acest moment. Acum vor avea de plătit mult mai puţin pentru următorii doi ani din tranzacţie, deci n-au cum să nu poată respecta graficul de plăţi. Pentru că am fost şi noi înţelegători, am înţeles să nu îi presăm cât timp e Oltchim-ul cu probleme, decât să ne facă pagubă, adică să nu încasăm nimic, mai bine să încasăm ce se poate. În condiţiile astea e aproape nesemnificativ ce plătesc în primii doi ani, ratele cresc în următorii opt ani ai înţelegerii.

– Aţi luat în calcul eventuale sincope de parcurs ale tranzacţiei?
– Cinic ar fi să spun că va fi sarcina următorului director general al CE Oltenia, eu îmi închei mandatul în 2016 şi n-ar trebui să mă mai intereseze. Eu cred că întrebarea dvs. depinde foarte clar de soarta Oltchimului, deci Oltchim este cheia. Dacă Oltchim rămâne pe piaţă şi chiar cred că se poate, vor plăti fără probleme. Dacă nu… vor fi probleme.

– A fost o discuţie reală şi varianta transformării datoriei în acţiuni?
– Puteam chiar să preluăm CET Govora, la capitalul lor social… Domnilor, ce să mai facem cu încă unul? Până la urmă, ni se cere curăţarea de active toxice.

CET Govora a epuizat lignitul din rezerva de stat

– Ce se întâmplă dacă nu se realizează transferul?
– Dacă nu se realizează transferul este o situaţie la care nici nu vreau să mă gândesc! Şi CEO o păţeşte rău de tot! La 5 plec la negocieri cu sindicatul, mâine sunt la loc în stradă. Vă daţi seama că, la un salariu mediu de 3.862 de lei brut, lumea nu e mulţumită, adică 19.000 de oameni… Dar n-ar pleca unul din CEO! Eu n-am buget pentru Berbeşti decât pe două luni, pe ianuarie şi februarie. Din păcate, asta este. Deci va trebui să ne strângem într-o şedinţă de directorat să vedem ce facem. Vă spun ce-mi trece acum, pe moment, prin minte, este şomaj tehnic instantaneu. Altă soluţie nu văd. Ce face CET Govora, habar nu am. Le-am dat un contract bun acum, le-am dat cărbune să ni-l plătească până la sfârşitul anului. Dacă nu…

– Dacă se închide pentru o lună sau două de zile Berbeştiul, ce soluţii alternative ar putea avea CET Govora?
– O lună de zile, nu ar fi probleme, pentru că le putem livra din stoc. Rezerva de stat au folosit-o, e epuizată. Noi le mai putem livra în plus, în afară de luna respectivă, dar pe bani. Chiar dacă închidem UMC Berbeşti, avem stocuri de cărbune, cel mai aproape la Peşteana, dar dacă nu se rezolvă în acea lună de zile, noi nu mai putem ţine oamenii la lucru. (www.saptamana.net)

Leave a Response