Pentru că toți ratații își justifică eșecul prin succesul altora, familia Ion și Maria Tudor din Vâlcea sunt, de peste un deceniu, ciuca bârfelor cretine.
Cum să le spui babelor comunitarecă n-au dreptate, că lucrurile stau exact pe dos ? N-ai cum, fiindcă îți zic că ești cumpărat.
Iată însă că, într-un mod sublim, prof.dr. Ion Predescu, a găsit modalitatea de închide gura prostimii. El a adus un omagiu familiei Tudor scriind elegant și înălțător despre performanțele spirituale și morale ale fiicelor acestei familii – Andreea și Elena.
Poate că doar despre ele a vrut să scrie și despre sine, ca magister. Eu am văzut și dincolo de asta, am marcat cu jubilare o punere la punct a gloatei meschine ce se îndeamnă la răstigniri ad-hoc.
Iată finalul articolului articolul "Andreea şi Elena , fiicele familiei Tudor, elevele mele":
Andreea şi Elena Tudor sunt elevele mele. Andreea a urmat medicina la Viena, Elena este doctor în Drept. Le-am cunoscut când erau eleve în clasa a V-a şi a VI-a. Andreea, în clasa a V-a, avea un ghiozdan înalt, cu un spirit hotărât neobişnuit, m-a abordat tranşant, propunându-mi să o pregătesc la limba şi literatura română. Anterior, sunase doamna Tudor în acelaşi sens. Nu ne cunoşteam. Mă auzise vorbind la televizor. Au urmat opt ani de colaborare cu Andreea şi Elena pentru formarea lor intelectuală şi morală. Zi de zi. Uneori şi duminica, după slujbă. O colaborare fructuoasă, întregitoare, transformatoare pentru toţi actanţii din procesul comunicării. O cuminecare laică. Toată pregătirea se desfăşura cu ştiinţă şi pedagogie, fără stres şi coerciţie. Domnişoarele îşi parcurgeau bibliografia, îşi făceau lecţiile şi îmi puneau întrebări. Fiecare separat, în întâlniri la ore diferite. Modelul era clasic. Filosoful Constantin Noica îl practica, după ieşirea din detenţie, în meditaţiile pe care le dădea, creând o adevărată şcoală. Aşa mă pregătise pe mine profesorul C. Gibescu pentru facultate. Şi nu numai el. Orele erau liniştite, cu rigoare şi laboriozitate. Uneori până la epuizare.
Elena şi Andreea erau toată ziua ocupate ca să studieze, până seara târziu şi dimineaţa devreme. Niciodată n-ar fi spus că sunt obosite. Şi nu era uşor. Conceptele erau academice, efortul imens. Nimeni nu se menaja. Ne întâlneam şi de două ori pe zi. Esenţialul era metoda. De la simplu la complex. De la teme la lecturi suplimentare, formatoare. Învăţarea împreună se referea la limba română, literatura universală, religie, franceză, filosofie, istorie, muzică, arte plastice... Limba germană au studiat cu doamna profesor Angelescu, limba engleză cu doamna profesor Ioan. Apoi cu specialişti de la Bucureşti, profesori universitari, între care şi doamna profesor Vianu din familia criticului literar Tudor Vianu, la recomandarea profesorului Eugen Negrici.
Cu Elena şi Andreea plecam deseori la Bucureşti după cărţi şi întâlniri cu un profesor sau altul. Mergeam la spectacole de teatru, expoziţii de pictură. La o deplasare spre Bucureşti, până să discut cu elevele mele un articol de critică literară am şi ajuns. Şoferul conducea ireproşabil. Nimeni nu se odihnea. Alteori fetele adormeau pe bancheta din spate, eu, temător din cauza vitezei maşinii, mă gândeam... la cer şi concepte.
O parte a liceului Andreea şi Elena l-au urmat în Germania. Colaboram în continuare. Cu aceeaşi pasiune. Una dintre temele pentru studiu la colegiul unde învăţa Elena a fost Eugen Ionescu. Am colaborat întregitor, cu bucurie. În Săptămâna Patimilor citeam din Sfinţii Părinţi, din Dostoievschi, din Stăniloae, din poezia religioasă...
Elena şi Andreea Tudor au fost elevele mele. Au crescut în cultul muncii, al credinţei, al generozităţii. Sunt fiicele familiei Tudor, renumiţi oameni de afaceri din Rm. Vâlcea. Copiii vorbesc despre nobleţea părinţilor, sunt argumente laice în faţa cerului. (sapatamana.net)
Web Design by DowMedia
