|marți, iunie 15, 2021
  • Follow Us!

Singura şansă pentru agricultură: asocierea face puterea 

Singura şansă pentru agricultură: asocierea face puterea

Analizând situaţia celor peste patru milioane proprietari de teren din ţara noastră este uşor de observat că trei sferturi dintre ei sunt oameni în vârstă de peste 60 de ani sau cetăţeni care locuiesc în mediul urban cărora nu întâmplător li se mai zice şi fermieri de week-end. Cu această categorie de populaţie nu se va putea ajunge la performarea agriculturii.
Una dintre condiţiile primordiale de care depinde atingerea criteriilor de performanţă în agricultura românească o reprezintă realizarea unor exploataţii care să iasă din zona de subzistenţă. Nu trebuie să fii neapărat specialist pentru a constata că între cele 4,2 milioane ferme existente la ora actuală în România, ponderea exploataţiilor mici, individuale, este dominantă şi covârşitoare. Astăzi, de exemplu, societăţile comerciale şi asociaţiile fermierilor reprezintă doar 0,4%, iar exploataţiile care deţin mai puţin de un ha ating pragul de 45%.

Să privim lucrurile şi sub aspectul eficienţei. În prezent, bunăoară, doar 29% din totalul exploataţiilor agricole realizează o producţie anuală mai mare de 1200 euro. Or, spre deosebire de România, în alte ţări precum Polonia, Cehia sau Slovenia, nivelul producţiilor peste 1200 euro reprezintă 44,62 şi, respectiv, 79%.

Parcurgând toate aceste date statistice, rezultă foarte clar că singura modalitate de a asigura resurse agricole profitabile nu este decât organizarea în asociere. Mai concret spus, ţinta dirijorilor din agricultura românească şi a puzderiei de mici fermieri nu poate fi decât ridicarea gospodăriilor de subzistenţă la nivelul fermelor viabile, al exploataţiilor agricole de mare randament. Sigur, în acest proces sinuos trebuie să intervină şi statul în direcţii precum reabilitarea şi modernizarea sistemelor de irigaţii (problemă pe care am detaliat-o, de altfel, într-un articol anterior), organizarea unor centre de procesare a produselor agricole, dezvoltarea structurilor de creditare, construcţia unor depozite public-private, constituirea de pieţe agricole permanente destinate, dacă nu exclusiv, măcar prioritar, produselor agro-alimentare autohtone.
Pe fondul materializării acestor obligaţii ale statului, producătorii agricoli cu statut precar de fermieri trebuie, la rândul lor, să purceadă la comasarea terenurilor şi la constituirea unor exploataţii care să le motiveze investiţia de trudă şi eforturi. Numai astfel se pot respecta tehnologiile fiecărei culturi pentru a obţine recolte cât mai apropiate de potenţialul biologic real al pământului şi, implicit, de a maximiza profiturile. Într-o astfel de organizare asociativă, fermierii vor avea şi forţa financiară de a-şi asigura un modul de utilaje din care să nu lipsească tractorul cu plug, semănătoarea, grapa cu discuri sau maşina de administrat îngrăşăminte.

Pornind de la aceste realităţi şi necesităţi, Departamentul pentru Agricultură al Partidului Social Democrat a analizat în detaliu pârghiile economice menite să favorizeze concentrarea terenurilor în ferme viabile şi, pe baza concluziilor, a dat contur câtorva soluţii uşor acceptabile de către micii producători agricoli. Soluţiile noastre au în vedere: subvenţionarea acţiunilor de intabulare a terenurilor, acordarea unei rente viagere celor ce deţin până la 10 ha şi doresc să-şi vândă pământul pe care nu mai au puterea să îl lucreze, asigurarea unor stimulente celor care arendează pământul pentru o perioadă de minimum 18 ani. Adică ar trebui să se procedeze întocmai cum s-a întâmplat, începând din anul 1968, cu reformarea agriculturii în Comunitatea Economică Europeană, cum se numea la vremea respectivă actuala Uniune Europeană.
Odată create aceste condiţii, asociaţiile vor avea posibilitatea să facă următorii paşi importanţi prin programe de prelucrare primară şi valorificare a producţiei, de extindere a irigaţiilor, de pregătire profesională a fermierilor şi muncitorilor agricoli, de dezvoltare a infrastructurii şi serviciilor adiacente, de consolidare a propriilor canale financiare etc. Trebuie înţeles că numai în felul acesta fermierul român va putea să devină competitiv şi concurent redutabil pe piaţa agriculturii şi produselor agro-alimentare a Uniunii Europene.

Ion Cîlea,
vicepreşedinte al PSD pe probleme de agricultură

Leave a Response