|duminică, iulie 12, 2020
  • Follow Us!

Noutate absolută în 2011: reglementarea expresă a malpraxisului 

Noutate absolută în 2011: reglementarea expresă a malpraxisului

Principalele noutăţi sunt introducerea obligaţiei personalului medical de a comunica orice informaţie solicitată de către cel care se consideră victima malpraxisului şi crearea cadrului pentru soluţionarea amiabilă a cazurilor de malpraxis

Malpraxisul este eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice. Este vorba de medici, dentişti, farmacişti, asistenţi medicali şi moaşe care acordă servicii medicale. 
Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament. De asemenea, personalul medical răspunde civil şi pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor referitoare la confidenţialitate, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale sau atunci când îşi depăşeşte limitele competenţei, cu excepţia cazurilor de urgenţă în care nu este disponibil personal medical ce are competenţa necesară.

Unităţile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, răspund civil pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenţie, diagnostic sau tratament, în situaţia în care acestea sunt consecinţa:
a) infecţiilor nosocomiale, cu excepţia cazului când se dovedeşte o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituţie;
b) defectelor cunoscute ale dispozitivelor şi aparaturii medicale folosite în mod abuziv, fără a fi repa-rate;
c) folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substanţelor medicamentoase şi sanitare, după expirarea perioadei de garanţie sau a termenului de valabilitate a acestora, după caz;
d) acceptării de echipamente şi dispozitive medicale, materiale sanitare, substanţe medicamentoase şi sanitare de la furnizori, fără asigurarea prevăzută de lege, precum şi subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fără asigurare de răspundere civilă în domeniul medical.
Unităţile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, răspund civil şi pentru prejudiciile cauzate, în mod direct sau indirect, pacienţilor, generate de nerespectarea reglementărilor interne ale unităţii sanitare.

Obligaţia de a comunica orice informaţii

Prin noile reglementări se introduce obligaţia furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare sau farmaceutice de a comunica orice informaţie solicitată de cel care se consideră victima malpraxisului sau moştenitorii acestuia în cazul în care acesta a decedat. 
Astfel, „la cererea oricărei persoane sau, după caz, a reprezentantului legal al acesteia, care se consideră victima unui act de malpraxis, săvârşit în exercitarea unei activităţi de prevenţie, diagnostic şi tratament, furnizorul de produse şi servicii medicale, sanitare sau farmaceutice este obligat să informeze asupra circumstanţelor şi cauzelor producerii prejudiciilor pretinse, în termen de cel mult 15 zile de la data depunerii cererii pentru comunicarea informaţiilor.
În cazul decesului unei persoane, care ar putea fi urmare a unui act de malpraxis, imputabil unei activităţi de prevenire, diagnostic şi tratament, informaţiile sunt comunicate la cererea succesorilor acesteia.

Obligaţia de asigurare pentru garantarea răspunderii civile

În afară de personalul medical, care avea deja obligaţia de  asigurare pentru garantarea răspunderii civile, se introduce aceeaşi obligaţie şi pentru  furnizorii de produse şi servicii medicale, sanitare sau farmaceutice (unităţile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, şi producătorii de echipamente şi dispozitive medicale, substanţe medicamentoase şi materiale sanitare). Aceştia din urmă sunt obligaţi să încheie o asigurare de răspundere civilă pentru prejudiciile produse pacienţilor în activitatea de prevenţie, diagnostic şi tratament, generate în mod direct sau indirect de viciile ascunse ale echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicamentoase şi materiale sanitare, îm perioada de garanţie sau valabilitate, conform legislaţiei în vigoare.

 Soluţionarea amiabilă a cazurilor de malpraxis

Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis va avea ca atribuţii principale nu numai stabilirea existenţei sau inexistenţei unui caz de malpraxis, dar şi facilitarea soluţionării amiabile a conflictelor dintre pacienţi şi personalul medical, furnizorul de produse şi servicii medicale, sanitare sau farmaceutice.

Limitele maxime ale despăgubirilor de asigurare se vor stabili prin ordin comun de ministrul sănătăţii şi preşedintele CNAS, după consultarea asociaţiilor profesionale din domeniul asigurărilor şi Colegiului Medicilor din România, Colegiului Farmaciştilor din România, Colegiului Medicilor Dentişti din România, Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor.
Nivelul primelor, termenele de plată şi celelalte elemente privind acest tip de asigurări se stabilesc prin negociere între asiguraţi şi asigurători.

Av.COLTUC MARIUS, fondator Casa de avocatură Coltuc
www.coltuc.ro
avocat@coltuc.ro
0745.150.894

Leave a Response