Gheorge Smeoreanu (www.criterii.ro)
Mi s-a întâmplat luni, 7 decembrie 2010, ceva care îmi dă speranţa că se mai poate trăi în România. Eram în biroul vicepreşedintelui C.J. Vâlcea Romulus Bulacu şi discutam, tangenţial, despre o informaţie compromiţătoare cu privire la contracandidatul său la alegerile de sâmbătă din PDL, Dorel Jurcan.
- E bine sau nu e bine să apară această informaţie în presă, l-am întrebat pe Bulacu, vi se pare că ar fi benefic pentru dumneavoastră ? Recunosc că întrebarea a fost şi un fel de test...
- Dacă informaţia e sută la sută adevărată, nu mă bag, a răspuns omul, să facă presa ce vrea cu ea. Dacă nu e însă verificată la sânge, aş prefera să nu apară, nu aş vrea să câştig prin mijloace nepermise, în fond, există viaţă şi după aceste alegeri, cel puţin eu aşa aş vrea să sper.
Personal, nu ştiu dacă informaţia respectivă este reală şi nici dacă va apărea ori nu. Înclin doar să cred că nu e nici reală şi nici nu va apărea. Doar înclin...Ceea ce rămâne însă în urma acestei faze este sentimentul de normalitate, bucuria că există oameni pentru care victoria nu înseamnă totul, mai contează şi mijloacele. Se pare că genul acesta de om este Romulus Bulacu, iar într-o viaţă petrecută printre politicieni este a doua oară când întâlnesc o asemenea atitudine. Prima dată, am întâlnit-o la Constantin Nicolescu, preşedintele C.J. din Argeş.
Dincolo de semnificaţia acestei întâmplări, întrevăd şi o idee politică. De ce nu ar da mâna Bulacu şi Jurcan, pe ultima sută de metri, pentru a face împreună o echipă ? Ştiu că fiecare dintre ei şi-ar dezamăgi susţinătorii fanatici, dar i-ar mulţumi pe cei echilibraţi. Fiindcă e rară situaţia în care într-o luptă atât de importantă rămâne loc şi de fair-play, aşa încât ar merita exploatată în direcţia normalizării vieţii politice. Fiindcă prea ne-am obişnuit să repetăm că politica este o curvă. Ea poate fi şi o doamnă, măcar din când în când...
Web Design by DowMedia
