Tiberiu Pîrnău
Petre Ungureanu este un prefect jucător. Primul prefect jucător din istoria posdecembristă a judeţului. Ungureanu este un demnitar care se implică şi care impune regulile jocului. Încearcă să transforme Prefectura în cea mai importantă instituţie a judeţului.
Să nu mai fie importantă doar pe hârtie, ci şi în realitate. Este un prefect care conduce efectiv şi nu se lasă condus de vechii colegi de partid. O bilă albă. Are, însă, o personalitate „obeză“, dacă-mi este permis să mă exprim aşa. Mult prea orgolios, încăpăţânat peste măsură, prea implicat în afacerile avocăţeşti ale familiei chiar şi în actuala sa postură. O bilă neagră.
Nu mi-am dorit să-i fac un portret elaborat lui Petre Ungureanu, un politician controversat, dar şi apreciat pe meleagurile Vâlcii. În calitatea mea de ziarist, de observator a ceea ce se întâmplă pe scena administrativă, economică, socială, culturală a judeţului îi spun „verde în faţă“ doar câteva lucruri reprezentantului Guvernului în teritoriu:
Greşeşte când desconsideră presa vâlceană, când se exprimă vulgar, neacademic în legătură cu anumiţi ziarişti. Prefectul Ungureanu cere să fie respectat, dar el nu respectă. Este supărat pe jurnalişti că scriu despre averea şi afacerile familiei sale. Şi tocmai de aceea doreşte o Lege a Presei, care „să-i pună cu botul pe labe“ pe jurnalişti.
Susţine că ştie ce înseamnă deontologia profesională, dar uită scandalurile în care a fost implicat de-a lungul anilor, în calitatea sa de avocat. Nu vreau să insinuez că este un fel de lup moralist. Să-i lase pe alţii să vorbească despre morală, deontologie! Aşa ar fi de bun simţ. Crapă oglinda din perete dacă-i mai mărturiseşte enormităţi din acestea, singur - seara, înainte de culcare.
Ungureanu îi împarte în două categorii pe ziariştii vâlceni: profesionişti (cei care-l periază) şi pseudojurnalişti (cei care-l critică documentat sau mai puţin documentat). Un raţionament păgubos pentru cel care se doreşte a fi omul numărul unu al judeţului. Fostul ziarist Ungureanu are memorie scurtă. Uită care este menirea presei într-un stat democratic. Să se exprime liber, necenzurat (luând ca exemplu domeniul: politică), să evidenţieze greşelile, abuzurile oamenilor politici, să-i tragă de mânecă atunci când confundă instituţiile publice cu propriile moşii.
Despre cine să scrie presa, domnule Ungureanu? Despre nea Ion sau ţaţa Leana din comuna Cucuieţii din Deal? Nu! Ziariştii scriu despre Petre Ungureanu, omul politic, demnitarul, cel care şi-a asumat răspunderea de a conduce destinele unui judeţ. Lupa, obiectivul, tasta, peniţa, (ascuţită sau boantă) sunt puse pe dumneavoastră astăzi. Vremelnic. Mâine, când veţi părăsi scena publică, nu va mai scrie nimeni un rând despre Petre Ungureanu.
Aşadar, trăiţi-vă clipa de celebritate! Bună, alteori rea. Şi nu-i mai înjuraţi pe ziarişti (chiar dacă admit că şi „pădurea“ presei vâlcene are o grămadă de uscături), doar mulţumiţi-le, că datorită condeiului lor aveţi şansa să intraţi în istoria judeţului. Vor răsfoi istoricii ziarele vremii peste ani şi ani de zile şi vor da şi peste numele Ungureanu. Numai aşa. Nu vă critic, doar vă spun...
Web Design by DowMedia
