Somnul raţiunii şi monştrii de la “Spiru Haret”

Somnul raţiunii şi monştrii de la „Spiru Haret”

Petre Coman

Prin declaraţiile date sâmbătă la Râmnicu Vâlcea, premierul Emil Boc pare să-i dea dreptate ministrului Ecaterina Andronescu în lupta cu „republica indepndentă Spiru Haret”. Mai mult, primul-ministru recunoaşte că situaţia apărută la universitatea condusă de dinozaurul Aurelian Bondrea a scos în evidenţă necesitatea adoptării de către Guvern şi Parlament a pachetului de legi elaborat de Comisia prezidenţială pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniul edcaţiei – aşa numita comisie Miclea.

Aproape toată lumea ştie cum funcţionează „mecanismul” de la Universitatea Spiru Haret, unde orice persoană care poate să strângă cei 300 de euro pe an, se trezeşte după trei ani cu o diplomă universitară. Nu este nevoie de nici cel mai mic efort intelectual, universitatea se ocupă de tot: de la testele grile date pe calculator, până la afişarea pe site a răspunsurilor corecte cu câteva zile... înainte de examene.

Cunosc mulţi „studenţi” care au trecut prin vizită la facultatea din Râmnicu Vâlcea, toţi cu examene luate cu nota 10, plus licenţa bifată tot cu nota maximă. Aproape devine o dramă când insul este notat cu 9, după ce a constatat pe fiţuică că întrebarea 327 nu avea răspunsul B. Oare se mai pune problema în cadrul acestei „universităţi” de răsfoitul manualelor de curs, frecventarea seminariilor şi a bibliotecilor, participarea la cercuri de cercetare?

Din 1990 şi până în prezent, orice început de reformă a fost suprimat de alt început de reformă a următorului ministru al educaţiei. Sistemul a acumulat tensiuni inutile care s-au repercutat profund negativ asupra studenţilor; însăşi ideea de reformă s-a compromis. Trebuie să punem capăt acestor abordări partizane şi neproductive printr-un pact naţional pentru educaţie care, raliind toate forţele responsabile, să stabilească principalele măsuri de restructurare a sistemului educaţional şi agenda implementării lor, indiferent de cine se va afla la putere sau în opoziţie.

În domeniul universitar, Comisia Miclea propune opt direcţii mari de acţiune menite să modernizeze învăţământul superior şi cercetarea din România, în orizontul anului 2015. Ele vizează ambele componente: sistemul şi instituţiile. Toate aceste acţiuni sunt subordonate unui obiectiv major: realizarea acelui tip de învăţământ superior care să facă din România un agent de referinţă în economia şi societatea cunoaşterii.

Comisia a mai constatat că până la apariţia Legii Asigurării Calităţii Educaţiei, CNEAA s-a preocupat exclusiv de standardele de acreditare, adică cele minimale şi de tip input pentru autorizarea şi acreditarea universităţilor. Odată îndeplinite aceste standarde minimale, orice instituţie de învăţământ superior devenea o universitate echivalentă ca statut şi legitimitate cu oricare alta.

Nu s-au folosit standardele de referinţă, nu s-a operat cu standarde de excelenţă, nu s-a operat cu indicatori de proces în evaluarea calităţii unei instituţii sau a unui program de studiu. Rezultatele catastrofale ale acestei abordări uniformizate se exprimă în performanţele foarte slabe ale sistemului de învăţământ superior actual. Crearea unui sistem de învăţământ superior performant şi a unor universităţi de nivel internaţional necesită de urgenţă o schimbare: de la uniformizare şi dispersie, la diferenţiere şi concentrare.

În final, comisia recomandă următoarele: gruparea în patru categorii, în funcţie de activitatea dominantă şi tipurile de programe de studii acreditate, a tuturor instituţiilor de învăţământ superior; stabilirea unei ierarhizări a universităţilor şi a programelor de studii, prin consultarea Consiliului Naţional al Rectorilor cu o agenţie internaţională; diferenţierea universităţilor şi a programelor de studii prin utilizarea standardelor de referinţă şi de excelenţă de către ARACIS; diferenţierea şi clasificarea în interiorul universităţilor a departamentelor pe 3 sau 5 niveluri de performanţă, după modelul britanic.