|vineri, iulie 10, 2020
  • Follow Us!

Blestemul speranţei 

                                            Blestemul speranţei

Vă bazaţi pe mine !
Ştiu dintotdeauna
Îmi întindeţi mâna
Să vă trag spre bine .
Mă iubiţi cu foc
Şi asta o simt
În orişicare alint ,
Când ieşiţi din ,,joc’’
Cănd intraţi în multe
Şi nu vă mai găsiţi ,
Ori cănd vă rătăciţi
Pe căile oculte ,
Unde doar banul ştie
Cum să vă peţească
Şi să vă-ameţească .
Nutrind marea prostie
Atunci şi doar atunci
Mă invocaţi cu sârg
De pe drumuri să vă strâng
Să vă consider prunci-
Neştiutori de vreme grea…
Altfel în iureş vinovat
De plăceri şi trai înalt
Uitaţi de existenţa mea.
Vă ştiu eu năravul , chiar
De vi-l ascundeţi! Azi
Când este mai mult necaz
Şi sunteţi supţi de samsari ,
V-aduceţi de mine-aminte
Şi mă preamăriţi umili ,
Cum procedează cei senili
Punându-mă iar înainte…
În fond eu sunt cea din urmă
În care mai speră toţi
Fie ei bogaţi ori hoţi,
Fie cap ori ins din turmă.
De-aceea zic, blestemul meu
S-aducă doar fericire,
Să nu mai văd ieşiţi din fire,
Nici supăraţi pe Dumnezeu .
Spurcând cu faptele lor seci
Fiimţa bunului român-
Fie tânăr ori bătrân-
Sperând speranţa-n veci de veci !

                           G. Alunelă

 Speranţa nu moare niciodată
Zic mai toţi, dar azi-
Să cari partidele e-o artă,
Să stai în preajma lor-necaz.

                     Geo Tasău

           Din carnet

Orizontal:1-Ghicitoare
                2-Unul bun la toate
                3-Uşor de înţeles-Fotoliu cabalin
                4-Dus cu vorba-Clei nazal
                5-Compasiune(pl.)-A scoate apa
                6-Fata din zid-Nu- des
                7-În stoc!-Supusă curelor
                8-Jeep românesc-Funia vacii
                9-Oţeliţi-Puşcărie
               10-Ceartă brutală
 Vertical: 1-Catastrofală
                2-Cord(pl.)-Sistemul…gurii
                3-Răbdare-Banul mortului
                4-Neapărat-Bluză înflorată
                5-Mâna ursului-În cărpaci!
                6-Apărută-Proptea
                7-Pled-Pamflet
                8-Oraş biblic-Balustradă
                9-Apţi de muncă
               10-Cotropitoare

                                          R.Buşu  

                                                        Inutilităţi

      De dimineaţă, Fane Colesterol se prezentă la clubul unde, de vreo câţiva ani buni, ca director, fusese uns tocmai prietenul său de o viaţă Polică Frăgoaie. Acesta îşi descoperise ,,măi, frate, măi’’, cum zicea Fane Colesterol, nişte calităţi supranaturale,la care nici unul dintre prietenii săi nu se gândise…Auzi, măi, frate. măi… el, Polică, mare prezentator, mare dirijor, meşter extraordinar al cuvântului, meşter al vorbelor distincte, de un libertantinism şi haotism nemaivăzute, omul în care, se văd, măi, frate, măi, câteva găoace de personalitate…’’nu-şi mai încăpea în piele. Şi de când fusese uns şi director de club nu mai era nimeni ca el. ,,Tare, domnule!Şi mare!’’
  -Salut, Polică!
  -Ave! Ai venit?
  -Da!
  -Hai, să-i vezi p-ăştia trei!
  -Care!
  -Ăştia de la ,,Nei’’!
  -Ce e ăla ,,Nei’’?
  -Televizorul, băă!
  -Ahă!
  -Mai cultivă-te şi tu, ce dracu!
  -Bine-bine!
  -Ia, uite, bă, la ăştia! Ai dracului! Se cred nevinovaţi!
  -Sunt virgini, bă, Polică! Neprihăniţi…
  -Băă, nu se zice preşedenţie! Ţipă domnul Polică.
  -Da, cum? Că tu le ştii!
  -Preşidenţie!
  -Zău?
  -Zău, Fane! Ia, uite, cum se laudă!
  -De, parcă, nu miniştri lor au venit cu taxele…
  -Şi au lăsat oamenii să moară…
  -Să se calce în picioare, bă, Fane, bă!
  -Ia, uite ce nevinovat e ăsta cu figura scărmănată! Bă, neică, ăsta e lunatec?
  -Zii, mai bine, prostologan!
  -Dar eu nu sunt prost?
  -Nici eu, vere!
  -Ptiu, ce somnambul e!
  -Placid şi molatec, aerian şi domol…
  -Zii, mă, Polică, şi împleticit şi şui…
  -Foaie verde de gutui,
   Până sus n-o să te sui!
  -Ce ţi-e, mă, Polică? Te apucaşi de poezie?
  – Păi, asta-i bun de preşidenţie cum sunteu de Popă!
  – Hai, mă, să-i dăm nişte gumă…
  – Şi să-l ducem într-un birou cu aer comprimat ca să-şi numere dolarii…
  – Dolari?
  – Păi dar? Ce, crezi că a tăiat şi spânzurat pe acolo, pe unde a fost, pe lei? …
   Şi, tocmai acum, uşa se deschise brusc şi o voce de castrat mult zbieră:
–    Dă pe sare, băăă! Că vin ai noştri! Ori tu eşti cu aştia şi noi nu ştim! … N-auzi?
    Şi, ca un uliu, posesorul zbieretului, şeful Partidului Simplu de luat în seamă, stângist de centru-dreapta, se repezi şi opri televizorul cu un pumn aplicat direct în buton, iar cei doi rămaseră suspendaţi…  

Leave a Response