Tiberiu Pîrnau
Roata de cascaval a Puterii le-a luat mintile multor asa-sisi politicieni vâlceni. Asistam la un spectacol penibil acum al variantelor de prefecti. Caricaturi din spectrul politic local, oameni care în viata lor nu au facut decât sa pupe dosurile barosanilor din fotoliile înalte, viseaza acum frumos. Da, popândaii, guzganii acestia rosii pâna în maduva sufletelelor lor de atei se si vad prefecti! Nu mai conteaza ca de-abia au facut un liceu, cu chiu cu vai si-au luat bacalaureatul. Conteaza ca au luat numai note de 10 în facultatile particulare, pe unde au trecut mai deloc si ca acum, unii dintre ei, sunt chiar…doctoranzi cu acte în regula.
Te apuca greata, nu altceva! Submediocrii precum Costita Radulici (parca asa îl alinta prietenii) si Nea Neam de Manivela Pîrvulescu, personaje de pamflet, se si vad – reprezentanti ai Guvernului în teritoriu. Nici nu se stia bine cine va fi prim-ministru ca anumiti „gujbeti“ din micul orasel de provincie îsi si faceau planuri privitoare la împartirea feudelor adica a functiilor de conducere din directiile deconcentrate ale statului. Nu conteaza pregatirea, ci carnetul de partid. Iar acum în voga sunt acelea portocalii si rosii.
„Trebuie sa schimbam totul în institutii. ªi femeile de serviciu, care nu sunt de-ale noastre!“ a rostit plin de emfaza un burtos, mare sef al unei echipe de lipitori de afise victorioase în luptele stradale din campania electorala. Sa revenim la postul de prefect. Asadar, pe lânga aceasta demnitate se gudura foarte multi „tiriplici“ vorba unui coleg din presa cu limbaj evoluat de…cartier. Mai nou, aflam ca si Bebe avocatul, maestrul retrocedarilor de terenuri cu valori de milioane de euro vrea sa fie prefect. Îl întelegem perfect.
Omul vrea sa legifereze retrocedarile ilegale de terenuri, pe principiul: Dam oricui ne cere terenul înapoi, numai sa avem si noi parte de un comision considerabil! si asa revenim la roata de cascaval despre care scriam la început. Cascavalul puterii este de fapt aur, aur de 24 de karate. Depolitizarea functiei de prefect este o poveste, la fel si profesionalizarea respectivei demnitati. Nu mai conteaza ca avem un corp al înaltilor functionari publici, daca „nu sunt de-ai nostri si nu ne satisfac intersele“. Sunt mai buni Ion sau Gheorghe pentru ca ei raspund întotdeauna si executa perfect comenzile sefilor politici. Citeam si ma cruceam într-un ziar local o stire, scrisa de parca ar fi fost dictata prin telegraf.
De fapt, era redata o afirmatie a „prefectului“ Radulici Pogorici (omul chiar are alura de personaj de desene animate): „…va asigur ca ma voi angaja cu toate fortele pentru a-mi convinge colegii ca merit sa ocup acest post. Consider ca, desi sunt tânar, am 32 de ani, de 14 ani de zile sunt alaturi de PSD si la bine si la greu“. Bun, ce rezulta de-aici, care este principala calitate a domnului? Aceea ca de 14 ani este alaturi de PSD!!! Da. Domne, chiar merita, sa fie prefect! Am înteles, totusi, ca Radulici are o contracandidata la fel de puternica: pe doamna Elena, femeia de serviciu de la PSD, care si-a depus dosarul la functia respectiva. Ea are 15 ani de PSD…
Web Design by DowMedia
