Multe şi mărunte…

Editorial

Multe şi mărunte

Multe se întâmplă în fotbalul judeţean. Multe lucruri ce par, adesea, extrem de interesante. Nici nu ştiu asupra cărora să zăbovim pentru puţin timp. Pentru că e foarte important ca acest fenomen să fie privit per ansamblu, fără idei preconcepute, fără vanităţi şi uneori fără prea multe patimi. În fond, beneficiari suntem noi toţi cei care avem ceva de spus în fotbalul acesta ajuns deja industrie.

Acum, nu că vreau să-l apăr pe Jackie Pintilie, dar omul acesta uneori chiar nu are nici o vină. A fost târât adesea, fără voia lui, în fel de fel de situaţii bizare. Au fost momente penibile care, cu siguranţă, l-au călit şi l-au făcut să fie mai tare. S-a tras înspre el din toate direcţiile, însă nu credeam că se va ajunge până acolo încât să primească „gloanţe otrăvite” şi din partea unor membri ai familiei sale. Tocmai de aceea, fără a încerca să fac vreo remarcă, rămân la părerea că e bine ca rufele să fie spălate acolo, în familie, iar după cele ce i s-au întâmplat, Jackie Pintilie şi-a dat seama mult mai bine de asta.

Nu e om rău. Şi nu e răzbunător. Dar vrea să fie bine. Nu e secretos, aşa cum ar părea. Vrea, însă, să nu se joace cu jumătăţile de măsură. Şi poate că e bine şi aşa. Viaţa nu te lasă să faci greşeli capitale pe care apoi să le remediezi, sau măcar să încerci să faci aşa ceva. Nu ştiu pentru ce poate fi considerat vinovat Pintilie pentru faptul că Hidroelectra a capotat lamentabil la barajul acela „cu cântec” de la Craiova.

 „Rapiduleţul din Nord” a câştigat seria, a mers la Craiova şi acolo s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Vedeţi, acum, cum o dai nu e bine. Dacă ar fi câştigat campionatul gruparea lui Dan Mazilu ar fi apărut imediat „gloanţele”: „Da, l-a ajutat pe Dan să câştige, a fost un campionat unde se cunoştea de la început câştigătoarea”, ar fi sunat acuzaţiile cârcotaşilor.

Nu vreau nicicum să par patetic, pentru că nu ştiu dacă e momentul, dar per ansamblu, repet, gruparea lui Bucuroiu a fost mai bună. Că au fost aranjamente, cine poate dovedi asta. Şi-mi vine în minte acum zicala aia care spune că cine nu se simte vinovat să ridice piatra şi să arunce cu ea. Nimeni nu va face asta, pentru că nici unul din noi nu s-a născut perfect. Toţi avem câte o slăbiciune, toţi avem câte o hibă. Bună, rea, e hiba noastră, de care poate nu vrem sau nu mai putem la un moment dat să ne mai debarasăm. Sau poate că dacă am face asta nu am mai fi noi, poate că asta ne defineşte într-un fel personalitatea.

Am scris editorialul acesta dintr-un singur motiv. Am citit în ultima vreme şi am avut şi eu invitaţi în emisiunile sportive, oameni de fotbal din judeţ care se pronunţau, unii cu vehemenţă, asupra schimbării sistemului competiţional la nivelul eşalonului patru. Ideea era că sunt echipe prea multe, iar „vinovat” pentru asta era scos (de răutăcioşi) cine altul decât Pintilie. Sigur că ei ştiau că nu e aşa, dar dă bine uneori să fi Gică – Contra.

Păi cum să fie Pintilie vinovat dacă Adunarea Generală a decis aşa? Dacă Pintilie ar lua de capul lui o decizie contradictorie, nu ar fi dezastru? Dar se uită asta, şi cu bună ştiinţă. Şi ca să se tragă în cineva, că e la modă, cine poate fi disponibil să primească? Pintilie! Dar până când? În fond toţi suntem oameni şi trebuie să ne comportăm ca atare. Legea lui Tarzan în jungla aia înfiorătoare s-a cam dus. Unii, din păcate uită şi asta. Suntem totuşi în mileniul trei…