O categorie aparte a mâncătorilor de bani publici o constituie tagma consilierilor. Municipali, orăşeneşti, comunali şi judeţeni. Cam 20 la sută din salariul unui primar o reprezintă îndemnizaţia lunară a unui consilier. Destul de mult în localităţile mari suficient pentru bere şi tabac în cele mici. Mai ales în comune este o bătălie acerbă pe aceste posturi. Şi datorită faptului că te poţi împăuna că eşti ales local şi datorită banilor. Dar mai mult decât orice atrag banii negri. Adică cei obţinuţi să spunem la tranzacţionarea voturilor pentru alegerea viceprimarilor, sau pentru trecerea unui proiect. Dacă eşti într-un consiliu local în care votul tău este important pentru realizarea unei majorităţi poţi să te dai mare, să negociezi.
Poţi uneori, chiar dacă eşti membru într-o formaţiune foarte mică numeric, să ajungi viceprimar, poţi obţine un serviciu pentru copii sau nevastă, poţi ajunge chiar preşedinte de judeţ. Datorită dorinţei de a ajunge consilier local aproape orice partid poate găsi candidaţi în comune. Există chiar localităţi în care un sfert din populaţie, uneori jumătate, se află pe lista de candidaţi la alegerile locale. Partidele mari au vânat din timp şi au înregistrat în zona rurală toţi intelectualii. Fiecare formaţiune a vrut să aibă pe lista de consilieri: medici, asistenţi, profesori, învăţători, mici negustori, foste cadre didactice. Au urmat poştaşii. Partidele aveau nevoie de poştaşi drept candidaţi pentru că îi puteau folosi pe aceştia în campanie.
În timp ce duc pensiile sau corespondenţa poştaşii strâng şi voturi. Poştaşii au mirosit că pot obţine bani în plus şi şi-au negociat doar locuri eligibile. Dacă nu le primesc de la liberali pleacă la democraţi dacă nu le primesc de la democraţi pleacă la social democraţi etc. Consilierii au migrat politic după interese personale ani buni. Până a apărut o lege care să le stopeze măgăriile. Chiar şi partidele mari se săturaseră de lichele. Bătălia pentru vicepreşedinţi de consiliu judeţean a făcut de multe ori un bine unor consilieri judeţeni ahtiaţi după bani care şi-au vândut voturile. Mai nou nu se prea poate din cauza legii care permite exmatricularea unui consilier o dată cu retragerea sprijinului politic. Acum banii pot fi luaţi de cel mult un consilier de la un partid.
De cel lider care încasează o sumă mare şi promite că va obţine pe cale internă acordul ca 10-11-12 oameni să voteze un anumit vicepreşedinte. Se întâmplă şi la noi. Mai ales frica de trădare a unor consilieri au determinat formaţiunile mari să dea afară sute de consilieri chiar înainte de alegerea viceprimarilor. Unii au trădat la vot şi au fost excluşi ulteror. Dealtfel, fără această prevedere, credem că la Vâlcea nu toţi consilierii judeţeni ai PSD ar fi votat un pedelist vicepreşedinte când puteau vota pe unul de al lor. „S-a dus dictatura consilierilor.
Le-am arătat că partidul nu are nevoie de trădători, am dat afară destui şi o să mai dăm. O să ajungă consilieri unii supleanţi care nici nu sperau“ îmi spunea seara trecută un tânăr activist liberal. Chiar şi aşa, cu ameninţarea excluderii deasupra capului unii consilieri locali au făcut bani prin tranzacţionarea votului la alegerea viceprimarilor. Alţii au regretat că nu au făcut bani deşi puteau să o facă. Negustoreala consilierilor va continua încă mult timp. Trebuie modificată în primul rând legea. Poate ar fi bine ca un consilier să fie retribuit doar cu 2 la sută din salariul unui primar iar viceprimarul să fie ales uninominal pe aceiaşi listă să spunem cu candidatul la primărie.
Aşa cel puţin nu ar mai exista certuri în unele primării deoarece viceprimarul va fi din acelaşi partid cu primarul şi acceptat de acesta pe lista lui. Poate sistemul ar fi bun şi la preşedenţia consiliilor judeţene. Preşedintele să fie ales în acelaşi timp cu vicepreşedinţii, pe aceiaşi listă. Oare câţi îl mai alegeau oare pe domnul Cîlea, cu tinicheaua de Persu legată de picioare?
Web Design by DowMedia
