Vinovatii fãrã vinã?

Tableta a…politicã

Vinovatii fãrã vinã?

Accidentul, mai grav sau mai putin grav, dar cu repercusiuni asupra celui devenit parte activã în eveniment, fie cã este dramatic, tragic, si are efecte asupra celor rãmasi dupã victimã, fie cã e mai putin dramatic, cum spuneam, devine pe zi ce trece un mare pericol al societãtii si viitorului ei.

Mã gândesc nu doar la accidentul de circulatie, ci si la cel din viata politicã. Referindu-mã, în paralel, la amândouã, as putea spune cã în vreme ce accidentul de circulatie îsi limiteazã efectele negative, nefaste si tragice asupra unui numãr mai mic de persoane, rude sau implicati în accident, cel politic poate afecta si afecteazã necontenit tara.

Vinovati sunt si în primul caz, dar, mai cu seamã, în al doilea. O cauzã comunã sau mai multe s-ar putea traduce prin nepregãtire, neprofesionalism, sfidarea celorlalti, urechi înfundate la sfaturi si idei, la propuneri si gânduri de bine, lipsã de talent, reticentã la consiliere, sfãtuitori fãrã experientã, finantatori dispusi sã-si joace niste (doar) planuri personale, „strategii” care sã le deschidã porti cãtre partide puternice pentru ca afacerile lor, ale acestor investitori în politicã, sã prospere si tot românul sã trãiascã… asa cum trãieste acum.

Accidentul de circulatie lasã regrete, lacrimi, pierderi de neînlocuit, fãrã a mai vorbi de partea materialã, care, în asemenea nenorociri, nu mai e de luat în seamã, dar are efecte imediate asupra celor care au trecut prin tragedie. Uneori, si nu de putine ori, accidentele de circulatie cu pierderi de vieti umane, au urmãri greu de prevãzut asupra celor rãmasi în viatã. si totusi, grupul celor care suferã rãmâne mic, foarte mic în comparatie cu victimele accidentelor politice.

Luati-i la numãrat, pentru cã ne aflãm la 17 ani de la revolutie, amintiti-vã figurile celor nãscuti peste noapte în postura de conducãtori, aduceti-vã aminte de „Azi la Timisoara, mâine-n toatã tara!”, era un 16 decembrie, si veti vedea câti nu mai sunt dintre cei care erau, atunci, în fruntea fruntii.

Au plecat dincolo, au dispãrut, au fost „linistiti”, sau devenit bogati, extrem de bogati, conduc partide, sunt lideri, fac profesia de politician cum îi taie capul si cum li se comandã, duc nivelul de trai al populatiei într-un accident permanent, iar victimele nu mai au nicio posibilitate de a frâna, de a regla viteza cu care vin spre ei sãrãcia, nevoile, frigul, lipsurile, plânsul, dramele, exodul dincolo si preturile nebune pe care nimeni nu le mai poate opri.

În fiecare decembrie, dupã a doua jumãtate a lunii, plouã cu cadouri la sate, în spitale, în scoli, la centre de plasament, la aziluri. Multor oameni li se aseazã sufletul acolo unde ar trebui sã fie mereu. si o fac pentru cã spectacolul trebuie jucat cu talent…

Accidente…

La 3000 de km de tarã, undeva, prin Spania, la 1500 de km de tarã undeva, prin Italia, cârnatii românesti de porc stau agãtati în balcoanele românilor plecati la muncã în Europa.

Accidente….

Afarã ninge… de Doamne, adu-ne cât mai mult alb!

Mihai Râmniceanu