|joi, august 11, 2022
  • Follow Us!

Sistemul hidroenegretic – pus în pericol de interese politice 

 Sistemul hidroenegretic – pus în pericol de interese politice

 

Membri Hidrosind, Federaţia Sindicală Hidroelectrica au semnalat la Vâlcea, în cadrul unei conferinţe de presă care a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute au semnalat faptul că ultimele demersuri ale conducerii Guvernului contrazic angajamentele şi obligaţiile asumate de România către Uniunea Europeană. Astfel, în Strategia Energetică a României 2007 – 2020 au fost incluse unele date care nu vor putea fi niciodată realizate. De asemenea, intenţia de a exporta energie electrică, în condiţiile în care urmează să se importe materia primă pentru obţinerea acesteia este considerată de membri federaţiei un pericol pentru economia şi mediul din ţara noastră.

 

Angajamente asumate

 

La începutul acestui an, Comisia Europeană a transmis către Parlamentul European şi Consiliul  European o comunicare intitulată „O politică energetică pentru Europa”, care s-a transformat ulterior în Directiva 2001/77/EC. Această directivă trebuia să permită facilitarea muncii echipei din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului, responsabilă cu elaborarea Strategiei Energetice a României 2007 – 2020, deoarece direcţiile de acţiune şi obligaţiile care revin statelor membre au fost clar definite şi acceptate prin votul unanim al Consiliului Europei din martie 2007. Printre aceste obiective, utilizarea resurselor regenerabile este „un obiectiv obligatoriu, conform căruia ponderea energiei regenerabile va ajunge în 2020 la 20% din totalul consumului de energie al Uniunii Europene. Guvernanţii români s-au lăudat însă că în România se poate face chiar şi mai mult de atât. Preşedintele Traian Băsescu şi premierul Călin Popescu Tăriceanu s-au angajat astfel că în anul 2010 nu mai puţin de … 33% din consumul intern va fi din resurse regenerabile. Cifrele nu bat însă nici măcar între ele. În „Strategia Energetică a României”, ponderea resurselor regenerabile este declarativ de 33%, iar în tabele este de 30,8%, chiar dacă atât la capitolul 4, cât şi în concluzii se menţine cifra de 33%. Reprezentanţii sindicatului de la Hidroelectrica, cei care lucrează efectiv în acest sistem şi ştiu cum funcţionează spun însă că şi cifra cea mai mică, cea de 30,8% este o aberaţie. „Această cifră nu poate fi realizată decât dacă în perioada 2007 – 2020 investitorii români vor instala capacităţi de resurse regenerabile care să conducă la un spor de 5,7% TWh (miliarde de kWh). Conform estimărilor din strategie, rezultă însă că în 2010 producţia hidro va rămâne la nivelul de 16 TWh, ceea ce înseamnă că în următorii trei ani România ar trebui să instaleze câteva mii de centrale eoliene, ceea ce este imposibil. Recentele declaraţii ale primului ministru, Călin Popescu Tăriceanu au fost de natură să trezească îngrijorarea salariaţilor noştri, precum şi o teamă legată de neînţelegerea sectorului de producere a energiei electrice de către factorii guvernamentali. Propunerea de înfiinţare a unei Companii naţionale, care să cuprindă producători din domeniul energetic şi distribuţie, prin includerea filialelor Electrica neprivatizate contravine Direcţiilor stabilite de Uniunea Europeană. Şeful Comisiei Europene a înaintat chiar ieri Parlamentului European şi Consiliului Europei o comunicare cu privire la separarea activităţilor producţie şi distribuţie, astfel că o companie naţională integrată vertical nu există decât la nivel de proiect. Caracterul acestor acţiuni este antinaţional şi antieuropean. Este până la urmă un atentat, o crimă îndreptată împotriva poporului român.” – spune Ilie Roşu, preşedintele Federaţiei Sindicale Hidroelectrica. Acestaa făcut un apel pentru ca strategia energetică să nu fie politizată şi sectorul energetic din România să nu servească unor interese politice, deoarece acesta este unul vital pentru România. Preşedintele sindicatului de la Hidroelectrica mai este de părere că, în contradicţie cu declaraţiile politice, hidrocentralele din România nu produc deloc energie ieftină, acest lucru fiing agravat şi de faptul că acest sector acoperă alte găuri din economie. La nivel european, preţul de producerea energiei hidro este de până la 260 de euro/MWh, iar recomandările Comisiei Europene sunt ca utilizarea resurselor energetice să se facă până la 50 de euro/MWh pentru producţia de cărbune şi până la 95 de euro/MWh pentru producţia hidro.

 

Termene de recuperare mărite

 

Estimările au fost făcute în conformitate cu gândirea economică europeană actuală, cu proiecţie până în anul 2030. Termenele de recuperare sunt de 15 ani. „La noi este indusă opiniei publice şi mijloacelor media ideea falsă şi păguboasă că energia electrică produsă în hidrocentrale este ieftină. Nimic mai fals. Pentru aceasta, termenul de recuperare a investiţiilor a fost mărit la 30 de ani, şi acum la 50 de ani, astfel încât clientela politică, grupuri de interese apropiate guvernanţilor actuali şi celor de mâine să poată cumpăra la preţuri mult subevaluate hidrocentrale cu putere medie (este una dintre variantele propuse în strategie), recuperarea investiţiilor urmând să se facă pe spinarea necăjitului de român. Hidroelectrica a mai întâlnit astfel de experienţe, în care centralele hidro au fost exploatate în societăţi comune termo-hidro, la Dobreşti şi Moroieni, urmate de presiunui ale salariaţilor asupra noastră, datorită crizei create. Răbdarea noastră a ajuns la limită, pentru că de 20 de ani balanţa energetică a ţării se închide prin producţia în hidrocentrale.” – mai spune preşedintele sindicatului Hidrosind.

Anda VLAD

Leave a Response