„Hoţul strigă hoţii!” a devenit în ultimii ani un şablon real şi cotidian în România. În Vâlcea ca şi în toată ţara lumea s-a obişnuit, şi când scriu „ lumea”, mă refer la întreaga populaţie, ca administraţiile locale să acorde lucrări pe ochi frumoşi şi plicuri mai groase sau mai subţiri, s-a obişnuit ca în instanţă să câştige de obicei cei cu bani şi cu relaţii nu cei care au dreptate, s-a obişnuit ca aleşii să prospere vizibil în patru ani de mandat, ca avocaţii să-şi mintă şi să-şi trădeze clienţii, ca politicienii să mintă cu neruşinare şi să-şi urmărească propriile interese, ca firmele de stat să fie căpuşate sau falimentate spre beneficiul unei clase subţiri dar extrem de rapace în goana după prosperitate. Lumea s-a obişnuit ca minciuna, egoismul, neruşinarea, lipsa de profesionalism, evaziunea fiscală să pătrundă peste tot inclusiv în media. Fiecare pădure are uscăturile ei iar uscăturile din presă sunt poate mai numeroase în judeţul nostru decât în altele tocmai pentru că la noi sunt mai multe „păduri” (ziare, posturi tv şi posturi radio). Cum municipiul nu este mare şi nici judeţul , în ciuda densităţii mari de mijloace de informare în masă patronii acestora, directorii, redactorii şefi dar şi alţi ziarişti care practică meseria de ani buni au devenit persoane publice la fel de cunoscute uneori ca şi aleşii locali, miniştrii, judecătorii sau medicii chirurgi de renume. În aceste condiţii nu este greu să afli cât de moral trăieşte un „ formator de opinie” , cât de mult câştigă, ce datorii are către buget şi către terţi. Dar, la fel ca în alte domenii, a devenit o obişnuinţă să nu mai mire pe nimeni că nemernicii strigă că alţii sunt nemernici, că aceia care au şantajat şi terorizat prin presă o mulţime de oameni din zona economică şi politică să scrie folosind un limbaj dur şi inadmisibil despre aşa zise nemernicii ale unor concurenţi. Cine mai poate crede în adevărul clamat cu nonşalanţă de un pervers al scrisului, care a muls 17 ani din banul public prin intermediul presiunilor făcute asupra unor conducătorii de instituţii slabi de înger sau care au crezut că ajută prin acţiunile lor de influenţare a economicului presa? Cel mult 2000 de vâlceni s-au rotit în ultimii ani la conducerea diferitelor instituţii, organizaţii politice, primării, şcoli şi licee, firme de stat. Aceştia ştiu bine cât de ticălos sau de cinstit este un ziarist, cât de loial sau cât de pervers, cât de apropiat faţă de cultură, artă, cât de simţitor faţă de nevoile şi problemele unor comunităţi locale. Când ţi-ai minţit subalternii şi familia zi de zi, când ţi-ai trădat prietenii chiar şi după moarte, când ai muls banul public mai rău decât 10 primari de comune laolaltă, când nu ţi-ai achitat datoriile, când ai jonglat cu legea şi deontologia profesională, când ai promis corectitudine şi sprijin mediatic unora pe care i-ai vândut pe 2 arginţi şi mai ales când ai muşcat, rar dar bine, mâinile celor care te-au hrănit la necaz nu ai cum să fii atât de naiv încât să crezi că cineva te respectă. Unii te ocolesc, alţii te salută din educaţie, unii îţi dau bani din teamă, alţii din silă, majoritatea fug la chiuvetă şi se spală după ce au dat mâna cu tine, sunt şi unii care aprind lumânări pentru tine, alţii se roagă să mori. Toţi ştiu ce lichea eşti! Dar dacă te simţi bine aşa, dacă te-ai obişnuit cu nemerniciile tale încât să ţi se pară deja banale de ce naiba nu le accepţi şi pe ale altora mult mai mici? Probabil din nebunia de a fi un lider absolut, unic şi de necontestat al nemerniciilor!
Traian Guminski
Web Design by DowMedia
