|marți, noiembrie 24, 2020
  • Follow Us!

Trăim cu şase sucuri 

Trăim cu şase sucuri

Majoritatea populaţiei de la noi obţine salarii lunar sub 200 de euro. În judeţul nostru un salariu de 600 de lei net este considerat un salariu bun. Probabil jumătate din forţa de muncă angajată legal are contractele înregistrate pe minimul pe economie. Adică 440 lei brut. Râmnicu Vâlcea are, probabil, cel mai mare număr de restaurante , baruri şi terase raportate la numărul de locuitori din întreaga Oltenie. La un astfel de local un suc normal sau o cafea costă mai mul de un euro. În zona centrală, mai ales vara, la orele de seară cu greu găseşti un loc liber. Mii de oameni consumă sucuri şi cafele zilnic. Nu mai vorbim aici de băuturi scumpe. Cum căldura este mare şase sucuri pe zi, s-au patru răcoritoare şi două cafele, nu reprezintă un consum excesiv pentru o persoană. Pentru marea parte a populaţiei reprezintă de fapt venitul zilnic. Cele şase sucuri zilnice s-ar putea chiar să sară de 20 de lei. Adică per total de 600 de lei lunar. Pensionarii cu pensii mici şi salariaţii care nu au ca venit decât cei 600 de lei cu siguranţă nu beau zilnic şase sucuri. Nu-şi pot permite. Poate nu intră pe vreo terasă zilnic nici măcar pentru un suc. Suntem deci o populaţie plătită cu şase sucuri pe zi. În cazul cel mai fericit. Din păcate suntem şi o populaţie care ne-am vândut apa. Apa minerală. Le-am dat-o străinilor pe preţ de nimic în acte şi pe comisioane grele. Şi am ajuns , deşi suntem principalul deţinător şi producător de ape minerale din Europa, să nu avem apă. Cei săraci nu-şi permit să plătească preţul apei. Ca şi când nu ar ajunge cât cer pe apă şi suc producătorii la capătul lanţului se află vânzătorii fără scrupule. Pe terasele din toată ţara apa minerală şi răcoritoarele au adaosuri de 150-200 %. Cel care-ţi pune o sticlă de apă pe masă după ce a luat-o din frigider câştigă net mai mult decât cei care au scos apa din pământ, au îmbuteliat-o, au încărcat-o într-un camion, au transportat-o sute de kilometri şi a dus-o direct în raftul cârciumarului. Nu este normal aşa ceva. Poate ar trebui o lege care să interzică practicarea unor adaosuri mai mari de 100 % la produsele autohtone. Piaţa nu poate regla aceste inconveniente pentru că producătorii şi comercianţii se înţeleg între ei, profită că unele produse sunt indispensabile şi mai ales profită de faptul că la noi există un segment de 10-15 la sută din populaţie care o duce bine, are mereu bani în buzunare şi timp de stat pe terase deşi, oficial, pare a nu face nimic. Mai ales dacă urmăreşti taxele şi impozitele pe care le plătesc statului cei ce fac parte din acest sistem. Evaziunea fiscală şi veniturile ilicite se fac la lumina zilei.Iar cei care nu au trecut de 40 de ani nu fac de multe ori decât să încerce să găsească posibilitatea de a se transfera în acest segment. De a găsi soluţia prin care, nemunciind, poţi bea mai mult de şase sucuri pe zi. Şi să mai plăteşti şi utilităţi, să te îmbraci, să mănânci şi să pleci în concedii. Pe litoral eventual unde un salariu minim nu ajunge decât pentru două sucuri zilnic. Şi o chiflă. Dar chiflarii nu au ce căuta la mare. Aici predomină deja doar hotelurile de 3 şi patru stele. Unde o noapte costă cât un salariu. Mediu.

Traian Guminski

Leave a Response