De când e lumea, e şi prostia. Dar ca în aceste vremuri, când doar banul vorbeşte, zău, că n-am cunoştinţă să fi fost mai pregnantă. Oameni obligaţi să meargă în genunchi spre un izvor aşa zis tămăduitor, decretat de încornoraţii slujbaşi ai „ ştiinţei” de „dânşii inventată”, cu toate că, de sute de ani a fost băut curent şi nici un bolnav nu s-a făcut bine, alţii obligaţi să pupe nişte oase de cal, găselniţa altui slujbaş, care cică, ar fi moaştele nu ştiu cărei sfinte, s-a ajuns până acolo ca prostia să-i facă pe unii să-şi depună toată avuţia la câte un „ fond mutual”, mai bine zis fund, aşteptând ca să se îmbogăţească, poate, la Paştele cailor, căci excrocii monycraţiei noastre nu dorm, ori să-şi îngroape bani în grădină, la sugestia altor hoţi, ca să-i înmulţească….
Doamne , ce-ai făcut din noi ? Căci nici pe femei nu le-ai iertat şi-ai revărsat atâta prostie şi asupra lor! Bunăoară celei mai vechi meserii i-ai dat strălucire şi-ai tăiat barierele dintre frumoase şi urâte dăruindu-le din plin dorinţă cât cuprinde. Iat-o, pe Cicilica lui Ghioru lui Zeamă ăl ajuns deputat pe-o listă a partidului ţeparilor, căci şi el, Ghioru lui Zeamă din Capu Malului ajunsese specialist în astfel de privatizări strategice, iat-o pe Cicilica, ziceam, care nu se putea plânge de nimic. Frumuşică era, cât să nu fie urâtă, săracă n-avea cum să fie, că era soţie de deputat, banii îi curgeau printre degete ca apa la fântâna lui Miuţă, unde toate fetele cer…ceva. Iat-o pe Cicilica, soţia lui Ghioru lui Zeamă din Capu Malului, ca toate femeile, la spovedanie. Popa Freon Mură, cel de curând venit pe mamelonul unde un domnitor şi-a durat cândva locaş, abia aştepta acest moment. Auzise el că soţia deputatului era darnică dar nu putea crede încă, până nu se va „ lovi” de ea, cât de cât, după putirinţă, nene!”…. Aşa că, iată-l la „muncă” pe Freon Mură, dis de dimineaţă, cu soarele pe umeri, ca anafura şi aiasma să-şi facă efectul!
Web Design by DowMedia
