|sâmbătă, iunie 19, 2021
  • Follow Us!

Cu aprobare de la Dumnezeu, măldărăştenii şi-au construit biserică cum alta nu-i 

 Cu aprobare de la Dumnezeu, măldărăştenii şi-au construit biserică cum alta nu-i

Situată în zona Subcarpaţilor Olteniei, comuna Măldăreşti este un leagăn al credinţei creştine. Oamenii au mers la biserică, au fost alături de preoţi şi atunci când au văzut în slujitorul lui Dumnezeu un deschizător de drumuri dar şi un suflet dătător de speranţă, l-au urmat şi i-au fost alături. Puţini la număr sunt însă preoţii “aleşi”, cu un astfel de dar. Unul dintre ei, părintele Ion Popescu a reuşit să înalţe la Măldăreşti una dintre cele mai frumoase biserici din zonă. “Acasă la mine nu am făcut aşa de frumos cum am făcut la biserică”, se destăinuie părintele.

Pentru familiile din cătunele Necşoara, Ciupa, Crângu şi Treaptu dar şi Măldăreşti, fosta bisericuţă din Măldăreştii de Sus, construită la 1790, de către Constantin Clement Măldărescu, împreună cu familia sa, a devenit în ultima vreme neîncăpătoare. Deşi monument istoric, localnicii au ţinut morţiş să-şi facă o altă biserică, mai acătării. “Şapte preoţi care au încercat să ridice o nouă construcţie, au fost schimbaţi şi niciunul n-a reuşit. Undeva mai la vale chiar s-a ridicat o temelie pentru biserică, dar cu timpul acolo s-a vrut să se construiască un restaurant. În anul 1992 când am venit eu la Parohia Măldăreşti, am simţit presiunea oamenilor că trebuie să înălţăm o biserică mult mai încăpătoare. Episcopul Irinel m-a luat deoparte şi mi-a zis: «Ioane te-am numit acolo, aşa că fă biserică!» Când am început să umblu din casă în casă să cer ajutorul sătenilor, când mă întrebau dacă avem aprobare, le răspundeam: «Aprobare avem de la Dumnezeu». Aşa că am pus 50.000 de lei de la mine şi restul a fost jertfa oamenilor care mi-au sărit în ajutor. Sponsori au fost foarte puţini, câţiva prieteni de-ai mei, din Horezu şi călugării de la Mânăstirea Frăsinei”, spune părintele.

 

„Să luaţi CRUCEA şi să-mi urmaţi mie”

 

După patru ani, în 1996, falnicul lăcaş şi Casa parohială construite pe un vârf de deal din Măldăreştii de Sus aveau să fie gata şi biserica a fost sfinţită, purtând hramul “Naşterea maicii Domnului”. Pentru că este construită în imediata vecinătate a culelor, iar zona este considerată Complex muzeal, nici până azi biserica nu a primit aprobare de construcţie de la Muzeu, aşa că a rămas valabilă aprobarea de la… Dumnezeu. Mulţi din preoţii din împrejurimi l-au invidiat pe părintele Ion Popescu pentru reuşita sa. Îl întrebăm cum de-a reuşit, iar răspunsul este unul sec, fără nici un fel de ocolişuri: “Care vreţi şi puteţi veniţi după mine. Să luaţi CRUCEA şi să-mi urmaţi mie. Dar reţineţi, CRUCEA este foarte grea”. Si cele 330 de familii din satele de prin împrejurimi l-au urmat. Ca să atragă până şi pe cei mai mici credincioşi să treacă pragul bisericii, părintele Ion Popescu a lansat chiar şi un concurs de bătut toaca. S-au înscris foarte mulţi elevi de la Şcoala din Măldăreşti, iar acum concursul a ajuns la faza cu numărul IV. Copiii cu vârste între 3 şi 14 ani au dat un adevărat spectacol de virtuozitate, fiind urmăriţi îndeaproape de părinţi şi măicuţe de la Mânăstirea Horezu. Câştigători au fost toţi micuţii, pentru că de fiecare dată primesc premii constând în sucuri şi dulciuri.

 

Concurs de bătut toaca, la a IV-a ediţie

 

Iubitor de oameni dar şi preot cu mult har, în jurul său părintele Ion Popescu a încercat, ba chiar a reuşit, să imprime un curent de evlavie şi pioşenie creştină şi în rândul elevilor de la Şcoala din Stoeneşti, unde predă lecţiile de religie. “Împreună cu profesoara Georgiana Laura Buşu şi soţia mea, Silvia, directoare la acea şcoală am scos împreună cu elevii revista «Steaua norocoasă» Am organizat concursuri de desene religioase şi am amenajat sălile de curs astfel încât să fie mult mai pe placul elevilor. Am intrat în conflict cu toţi cei nu vroiau să se schimbe ceva, ba chiar primarul comunei Stoneşti m-a dat în judecată pentru că aş fi făcut-o comunistă pe fosta directoare. Am câştigat procesul şi am de gând să fac multe alte lucruri care să fie în folosul elevilor, să le stimulez imaginaţia şi să-i apropii de credinţă” spune părintele, un om ferm, dintr-o bucată. A introdus Internetul nu doar în şcoala din Stoeneşti dar şi în biserica din Măldăreşti, iar cimitirul din apropierea bisericii este aşa de bine rânduit că n-ai zice că ar fi un ţintirim de ţară. “Trăim într-o lume civilizată, în continuă mişcare, transformare aşa că nu putem să rămânem cu o mentalitate retrogradă, arhaică. Modernismul este o necesitate impusă chiar de schimbările vieţii cotidiene”, spune preotul, tată a patru copii, toţi iubitori ai lucrurilor sfinte, ca şi părinţii lor.

Dorel ├×ÎRCOMNICU

Leave a Response