|duminică, noiembrie 29, 2020
  • Follow Us!

Fondurile europene nu aşteaptă o veşnicie 

Fondurile europene nu aşteaptă o veşnicie

Cu câteva excepţii notabile, primarii noştri cei de toate zilele nu se prea învrednicesc să-şi ia în serios menirea, şi anume aceea de a face tot ce le stă în putinţă pentru binele localităţilor pe care le păstoresc. Dacă cineva ar avea curiozitatea să afle ce fac unii dintre prim-gospodarii din judeţ de dimineaţă până seara, ar avea o mare dezamăgire. La orele amiezii cei mai mulţi dintre primari nu mai sunt de găsit. Unii îşi fac de lucru pe la Râmnicu Vâlcea, alţii stau prin cârciumile satelor, sub pretextul că ascultă problemele cetăţenilor. Cu alte cuvinte, se documentează pentru a fi mai aproape de problemele oamenilor.

Unul din lucrurile pe care ar trebui să le facă toţi primarii de câţiva ani încoace este accesarea de fonduri europene pentru concretizarea unor proiecte de interes local. Nu este pentru prima oară când scriu despre nepăsarea unora dintre primari în ceea ce priveşte realizarea de proiecte. Observ însă, de fiecare dată când ajung în localităţile judeţului, o indolenţă crasă din partea multora dintre cei care ar trebui să umble toată ziua după banii pentru localităţile pe care le reprezintă. Dacă vom face o statistică a alimentărilor cu apă, a canalizărilor sau a kilometrilor de drum asfaltaţi cu fonduri europene, vom observa că prea puţine localităţi din judeţul Vâlcea se pot mândri cu asemenea realizări. Prea puţini cetăţeni din mediul rural au apă şi gaze la poartă, prea puţini copii învaţă în şcoli decente, dotate la un nivel minim de decenţă. La ţară se cară încă apă cu găleata iar casele sunt încălzite în continuare cu lemne. Drumurile sunt în continuare desfundate iar la prima inundaţie mii de oameni sunt rupţi de lume. În zeci de aşezări lipsesc podurile, lipseşte asfaltul, lipseşte dispensarul medical. Căminele culturale, în cea mai mare parte a lor, nu sunt altceva decât imobile insalubre, în care mai au loc, din când în când, niscaiva întâniri politice, în special în preajma alegerilor.

Pe de altă parte, există în Vâlcea primari preocupaţi de dezvoltarea durabilă a localităţilor. Numele acestora sunt cunoscute de toată lumea şi din păcate, reprezintă doar excepţii care confirmă regula. În cazul localităţilor despre care fac vorbire, cetăţenii se mândresc cu edilii lor. Au şi motive: aceştia se preocupă zilnic de bunul mers al comunităţilor, stau cu nsaul în calculator, alături de proiectanţi, pentru a găsi cele mai bune soluţii pentru finanţarea unor proiecte. Îi vezi mereu pe drumuri, ba la Consiliul Judeţean, ba la Bucureşti, la nu ştiu care minister. Fac ore întregi de anticameră prin cabinetele demnitarilor, dau telefoane în stânga şi-n dreapta pentru ca ideile lor să prindă contur. Din păcate, nu avem prea mulţi asemenea primari, însă atâta timp cât ei există, putem spera că într-o bună zi lucrurile se vor schimba în judeţul nostru.

Acum, mai mult ca oricând, localităţile au nevoie de buni gospodari. Dacă până acum ceva timp aveau scuza că fondurile europene erau aproape imposibil de obţinut, în acest moment nici măcar această scuză nu o mai au. Tot ce trebuie să facă un primar este să vegheze la bunul mers al treburilor în localitate dar şi să fie în permanenţă cu un ochi către fondurile europene. Sunt bani mulţi şi depinde doar de aceşti bani ca România să poată absorbi o parte cât mai mare din aceştia. Dacă cineva îşi închipuie că lucrurile pot merge în continuare până acum, se înşeală amarnic. Ceasul integrării a început să ticăie nu la 1 ianuarie 2007, ci de mulţi ani de zile.

• Octavian HERŢA

Leave a Response