|vineri, octombrie 15, 2021
  • Follow Us!

Timişoara ÔÇô “Oraşul Florilor” sau “Mica Vienă” 

Timişoara – „Oraşul Florilor” sau „Mica Vienă”
 
Municipiul Timişoara, denumit în vechime Temeschwar este un oraş medieval interesant, care a fost atestat documentar încă din secolul al XIII-lea. Oraşul de pe râul Bega este denumit şi „oraşul florilor”. Localnicii mai spun cu mândrie că oraşul lor este „mica Vienă”. Numele localităţii vine de la râul Timiş, numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus. Reşedinţa judeţului Timiş, municipiul este un oraş de tranzit – poarta de la graniţa de vest a României.
 
Istorie zbuciumată
 
Prima menţiune documentară certa despre Timişoara datează din anul 1266, când apare sub numele de Castrus Timisiensis. Pe hărţile vremii este menţionată încă din anul 1339. Populaţia Timişoarei este de aproximativ 400.000 de locuitori, majoritatea români. A fost primul oraş european unde iluminatul stradal s-a făcut cu energie electrică – la 12 noiembrie 1884. Prima atestare documentară indirectă a cetăţii a avut loc în 1172, ca Timis(oara), "Tymes", pentru ca în 1212 să aibă loc prima atestare documentară directă. În anul 1307 Carol Robert de Anjou a vizitat pentru prima dată Timişoara. Între anii 1307 şi 1315 el a construit un palat, care semănă cu o cetate, pe locul în care se afla azi castelul Huniade. Un an mai târziu acelaşi Carol Robert de Anjou mută capitala la Timişoara, palatul devenind astfel reşedinţă. El primea acolo ambasadorii străini şi tot de acolo conducea ţara. A fost perioada de înflorire a oraşului. În 1358 regele Ludovic Cel Mare a venit la Timişoara, de unde a pornit expediţia împotriva despotului sârb Uros, iar în anul 1386 porneşte tot din Timişoara războiul contra Domnului Munteniei, Vlaicu Vodă. La sfârşitul secolului al XIV-lea turcii şi-au început incursiunile militare prin această regiune, regele Sigismund fiind nevoit să vină la Timişoara în 1389 pentru dirijarea operaţiunilor de apărare. Ioan Corvin este numit comite de Timiş în anul 1440, iar şase ani mai târziu îşi mută şi familia la Timişoara. Din anul 1455 Cetatea Timişoarei a aparţinut lui Ioan Huniade. Matei Corvin a revenit în anul 1458 în palatul în care copilărise, în calitate de rege al Ungariei. Cetatea a fost apoi asediată în anul 1514 de trupele revoluţionare conduse de Gheorghe Doja. Începe o perioadă destul de grea, deoarece în anul 1552 cetatea a fost cucerită de turci şi transformată în paşalâc, timp de 164 de ani, până la 12 octombrie 1716 când, văzând că orice rezistenţă era inutilă a capitulat în faţa trupelor conduse de Eugeniu de Savoya. Acesta a intrat victorios în Cetatea Timişoarei pe 18 octombrie, prin poarta Prinţul Eugen. În anul 1718 populaţia română se aşează în cartierul Elisabetin, numit atunci român, iar în 1720 ia fiinţă cartierul Fabric, pe o parte din ruinele suburbiului Palanca Mare. La data de 25 aprilie 1723 a fost aşezată piatra de temelie a cetăţii moderne Timişoara, construcţie care durează 42 de ani, fiind terminată în 1765.
 
Timişoara deţine câteva recorduri în Europa şi în lume
 
Timişoara deţine câteva recorduri atât la nivel naţional, cât şi european şi mondial. Astfel, în anul 1718 a avut loc atestarea celei mai vechi fabrici de bere din România. În 1728 a început canalizarea Begăi, primul canal navigabil din România. Un alt record a fost bătut în anul 760, când Timişoara a devenit primul oraş al monarhiei cu străzile iluminate cu lămpi. Tot aici a fost editat primul ziar din România – în 1771 şi, în acelaşi timp primul ziar german din sud-estul Europei: "Temeswarer Nachrichten". În anul 1855 Timişoara devine primul oraş al monarhiei habsburgice cu străzile iluminate cu gaz, iar în 1884 – primul oraş de pe continentul european cu străzile iluminate electric, cu 731 de lămpi. Tot aici s-a construit în anul 1886 prima staţie de salvare din Ungaria şi România. În 1895 la Timişoara a apărut prima stradă asfaltată din România, iar în 1899 – primul tramvai electric din România. Din anul 1953 municipiul de pe Bega este singurul oraş european cu trei teatre de stat în română, maghiară şi germană. Timişoara este un oraş multicultural, influenţat de diversele comunităţi etnice, în special de cele germană, maghiară şi sârbă, dar şi de cele bulgară, italiană, palestiniană şi greacă. Timişoara este oraşul natal a lui Johnny Weissmüller (înotător olimpic, cunoscut pentru rolul său de Tarzan).
 
Cele mai multe obiective turistice sunt în centru
 
Marea majoritate a obiectivelor turistice de interes major din Timişoara se găsesc în centrul oraşului, în cartierul "Cetatea Timişoara", unul din cele mai mari ansamble de clădiri istorice protejate din România. Unul dintre obiectivele care pot fi vizitate este Catedrala Metropolitană Ortodoxă a Banatului, aflată în faţa clădirii Operei. Terenul pe care se înalţă acest edificiu a fost mlăştinos şi, în vederea realizării fundaţiei sale placa de beton, groasă de câţiva metri a fost turnata având ca suport 1186 de piloţi. Construcţia are o lungime de 63 de metri, o lăţime de 32 de metri, iar turnul principal se înalţă la 83, 7 metri. Arhitectura sa este o combinaţie reuşită între stilul bizantin, elemente decorative asemănătoare cu cele ale moscheii Sfânta Sofia din Constantinopole (azi Istambul) şi elemente caracteristice bisericilor moldoveneşti (Sfântul Gheorghe din Hârlău). Acoperişurile turnurilor sunt acoperite cu plăci ceramice colorate, iar treptele, soclul edificiului, coloanele pilonii şi elementele decorative de la uşi şi ferestre sunt cioplite din piatră naturală provenind de la Banpotoc. Catedrala Rasciana, alt obiectiv important a fost construită între anii 1745 – 1748 şi a fost declarată în 1964 monument istoric. Clădirea, care la începutul secolului al XVIII-lea era doar o mică biserică de lemn a fost transformată de comunitatea sârbă într-o catedrală în stil baroc, din 1865 numindu-se Catedrala Ortodoxă Sârbă.
 
Castelul Huniazilor – cel mai vechi monument din Timişoara
 
Castelul Huniazilor (pe locul actualului castel Huniade) este cel mai vechi monument din Timişoara, construit între anii 1443 – 1447 de Iancu de Hunedoara pe ruinele vechiului castel din secolul al 14-lea, care fusese construit în timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou. În prezent castelul găzduieşte Muzeul Banatului. Chiar în faţa castelului a fost instalat primul felinar care vestea Europei că Timişoara era primul oraş cu iluminat public electric. Regele Carol Robert de Anjou a ridficat castelul în urma vizitei făcute în Timişoara în 1307, hotărând să îşi stabilească în el reşedinţa. Probabil construcţia a fost realizată de constructori italieni, terminându-se în 1315, deoarece în 1316 regele era deja stabilit în noul sau castel, în care a locuit aproape opt ani. Ultimul act semnat de el în Timişoara datează din 15 iunie 1323. Despre forma şi întinderea sa nu se cunosc prea multe lucruri, presupunându-se că era amplasat în locul actualului castel Huniade, având o formă dreptunghiulară, în partea de nord existând o cetate, tot de formă dreptunghiulară, în jurul căreia s-a dezvoltat mai târziu oraşul medieval. În 1849 clădirea a fost distrusă până în temelii şi a trebuit să fie complet refăcută, forma sa actuala, datând din 1856. Are un turn în stil romanic şi faţada din cărămidă arsa, azi adăpostind "Muzeul Banatului". Nu departe de castel, în Piaţa Unirii se află un alt obiectiv, Domul Româno Catolic. A fost construit în anul 1774 în stil baroc şi are nouă altare pictate de maeştri vienezi.
 
Muzeele şi teatrele atrag tot mai mulţi turişti
 
Muzeele şi teatrele atrag din ce în ce mai mulţi turişti spre Timişoara. Unul dintre ele, cel mai interesant ca şi conţinut este Muzeul Banatului. El este urmarea faptului că la data de 25 iulie 1872 s-a constituit la Timişoara "Societatea de Istorie şi Arheologie", ca şi Muzeul Banatului. În anul 1886 s-a început reamenajarea clădirii Welaner şi transformarea ei în muzeu, iar în 1889 acesta a fost deschis publicului. În anul 1937 muzeul este mutat în actuala clădire a Operei Române, iar în 1947 Castelul Huniade este atribuit muzeului, care îşi organizează aici expoziţia de arheologie, istorie, ştiinţele naturii, etnografie şi artă. În prezent Muzeul Banatului tezaurizează un imens material arheologic şi piese care atestă continuitatea neîntreruptă de locuire, pe teritoriul Banatului, din preistorie până în epoca modernă. Actualmente Muzeul Banatului reuneşte câteva exponate unicate în România şi în sud-estul Europei. Reconstituirea Sanctuarului neolitic de la Parta reprezintă un unicat în România şi este unul dintre puţinele din Europa. În această zonă a Banatului cele mai vechi urme de locuire merg până în epoca pietrei, cu aşezări consemnate arheologic la Hodoni, Izvin, Moraviţa, Pădureni, Romaneşti sau Parta. Se regăsesc în zonă şi urme din epoca bronzului sau cea daco-romană, din cea medievală sau din epoca ocupaţiei otomane. Tipurile de case sunt diferite, predominând cele cu plan rectangular, construite din pământ, lemn împletituri de nuiele sau piatră. Opera Română şi Teatrul Naţional sunt şi ele importante edificii de cultură din municipiu. Teatrul din Timişoara a fost atestat documentar în anul 1735. Între anii 1761-1874 reprezentaţiile se făceau în clădirea magistratului româno-sârb. Actuala clădire a teatrului a fost construită între anii 1872-1875, în stil renascentist. Clădirea a fost distrusă în anul 1880, în urma unui incendiu devastator. În anul 1920 un alt incendiu a distrus teatrul, acesta fiind refăcut în 1923. Din punct de vedere arhitectonic clădirea este concepută în stil bizantin, cu influenţe neoromâneşti. În anii 1791 şi 1796 au fost montate operele lui Mozart: "Răpirea din Serai" respectiv "Flautul fermecat". În prezent clădirea găzduieşte Opera Română, Teatrul Naţional şi Teatrul German.
 
Statuile şi clădirile vechi – atracţii ale zonei
 
Statuile şi clădirile vechi sunt alte atracţii importante ale zonei. Statuia sfintei Treimi se înalţă chiar în mijlocul pieţii principale – Piaţa Unirii, fiind în concordanţă cu stilul arhitectonic al clădirilor. Piatra de fundaţie a monumentului a fost pusă la 23 noiembrie 1740 de Consilierul administraţiei locale de atunci, Johann Anton Deschan von Hannsen. Statuia amintea de încetarea epidemiei de ciumă care devastase atât Timişoara, cât şi întreg Banatul. De aceea este denumită şi statuia ciumei. Cazinoul Militar este una dintre cele mai importante construcţii militare ale oraşului datând din secolul al XVIII-lea. În ciuda transformărilor de supraetajare şi de completare, cu o amplă terasă monumentul păstrează în marea sală de festivităţi şi în decoraţia faţadelor elemente ale stilului baroc iniţial. Sinagoga din Cetate constituie o contribuţie a curentului romantic în arhitectura oraşului. Ridicată între anii 1863-1865 după proiectul arhitectului vienez Ignatz Schuhmann clădirea aparţine unui stil eclectic care evocă prin aluziile la stilul maur vechea comunitate a evreilor spanioli. Populaţia autohtonă, română şi sârbă avea administraţie proprie chiar şi sub ocupaţia Imperiului Otoman.
 
Oraşul este „capitala muzicii house”
 

Oraşul Timişoara este considerat adevărata capitală a muzicii house din România. Timişoara s-a avântat în ultimii 4-5 ani  şi în ceea ce priveşte viaţa de noapte. Cum acest lucru era la modă în toată ţara şi timişorenii au început să aibă de unde să aleagă: cluburile şi discotecile au apărut ca ciupercile după ploaie. Astăzi Timişoara se poate mândri astfel că stă la fel de bine, sau poate chiar mai bine decât capitala ţării. De la discoteca studenţilor, Park Place, trecând pe la Club 30 Timişoara, unde jazz-ul este la el acasă, sau clubul The Note, unde au loc petreceri care de care mai ciudate şi ajungând la Discoland, unde muzica house predomină, rezident fiind Gino Manzotti şi unde invitaţii străini sunt din ce în ce mai numeroşi mai sunt li alte cluburi cu o faţă occidentală, extrem de primitoare şi de pline. Pentru iubitorii de cultură Filarmonica Banatul este o alegere potrivită. 2Societatea Filarmonică din Timişoara” a fost înfiinţată în 1871. În secolul al XIX-lea a fost vizitată de compozitori şi artişti celebri precum Franz Liszt, Johann Strauss-fiul cu orchestra sa. Printre oaspeţii Societăţii Filarmonice s-au numărat David Popper (1873), Henryk Wieniawski (1877), Johannes Brahms (1879) şi Bela Bartok (1906). Începând cu anul 1921 până în 1943 George Enescu va susţine mai multe concerte În Timişoara. În 17 aprilie 1947 regele Mihai I a promulgat o lege prin care se înfiinţa "Filarmonica Banatul". Prima stagiune a avut loc la 27 octombrie 1947 în sala Operei de Stat, iar din 1955 devine orchestră profesionistă, având în componenţă 80 de instrumentişti. În 1966, Electrecord a înregistrat primul disc cu Filarmonica Banatul, cuprinzând lucrări de Ceaikovski, Saint-Saens, Requiemul de Mozart.

Leave a Response