|marți, noiembrie 24, 2020
  • Follow Us!

Asumarea identităţii 

Asumarea identităţii

   Dincolo de formalismele procedurale ale unui eveniment politic, congresul Partidului Conservator de duminica trecută a conţinut câteva elemente ce pot fi catalogate ca fiind interesante. Lăsând la o parte pretextul numit fuziunea PC cu PUNR, adevăratele mesaje ale conducerii conservatorilor s-au regăsit în discursul liderului Dan Voiculescu. În puţine cuvinte, acesta a reuşit să transmită câteva idei care merită analizate.
   Mă refer în primul rând la renunţarea la subsidiaritatea politică, element care caracterizează de ani buni Partidului Conservator. Cu alte cuvinte, Voiculescu a spus ceea ce ar fi trebuit să spună de mult timp: PC va merge de unul singur în alegerile viitoare. „Renunţarea la compromisuri” reprezintă poate depăşirea unui complex dominant al celui mai oportunist partid de după Revoluţie. Nu am nici un motiv să nu cred că Voiculescu se bazează pe ceva concret atunci când îndrăzneşte să afirme răspicat neatârnarea viitoare a formaţiunii politice pe care o conduce; orice s-ar spune, până acum el a reuşit să aleagă cea mai bună variantă pentru partidul său, realizând performanţa de a impune la guvernare un partid destul de slab cotat în sondaje.
   O altă idee extrem de interesantă reliefată de discursul lui Dan Voiculescu este aceea a distanţării de actuala guvernare. Punând sub semnul întrebării faptul că PC este la guvernare cu adevărat, conservatorul nu face decât să pună la îndoială întreaga guvernare. Pasul înapoi este totuşi riscant în actuala conjunctură; după ce s-a răzgândit în privinţa ieşirii de la guvernare a PC, Voiculescu dă acum un ultim test partenerilor de coaliţie. Dacă o putem numi aşa, avertizarea liderului PC nu este altceva decât o subliniere a incapacităţii actualului Guvern de a gestiona o criză care se adânceşte pe zi ce trece.
   Nu în ultimul rând, Voiculescu s-a referit la relaţia PD-PSD ca fiind una embrionară. Comparând cele două partide cu două capete ale balaurului numit FSN, preşedintele conservatorilor încearcă să transmită un semnal cât se poate de clar electoratului: PD şi PSD sunt la fel – partide comunistoide, compuse din foşti activişti. În acelaşi context, Voiculescu îi cârpeşte încă o palmă inamicului său, preşedintele Traian Băsescu. Acesta este considerat responsabil pentru actuala criză guvernamentală; singurul său scop este, potrivit lui Voiculescu, atingerea scopurilor personale.
Una peste alta, discursul lui Dan Voiculescu este unul de ţinut minte. De ce? Pentru că înseamnă, dincolo de toate, promisiunea ruperii de trecut. Un trecut plin de compromisuri, de oscilări între diverse formaţiuni politice, un trecut mai mult sau mai puţin moral. Asumarea unei identităţi proprii este, cred eu, cel mai important lucru care a fost enunţat în Sala Palatului, în urmă cu câteva zile. Rămâne de văzut dacă lucrurile vor sta chiar aşa…
• Octavian HERŢA

Leave a Response