S-a aruncat de la etajul nouă pentru că nu şi-a găsit un serviciu
Un tânăr de 28 de ani s-a aruncat miercurea trecută, de la etajul IX al unui bloc turn din Râmnicu Vâlcea. Absolvent al Politehnicii Bucureşti, Mihăiţă Ionuţ Şoaică a trăit drama de a fi unul dintre miile de tineri din România care şi-ar fi dorit să lucreze. Din păcate era frustrat că trebuie să trăiască din pensia de profesoară a mamei lui. Drama familiei Şoaică este cu atât mai mare cu cât şi tatăl lui Mihăiţă, tot inginer de profesie, a fost şi el disponibilizat lucrează ocazional, la fel de fel de cetăţeni pentru a asigura traiul zilnic familiei.
Familia Şoaică este una de oameni cu totul deosebiţi. De mici au fost crescuţi într-un cult al muncii cinstite, oneste. “Mi-am învăţat de mici copiii să înveţe, le-am spus despre avantajele de a fi oameni cu carte şi de a munci pentru asta din răsputeri. Au facut facultăţi la stat, în perioada în care se învăţa aşa cum trebuie. Păcat însă că după ce au terminat, fiica şi băiatul meu sunt buni teoreticieni. Când te loveşti de viaţă, multe din teoriile de pe băncile facultăţii nu-ţi mai folosesc prea mult. Făcea parte din generaţiile de tineri care au muncit din greu să ajungă la performanţe”, ne-a spus la câteva ore după tragedie, cu ochii împăienjeniţi de lacrimi, profesoara de limba franceză, acum pensionară, Maria Şoaică, mama sinucigaşului. Hotărârea de a-şi pune capăt zilelor, Mihăiţă a luat-o fără să fi anunţat pe cineva din familie. A visat urât în ultimele zile, dar nu a povestit nimănui conţinutul viselor lui. În ultimele trei zile de viaţă nu a dormit noaptea, iar tăcerea care-l înconjura părea tot mai adâncă. Era marcat de faptul că nu avea un loc de muncă. Despre ultimele clipe ale fiului ei, mama lui Mihăiţă povesteşte: “Marţi seara (10 ian. n.r.) am stat la televizor împreună şi am văzut ştirile. Nu-i plăcea să vadă violenţele pe ecran. Când a observat pe acel tânăr care a căzut de la înălţime a schimbat canalul. Apoi ne-am uitat la un film, dar vorbea foarte puţin. Ceva îl măcina teribil de mult. Şi asta se întâmplat de câteva zile încoace, de când s-a întâlnit cu un muncitor de la serviciu, de la Electromontaj, fostul său loc de muncă. L-a întrebat cum e să nu mai ai un loc de muncă, de ce nu şi-a găsit o slujbă. Asta l-a afectat teribil şi de atunci parcă a devenit alt om.
În şomaj, cu bani puţini
Părea frustrat şi ar fi făcut orice în casă, pentru a nu se simţi inutil. Îmi aducea chiar şi un pahar cu apă. Tragedia lui era că nu avea serviciu. A fost trecut în şomaj în 2005 dar nu a luat decât puţini bani şi asta din cauză că a venit o adresă de la fostul serviciu pe motiv că nu s-a prezentat să fie luat în evidenţe. A fost, dar la câtă birocraţie este şi acolo... A încercat să-şi găsească în altă parte de muncă, dar la pregătirea lui, de ing. diplomat, peste tot îi cereau să aibă “AUTOCAD”, dar băiatul meu nu a fost trimis la nici un curs de specializare. Cei de la Electromontaj s-au folosit de el, l-au trimis pe teren să păzească echipele de muncitori. A venit bolnav de pneumonie, iar după ce Electromontajul a luat acele subvenţii de la stat că au angajat un absolvent, s-au debarasat de el, i-au dat papucii. A dat interviu să se angajeze în altă parte, dar peste tot i se spunea că nu are experienţă”, ne-a spus mama tânărului. Problemele existenţiale ale familiei Şoaică s-au deteriorat şi după pierderea serviciului tatălui lui Mihăiţă. Acesta, absolvent al TCM-ului, a lucrat la Industria Locală, ce aparţinea de Primărie. A fost disponibilizat şi omul a trebuit să-şi ajute familia lucrând ocazional la diverse familii. Marina, sora lui Mihăiţă, ne-a spus: “Când îi vedea mâinile bătătorite ale tatălui nostru, ne întreba de ce a trebuit să înveţa atât, dacă acum a ajuns la sapă. Înainte de a se sinucide, Mihăiţă m-a sunat, pe telefon. Erau momente când trăiam cu impresia că nu mă mai ascultă, că era cu mintea undeva departe”, ne-a spus sora tânărului, care este farmacistă la Bucureşti şi care încearcă să-şi ajute părinţii cum poate. Fără să mai aibă încredere în el, în sistemul în care trăim şi care nu oferă mari posibilităţi de afirmare tinerilor, Mihai era o fire orgolioasă. “A fost foarte afectat când a trebuit să depunem cerere de subvenţie pentru căldură. Nu înţelegea cum puteam ajunge aici după ce am muncit corect o viaţă întreagă. De ce a ajuns el să trăiască din pensia mea. Pentru că nu avea bani, nu a putut să-şi întemeieze o familie, nu avea o prietenă”, spune mama. Fire bolnăvicioasă, Mihăiţă Ionuţ Şoaică părea să aibă zilele numărate. Din cauza afecţiunilor sale cardiace, nu a făcut armata, iar medicii estimau că firul vieţii lui se va sfârşi la 17 ani. Pe Mihăiţă l-a distrus însă altceva.
Mesaj al unei mame disperate:
Nu vă mai bateţi joc de tineri!
“S-a sinucis din cauza lipsei unui loc de muncă şi a greutăţilor cotidiene”, se spune în comunicatul Biroului de presă al IPJ Vâlcea. Mama sa a plâns că nu a lăsat scris măcar două rânduri. Poate aşa părinţii şi sora înfruntau mai bine tragedia care le-a sfâşiat inimile. “Mesajul meu ar fi pentru patronii din această ţară, să nu-şi bată joc de aceşti tineri. Pentru fiul meu nu se mai poate face nimic, dar să fie o lecţie pentru alţii care ar putea ajunge în situaţia lui”. Lui Mihăiţă nu-i plăceau înmormântările. Acum nunta sa va fi una cernită de lacrimi şi durere. Înainte de a se arunca în hău, de la etajul IX, junele inginer a întors talismanul (o cruciuliţă) cu care dormea sub pernă. Trupul său s-a sfârâmat de caldarâm odată cu speranţele deşarte într-o viaţă mai bună. Medicilor de pe Salvare nu le-a mai rămas decât să constate moartea, după care au chemat poliţiştii care au sunat la uşă şi au trezit-o, în jurul orei 3.00 pe mama tânărului, dându-i cumplita veste că băiatul ei este fără suflare, în faţa blocului. A fost înmormânat în cartierul Goranu, familia Şoaică având o casă micuţă în acest cartier. Cosmin RADU
Web Design by DowMedia
