|miercuri, iunie 26, 2019
  • Follow Us!

„Maica Domnului și misiunea Bisericii” tema celei de-a doua ediții a Simpozionului Național de Misiologie „Arhid. Prof. Univ. Dr. Petre I. David” 

dsc_0393

 

În zilele de 24-25 mai 2019, cu binecuvântarea și în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, s-a desfășurat Simpozionul Național de Misiologie „Arhid. Prof. Univ. Dr. Petre I. David”. Evenimentele cultural-duhovnicești au debutat vineri, 24 mai, la biserica din satul natal al părintelui Petre I. David și au continuat sâmbătă, 25 mai, în cadrul sesiunii de comunicări susținute în Sala Iosif Episcopul a Casei Sfântul Ierarh Calinic.

Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a subliniat, în cuvântul de binecuvântare adresat participanților, necesitatea continuării activității misionare în societatea actuală atât pe plan teologic, cât și educațional și social, arătând că aceasta „nu este altceva decât continuarea activității Mântuitorului Hristos, începută prin înomenirea Sa din Fecioara Maria, așa cum Sfântul Apostol Pavel întărește în Epistola către Efeseni: „Şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, Care este Trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi” (Efeseni I, 22-23)”. Remarcând activitatea misionară a unor preoți, profesori și doamne care susțin activități deosebite, Înaltpreasfinția Sa le-a oferit cea mai înaltă distincție a Eparhiei, Crucea Râmnicului.

Înaltpreasfinția Sa a precizat, totodată, că „scopul misionarului creștin din orice timp a fost și rămâne nașterea Mântuitorului Hristos în sufletele oamenilor, după pilda Maicii Domnului, care devine pentru fiecare model de sădire a Cuvântului în lume.

Fiul lui Dumnezeu, Care Se naște trupește din plămada omenității noastre, este bucuria întregului cosmos, iar Maica Domnului este pârga de bucurie a oamenilor întru Dumnezeu. De aceea, Sfântul Macarie Egipteanul arată că înomenirea Celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi aduce bucurie veșnică lumii: „Și întristarea care cuprinde bucuria lumii se desființează, iar harul Domnului face sufletul să împărățească cu El în vecii nesfârșiți”.

Vestea cea bună că Cel care Se va naște din Fecioara Maria este Izbăvitorul lumii din robia păcatului este cuprinsă chiar în primul verset al Evangheliei după Marcu: „Începutul Evangheliei (Bunei Vestiri) a lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu” (Marcu I, 1) și tot cu acest adevăr de credință își încheie Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan textul Evangheliei: „Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui” (Ioan XX, 31), arătând că această credință dătătoare de Viață este subiectul mărturisirii Evangheliei, adeverit prin semne și minuni, trăite în și prin viața ucenicilor Lui, ca următori ai Lui: „Acesta este ucenicul care mărturiseşte despre acestea şi care a scris acestea, şi ştim că mărturia lui e adevărată” (Ioan XXI, 24)”

Viața Bisericii este împletită cu misiunea, adică cu vestirea Cuvântului lui Dumnezeu în lume. Dacă Maica Domnului L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu în lume, misionarul continuă lucrarea Maicii Domnului, făcându-L prezent pe Dumnezeu în lumea contemporană. Dar nu este suficientă mărturisirea singulară, ci este necesară legarea ei de viață, de iubire. Sfântul Isaac Sirul mărturisește în acest sens că „Siguranța credinței în Dumnezeu nu o dă neștirbirea mărturisirii, deși ea este maica credinței, ci sufletul ce cunoaște adevărul lui Dumnezeu din puterea viețuirii. Odată ce afli în Sfintele Scripturi credința unită cu viețuirea, să nu legi cunoașterea credinței, rămânând la simpla mărturisire dreaptă a ei”.

Viața Bisericii este astfel transmiterea neîntreruptă a Evangheliei, a Vestei celei Bune că Fiul lui Dumnezeu, luând trup din Fecioara Maria, ne-a adus posibilitatea de a ne uni întru iubire cu Logosul, fapt mărturisit și în Simbolul de credință, care arată lămurit legătura dintre înomenirea Cuvântului din Fecioara Maria și mărturisirea lui în urma Botezului curățitor de păcate. Sfântul Maxim Mărturisitorul adâncește această idee, scriind: „Cuvântul lui Dumnezeu se numeşte trup nu numai fiindcă S-a întrupat, ci şi fiindcă Dumnezeu-Cuvântul cel simplu, care era la început la Dumnezeu şi Tatăl şi avea în Sine limpezi şi dezvăluite modelele tuturor, necuprinzând asemănări şi ghicituri, nici istorii alegorice, când vine la oameni, care nu pot să se apropie cu mintea dezbrăcată de cele inteligibile dezbrăcate, desfăcându-se de cele obişnuite lor, se face trup, îmbrăcându-se şi multiplicându-se în varietatea istorisirilor, ghiciturilor, asemănărilor şi cuvintelor întunecoase. Căci la prima întâlnire mintea noastră nu sesizează Cuvântul dezvăluit, ci Cuvântul întrupat, adică în felurimea cuvintelor, fiind Cuvânt prin fire, dar trup la vedere. Aşa încât celor mulţi li se pare că văd un trup şi nu Cuvântul, deşi după adevăr este Cuvântul. Fiindcă înţelesul Scripturii nu este acela care li se pare celor mulţi, ci altul decât acela care li se pare. Căci Cuvântul se face trup prin fiecare din cuvintele scrise”.

Înțelegerea și vestirea Cuvântului lui Dumnezeu este rod al rugăciunii către Maica Domnului care ne face posibilă vederea Cuvântului, așa cum în istorie Maica Domnului L-a făcut văzut pe Cel nevăzut”.

În continuare, părintele Mihai David, fratele părintelui prof. Petre David, a evocat momente din perioada studiilor și din activitatea la Catedra de Misiologie a Facultății de Teologie din București, iar profesorii de la facultățile de teologie din țară și ceilalți participanți au susținut comunicări după cum urmează:

  • Preot prof. univ. dr. Mihai Himcinschi, Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, Odihnirea Preasfântului Duh în Preacurata Fecioară Maria și consecințele acesteia în spiritualitatea și ecleziologia ortodoxă;
  • Diac. asist. univ. dr. Răzvan Brudiu, Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, Icoana Bunei Vestiri – paradigmă și prototip al hierofaniei hristice eclesiale;
  • Preot conf. univ. dr. Radu Petre Mureșan, Universitatea din București, Maica Domnului în gândirea Părintelui Arsenie Papacioc;
  • Preot Lector dr. Mihai Burlacu, Universitatea din București, Maica Domnului în evlavia populară;
  • Preot prof. univ. dr. Gheorghe Petraru, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, Revelație, dogmă și comuniune marianică mărturisitoare în cântarea Prohodului;
  • Preot prof. univ. dr. Aurel Pavel, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu, Maica Domnului, Mijlocitoare. Considerații biblice, teologice și pastoral misionare;
  • Prof. dr. Emanuela Pestroiu, București, Provocări ale discursului misionar despre Maica Domnului față cu adolescența postmodernă;
  • Preot conf. univ. dr. David Pestroiu, Universitatea din București, Realități misionare actuale privind preacinstirea Maicii Domnului;
  • Lector dr. Mihai Coman, Universitatea din București, Icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului;
  • Lector dr. Sabin Preda, Universitatea din București, Născătoarea de Dumnezeu – acrostihul Scripturilor. O perspectiva biblico-imnografică;
  • Arhid. conf. univ. dr. Gelu Călina și Pr. Mircea Nincu, Universitatea din Craiova, Sfânta Fecioară Maria și zămislirea Cuvântului dumnezeiesc în inimile creștinilor.

Prezentările științifice au subliniat faptul că deși preacinstirea Maicii Domnului a fost mărturisită într-o varietate a textelor și a expresiilor liturgice, în Sfânta Scriptură, în scrieri duhovnicești, dogmatice și în cele cu caracter omiletic, în nenumărate icoane care au devenit făcătoare de minuni, acestea  formează un mesaj unitar și coerent  că „Născătoarea de Dumnezeu este prin excelenţă pentru fiecare creștin dreptmăritor model pentru trăirea virtuţilor şi împlinirea lor, însă este și model de a-L aduce pe Hristos în lume și de a-L vesti pe Acesta spre o tot mai deplină cunoaștere a Lui: „Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan XVII, 3)”.

 

Leave a Response