|vineri, aprilie 26, 2019
  • Follow Us!

Părintele Damaschin Grigoriatul a conferențiat la Râmnicu Vâlcea 

dsc_9491

Preacuviosul schimonah Damaschin, de la Mănăstirea Grigoriu din Muntele Athos a susținut vineri, 5 aprilie, o conferință duhovnicească pe tema „Curajul mărturisirii Mântuitorului Hristos astăzi. De la mărturisirea în Africa vrăjitorilor la experiența duhovnicească aghiorită”. Evenimentul a fost organizat de Arhiepiscopia Râmnicului.

Înnoirea lăuntrică și dinamizarea viețuirii credinciosului în Biserică – Trupul lui Hristos au fost parte din argumentele pentru care Arhiepiscopia Râmnicului, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a invitat, la înjumătățirea Postului Mare, să conferențieze pe părintele schimonah Damaschin de Mănăstirea Grigoriu din Sfântul Munte. Totodată, menirea întâlnirii a fost de a pune înaintea vâlcenilor, doritori de viață duhovnicească, exemplul viu de mărturisire a Ortodoxiei pe tărâmurile africane păgâne.

La conferință au participat Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie, stareți și starețe, însoțiți de monahi și monahii de la mănăstirile vâlcene, preoți și credincioși de toate vârstele.

Conferința a fost moderată de pr. Ștefan Zară, consilier eparhial al Sectorului cultural și comunicații media, care a prezentat relevante aspecte biografice ale părintelui schimonah Damaschin Grigoriatul. Grec de origine, a învățat limba română datorită întâlnirilor pe care le-a avut cu părinții Dumitru Stăniloae, Paisie Olaru, Cleopa Ilie, Petroniu Tănase ș.a., și a tradus 42 de cărți din spiritualitatea românească în limba greacă. Părintele Damaschin este ucenic al părintelui Gheorghe Kapsanis (†8 iunie 2014), fost profesor de teologie la Universitatea din Atena care a păstorit obștea Mănăstirii Grigoriu, precum și un pionier în misiunile ortodoxe în țările din Africa. În acest sens, părintele Damaschin vestește Ortodoxia pe acele meleaguri de peste 20 de ani, traducând foarte multe scrieri duhovnicești și cărți de cult în swahili și sprijinind zidirea de biserici, construirea de spitale, școli, orfelinate etc.

Ortodoxia pe pământul african a pătruns în 42 din cele 56 de țări de pe continent, însă misiunile ortodoxe întâmpină greutăți din cauza practicilor vrăjitoriei albe și negre. Prin practicarea magiei albe, vrăjitorii, din rațiuni financiare, au un comportament asemenea unui medic, fiind mai primitori. Însă, practica magiei negre presupune jertfirea unui copil, al cărui piept este deschis cu-n cuțit, iar vrăjitorii mănâncă bucăți din inima copilului și beau din sângele lui. Din cauza dramelor sărăciei, bolilor și a condițiilor de trai, oamenii apelează la ajutorul vrăjitorilor. Aceștia au funcția cea mai înaltă în comunitate, fiind în același timp primari, generali, judecători, medici, lideri religioși. Însă, potrivit mărturisirii părintelui Damaschin, tocmai această „organizare demonică aduce catastrofele în viața oamenilor”.

„Oamenii care trăiesc în sate se simt nenorociți, pentru că nu știu nimic despre Dumnezeul adevărat Iisus Hristos. Iată ce ne spun: «Dumneavoastră, europenii, sunteți oameni albi, frumoși, bogați, pentru că Dumnezeul vostru este bogat, alb, bun, vă iubește. Dar noi suntem săraci, cu piele neagră, nenorociți pentru că Dumnezeul nostru este negru, nu ne iubește, este sărac și de aceea suntem așa»”, a spus părintele schimonah Damaschin Grigoriatul.

Părintele Damaschin a relatat în continuare o serie de întâmplări prin care s-a adeverit puterea harului dumnezeiesc în fața vrăjilor, precum și neputința pastorilor catolici și protestanți în fața acestora.

„Părintele Jacob Banza, care a fost mai înainte vrăjitor, apoi s-a convertit la Ortodoxie, a găsit un vrăjitor, un copil de 13 ani, iar din discuția avută cu el părintele a aflat că acest copil putea să trimită puterile diavolești asupra oricui îl atingea cu degetul. Dar la întrebarea părintelui dacă poate să îi facă rău și dânsului, copilul a răspuns: «Dumneavoastră, părinții ortodocși, sunteți foc în fața noastră. Nu putem să facem aceasta!» Aceasta este una dintre minunile Ortodoxiei pe pământul african, că Ortodoxia este foc în fața diavolului. […] De aceea și diavolul este neputincios în fața omului care ține legătura cu Biserica lui Hristos, prin primirea botezului, prin spovedanie și împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos. Diavolul a spus prin gura unui posedat: «Noi avem frica pentru acea apă cu care se botează cineva, pentru ceea ce puneți pe piept și pentru ceea ce luați la biserică». Adică trei arme care sunt foc pentru diavol: Botezul, Crucea și Împărtășania. De aceea, vai de creștinul ortodox care va merge la vrăjitori! Vai de dânsul! Pentru că aceasta este lepădare de Hristos și pentru asta El lasă ca acel om să fie chinuit mai mult de diavol. Ieri mi-a trimis un mesaj o femeie de la Bacău: «-Părinte, ieri noapte eram aproape ca să mor». «-Ai făcut multă rugăciune cu Doamne, Iisuse Hristoase…?». «-Da». Astfel, dacă veți începe să faceți rugăciunea Doamne, Iisuse Hristoase… mult timp, nu trei minute, satana nu va sta cu mâinile în piept. De la numele lui Iisus vine izvorul harului lui Dumnezeu și asta o știe și diavolul. De aceea, când faceți multă rugăciune să vă așteptați și la multe ispite care vin de la diavol. V-am aceasta pentru a înțelege că nu este mântuire în alte Biserici pentru că harul lui Dumnezeu lucrează numai în Biserica Ortodoxă, alte biserici nu au har, iar oamenii nu pot să se mântuiască”, a spus părintele Damaschin.

Sfaturi pentru sporirea vieții duhovnicești

Partea a doua a conferinței a fost dedicată întrebărilor participanților. Întrucât întrebările au fost numeroase, iar timpul conferinței nu a permis oferirea câte unui răspuns pentru fiecare, mare parte dintre acestea se vor regăsi în cadrul interviului care va apărea în revista Martyria a Arhiepiscopiei Râmnicului.

Pentru folosul duhovnicesc al participanților, părintele schimonah Damaschin Grigoriatul a reliefat anumite învățături din experiența duhovnicească aghiorită. Pentru biruirea mândriei, a spus părintele Damaschin, omul trebuie să facă ascultare, să-și taie voia sa și să-și osândească propriile păcate, având lacrimile pocăinței. Astfel, ia naștere smerenia care îl așează pe om pe drumul sfințeniei.

„Putem noi să facem astfel de lucruri? Cred că putem, pentru că avem harul lui Dumnezeu, dar este o problemă în ceea ce privește punerea în faptă a acestora. Trebuie să ne gândim că suntem cei mai mari păcătoși din lume, să ne osândim pe sine. Asta e foarte important, pentru a lupta împotriva egoismului și mândriei. Noi suntem născuți cu mândrie din cauza părinților și strămoșilor noștri până la Adam și Eva. Dar sfinții ce au făcut? Au tăiat acest păcat cu această metodă a pocăinței însoțită de lacrimi. Oamenii din afară caută bucurie, iar diavolul este viclean și atrage oamenii să găsească bucuria în cele care sunt amestecate cu păcate. Însă Dumnezeu Iisus Hristos ne-a promis că o să găsim bucuria veșnică împreună cu Dânsul. Cum? La început, trebuie să scoatem toate patimile afară, prin lacrimi de pocăință, ca astfel să nu mai urce la inima noastră. Părintele Paisie Aghioritul ne-a spus că, dacă vin lacrimile pocăinței, am intrat spre drumul Raiului cel veșnic, pe drumul sfințeniei. Această lucrare poate dura 10, 20 de ani. Depinde de starea lăuntrică, dacă plângem până ce toate patimile vor fi scoase. Apoi în lăuntrul inimii va sălășlui harul lui Dumnezeu și vom simți Împărăția cerească”, a explicat părintele schimonah Damaschin Grigoriatul.

Conferința duhovnicească s-a încheiat cu interpretarea în limba swahili de către părintele Damaschin a Axionului Cuvine-se cu adevărat.

Sursa: http://arhiepiscopiaramnicului.ro

Leave a Response