Indiscutabil,omul săptămânii, chiar al lunii este Liviu Dragnea. În ultimii ani nu cred că a existat un om politic care să reziste cu atât de mult succes la asaltul venit de pe toate fronturile, ceea ce demonstrează putere de caracter, tenacitate, ambiție și un psihic extraordinar. Din acest punct de vedere, jos pălăria! Însă, dacă nu va lua și niște contramăsuri, în final va pierde. Votul de încredere dat lui Dragnea de membrii Comitetului Executiv al PSD reprezintă o victorie de etapă importantă, dar nu înseamnă că și-a consolidat poziția sau că a obținut o pace de durată. E doar un armistițiu. Puciștii vor ataca de fiecare dată când vor simți o vulnerabilitate la Dragnea.
Săptămâna trecută, am avut discuții cu mai mulți lideri și parlamentari ai PSD. Înainte de CEx, erau multe filiale nehotărâte. Nu știau cu ce tabără să meargă: cu Dragnea sau cu puciștii. Am încercat să le explic că, de fapt, vizat de atacul puciștilor nu era Dragnea, ci PSD. Dragnea era doar un obstacol care putea fi, sperau ei, ușor de trecut. Iată că s-a dovedit a fi o nucă tare. Debarcarea liderului suprem ar duce la destabilizarea partidului, ar genera un război fratricid pentru succesiune. Criza din interiorul PSD va induce instabilitate politică, economică și socială cu urmări greu de cuantificat. Cu trei luni înainte de preluarea președinției Consiliului UE, nu cred că ne-am dori o astfel de criză politică majoră în România, care ar putea conduce însăși la căderea Guvernului Dăncilă.
To do list-ul lui Dragnea
În primul rând, Dragnea trebuie să își identifice adversarii. Și așa cum spuneam, nu sunt puțini. Începând cu președintele Iohannis, partidele din opoziție, serviciile de informații, procurorul general, cancelarii străine, #rezist, mai nou și partenerul de alianță, Călin Popescu-Tăriceanu. Pentru cojocul fiecăruia, Dragnea are un ac. Problema e dacă are curaj să-i înțepe. Președintele poate fi foarte ușor suspendat. Dragnea dispune de o largă majoritate în Parlament. În două luni, cât ar lipsi Iohannis de la Cotroceni, noul chiriaș, Tăriceanu sau Dragnea, va promulga Legile justiției, Codul penal, Codul de procedură penală, va numi un nou procuror general, un nou procuror șef la DNA, îl va schimba pe Hellvig de la SRI. Întors la Cotroceni, Iohannis va avea timp suficient să-și facă bagajul pentru că un al doilea mandat nu va mai prinde fără susținerea instituțiilor de forță pe care, după suspendare, nu le va mai controla.
În ceea ce privește Parchetul și serviciile, Dragnea poate să aducă aceste structuri de putere în matca lor constituțională prin intermediul bugetelor. Este hilară susținerea lui Lazăr că, după rectificare, Ministerul Public a rămas fără bani de salarii. I s-au luat doar 10 milioane lei din 1,3 miliarde lei!Adică mai puțin de 1%. Bugetul celor 2514 procurori este de trei ori mai mare decât bugetul Ministerului Energiei, de două ori mai mare decât bugetul Ministerului pentru IMM-uri și Comerț, de patru ori mai mare decât bugetul Ministerului Economiei și de 23 mai mare decât bugetul Ministerului Turismului! Identică este situația și în ceea ce privește bugetul SRI. Acest serviciu are alocări de 2,3 miliarde lei credite bugetare și încă 2,2 miliarde lei credite de angajament. Nu mai punem la socotoală miliardele de lei pe care le obține prin intermediul companiilor cu statut special. Bugetul SRI este de trei ori mai mare decât bugetele cumulate ale tuturor ministerelor economice și de 15 ori mai mare decât al SIE. Ori amenințările ce vizează siguranța națională vin din afara României și nu din interior. România este pe primul loc în lume în ceea ce privește numărul de ofițeri de informații la 100.000 de locuitori! Noi avem 60, față de 11 în SUA, 3,3 în Germania, 5 în Franța, 6 în Marea Britanie. Hellvig ar trebui să își retragă acoperiții din justiție, politică și presă în cazărmi. În ceea ce privește #rezist, o lege prin care să transparentizăm finanțarea asociațiilor și fundațiilor ar fi binevenită. Sunt zeci de mii de ONG-uri, unele din ele cu o finanțare dubioasă.
În raporturile cu cancelariile străine, România trebuie să abandoneze acea mentalitate și atitudine slugarnică, să ceară mai mult respect și obiectivitate. Nu putem accepta la infinit ca România să fie tratată ca o țară de mâna a treia. Avem aceleași drepturi ca orice altă țară din UE. Obligații, oricum avem mult mai multe. Am plătit cu vârf și îndesat – și plătim și azi – privilegiul de a face parte din acest club exclusivist, numit UE, și de a fi partener strategic al SUA. În relația cu cei doi parteneri strategici, România dă mult mai mult decât primește. Acesta este și motivul pentru care nu avem voie să cedăm presiunii cancelariilor și multinaționalelor pe Legea offshore. Legea, așa cum a fost adoptată în iulie în Camera Deputaților, este decentă și rezonabilă pentru toată lumea.
În ceea ce-l privește pe Tăriceanu, duplicitatea acestuia nu face bine alianței. Tăriceanu e un expert în jocul la dublu. Dragnea ar putea să pună piciorul în prag. ALDE este partid parlamentar și aflat la guvernare, CPT este președinte al Senatului și datorită lui Dragnea. CPT nu are nicio șansă să intre în turul doi al prezidențialelor fără susținerea PSD. Niciun alt lider PSD, în afară de Dragnea, nu ar renunța la un candidat propriu pentru președinție. PSD poate să guverneze și fără ALDE. Cu ajutorul UDMR, al minorităților naționale și al unor independenți. A doua zi după scoaterea ALDE de la guvernare, mai mulți parlamentari din formațiunea lui CPT ar migra spre PSD. Cu presa ostilă lui Dragnea, lucrurile s-au rezolvat. Modificările asumate de Guvern prin Ordonanță de Urgență la Legea insolvenței îi va obliga să își plătească dările către stat sau să dea mai încet la difuzor.
Reforma marilor sisteme publice
După ce vom fi pus capăt acestui război fratricid, român contra român, purtat în numele justiției și al combaterii corupției, Dragnea va trebui să se ocupe și de lucrurile într-adevăr serioase. Reforma marilor sisteme publice – învăţământ, sănătate, administraţie – e un deziderat aclamat de întreaga societate românească. Administrația publică este cea mai mare gaură neagră a bugetului de stat. Aruncăm, an de an, peste 30 miliarde euro. Rezultatele nu se văd. Două treimi din satele României nu au acces la niște utilități care sunt cât se poate de firești pentru o țară europeană din secolul XXI. Mă refer la gaz, canalizare, apă curentă, asfalt. Doar 9% din UAT-uri se autofinanțează. Restul de 91% stau cu mâna întinsă la bugetul statului. Haideți să ne asumăm o reformă radicală a administrației pe model polonez. E un exemplu pe care îl dau des. Ei, în 1998, au înjumătățit numărul de unități administrativ teritoriale. O țară dublă ca număr de populație, cu vreo 90.000 de kilometri pătrați mai mare decât România, ca suprafață, avea 4.300 de UAT-uri în 1998. Astăzi au 2.700. Nu putem accepta ca, în România, să avem comune cu 500 de locuitori sau orășele cu 1000-1500 de locuitori. Nu sunt eligibile să atragă fonduri europene și este foarte greu să administreze și fondurile de la bugetul statului. De aici rezultă risipa pe care o vedem. Dragnea este cel mai îndreptățit să își asume reforma administrației. În 1996, era cel mai tânăr prefect din țară. De atunci și până azi, a lucrat doar în administrația publică. Patru ani prefect, 12 ani președinte de Consiliul Județean, trei ani ministrul Dezvoltării și Administrației și doi ani președintele Camerei Deputaților. Dacă își va asuma această misiune, va intra în galeria marilor bărbați de stat ai României.
Remanierea Guvernului
Reforma administrației este un proces de durată. Important e ca el să fie demarat. Azi. Dar prioritatea zero a lui Dragnea o reprezintă remanierea Guvernului Dăncilă. PSD este un partid mare, cu peste 500.000 de membri. Are, indiscutabil, oameni valoroși. Deci are de unde să aleagă. Mediocritatea Guvernului, în ansamblul lui, aduce deservicii partidului. Nu mai vorbesc de deserviciile aduse țării, din punct de vedere al imaginii, credibilității și favorabilității. De aceea e nevoie de o remaniere. Eu am cerut-o încă din iunie, imediat după căderea moțiunii de cenzură împotriva Guvernului. Sunt mai mulți miniștri care nu au confirmat. Mă refer la Lucian Șova, George Ivașcu, Dan Andrușcă, Ioana Bran, Bogdan Trif. Evident că sunt și alții. Și ALDE ar trebui să își facă o evaluare a proprilor miniștri, câtă vreme niciunul nu a rupt gura târgului. Înlocuirea miniștrilor care nu au performat ar neutraliza atacul opoziției și al președintelui Iohannis la adresa Guvernului.
PSD nu are comunicatori buni. Aceasta este cauza actualei percepții publice despre PSD și guvernare. Comunicarea este esențială pentru o guvernare de succes. Sunt doi comunicatori buni în PSD, Darius Vâlcov și Lia Olguța Vasilescu. Primul e compromis din cauza problemelor în justiție, al doilea e uzat prin comunicarea în exces. E nevoie de figuri noi pe zona de comunicare. Gabriel Zetea, Doina Pană, Rovana Plumb, Orlando Teodorovici sunt câteva nume care ar putea acoperi pentru moment acest deficit de comunicare. Monopolul comunicării exercitat de Anca Alexandrescu este detrimental lui Dragnea și PSD. Schimbarea strategului pe mâna căruia au pierdut toți președinții PSD din ultimii 14 ani ar fi o soluție.
Ţine-ţi prietenii aproape, iar duşmanii şi mai aproape
E o vorbă la români: Ţine-ţi prietenii aproape, iar duşmanii şi mai aproape. Ar fi o greșeală din partea lui Dragnea să îi excludă pe puciști. Merită o șansă pentru a-și reînnoi jurămintele de loialitate. Puciștii au o coloană foarte flexibilă, deci nu ar fi nicio problemă pentru ei să pupe din nou inelul stăpânului. Un lider trebuie să lase loc de exprimare tuturor. Un lider puternic este acela care încurajează dialogul, dezbaterea, care ia deciziile în urma consultării cu ceilalți colegi, care poate să integreze mai multe viziuni, curente și chiar facțiuni în interiorul partidului. Prefer să mă critice din interiorul partidului decât din afară. Exemplul Ponta este elocvent. Odată exmatriculat, Ponta a devenit mult mai agresiv, mai puțin controlabil, a erodat foarte mult imaginea lui Dragnea și a alimentat un flux migratoriu de la PSD spre Pro România. Puciștii trebuie scoși din Guvern, dar nu recomand schimbarea din funcțiile politice la nivelul partidului. Trebuie să li se ofere șansa de a se reabilita, prin rezultatele excepționale pe care acești stigmatizați le vor obține la următoarele confruntări electorale.
Restructurări
Rezultatele economice nu sunt dintre cele mai optimiste. Avem deficite din ce în ce mai mari. Se încearcă acoperirea lor prin împrumuturi externe, s-a ajuns la aproape 98 miliarde euro datorie externă. Ne împrumutăm din ce în ce mai greu și cu dobânzi de peste 5%.Se va pune presiune pe tot ce mai înseamnă rezerve ale statului la BNR sau la trezoreria Ministerului de Finanțe. O să vină criza. Ea va debuta în a doua jumătate a anului 2019 şi va ajunge la apogeu în 2020. Noi cum pregătim România de criză? Cu pomeni electorale, indemnizaţii, ajutoare sociale, salarii şi pensii mai mari, deficite bugetare,structurale şi de cont curent și datorii de 90 miliarde de euro. Nu mai putem defila cu 1,3 milioane de bugetari. Care au salarii mai mari decât cei peste 3 milioane de salariați din mediul privat. România este singura țară din lume unde salariul la stat este mai mare decât în privat. Salariul mediu net în zona bugetară este de 700 euro, pe când în economia reală de 534 euro! A venit vremea să restructurăm noi acum sectorul bugetar pe criterii de eficienţă, competenţă şi performanţă, altminteri o va face criza mult mai dureros decât am face-o noi azi.
Deputat independent, Remus Borza
Web Design by DowMedia
