|marți, octombrie 23, 2018
  • Follow Us!

Motivarea deciziei prin care judecatoarele Rodica Cosma, Simona Cristina Nenita si Anca Madalina Alexandrescu de la Inalta Curte au anulat abuziva condamnare a primarului din Ramnicu Valcea, Mircia Gutau 

mariana-si-mircea-gutau

REVIZUIREA LUI GUTAU – Motivarea prin care Inalta Curte a anulat abuziva condamnare a primarului din Ramnicu Valcea Mircia Gutau, dispusa de Livia Stanciu: ”La momentul pronuntarii solutiei de condamnare, ICCJ nu dispunea de nicio informatie noua pentru a inlocui achitarea cu o condamnare… Consecintele incalcarii dreptului la un proces echitabil neputand fi remediate decat prin revizuirea hotararii” (Decizia)

Motivarea deciziei prin care judecatoarele Rodica Cosma, Simona Cristina Nenita si Anca Madalina Alexandrescu de la Inalta Curte au anulat abuziva condamnare a primarului din Ramnicu Valcea Mircia Gutau (foto stanga) la 3 ani si 6 luni de inchisoare si au dispus rejudecarea, dupa ce Gutau a castigat la CEDO, este distrugatoare pentru fosta sefa a Inaltei Curti, Livia Stanciu(foto dreapta), cea care a facut parte din completul care l-a trimis pe edil dupa gratii. Inalta Curte practic si-a insusit concluziile CEDO, stabilind ca incalcarea dreptului la un proces echitabil nu poate fi reparat decat revizuirea hotararii de condamnare a lui Gutau.

Asa cum bine se stie, Mircia Gutau a fost achitat in acest dosar atat la fond, cat si in apel, pentru ca “fapta nu exista”, numai ca lucrurile s-au schimbat in recurs. Astfel, in mod abuziv, dupa cum a stabilit chiar Curtea Europeana a Drepturilor Omului, la 27 ianuarie 2010, completul de judecata al Inaltei Curti din care facea parte si actualul judecator CCR Livia Stanciu, a decis condamnarea lui Gutau, fara audierea martorilor care figurau in dosar, in conditiile in care celelalte instante, de fond si de apel, au dispus achitarea sa, in acest mod fiindu-i incalcat dreptul la un proces echitabil. Edilul a fost trimis la inchisoare, acolo unde a stat timp de 2 ani pentru o pretinsa luare de mita, fara ca Livia Stanciu si ceilalti doi judecatori din complet sa administreze probe noi fata de cele administrate la instantele de fond si de apel, care au decis achitarea din lipsa de probe.

In motivarea ICCJ care a anulat condamnarea lui Gutau din 2010 arata ca CEDO a constatat ca Tribunalul Alba si Curtea de Apel Alba Iulia au considerat ca inscrisurile aflate la dosar, inclusiv declaratiile mai multor martori, justificau achitarea reclamantului. De asemenea, la momentul pronuntarii solutiei de condamnare a lui Gutau, completul din care a facut parte si Stanciu nu dispunea de nicio informatie noua pentru a inlocui achitarea acestuia cu o condamnare pentru luare de mita, si ca hotararea s-a intemeiat exclusiv pe documentele aflate la dosar, implicit pe declaratiile scrise, obtinute in etapa de investigare si pe procesele-verbale intocmite de tribunal, care contineau declaratiile martorilor. 
Totodata, potrivit motivarii ICCJ de anumare a condamnarii lui Gutau, CEDO a constatat ca Inalta Curte si-a bazat in mod decisiv condamnarea edilului pentru luare de mita, intre altele, pe declaratiile martorilor audiati in fata instantelor inferioare, fara a proceda la reaudierea martorilor in cauza: “In considerarea celor mentionate anterior, Inalta Curte apreciaza ca, in cauza, sunt incidente prevederile art.465 alin.1 Cod procedura penala, consecintele incalcarii dreptului la un proces echitabil neputand fi remediate decat prin revizuirea hotararii prin care s-a dispus condamnarea revizuentului”.

Iata cele mai importante pasaje din motivarea ICCJ, pe care o atasam integral la finalul articolului:

“La data de 14 decembrie 2017, G. a formulat cerere de revizuire impotriva deciziei penale nr.273 din 27 ianuarie 2010, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia Penala in dosarul nr…../57/2008 (intemeiata pe dispozitiile art.465 alin.1 si urmatoarele din Codul de procedura penala), cerere ce a fost inregistrata pe rolul Sectiei Penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie la data de 18 decermbrie 2017, sub nr…../1/2017.

In argumentarea cererii de revizuire, revizuentul a aratat ca, prin Hotararea din 8 noiembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.755 din data de 21 septembrie 2017, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca, prin condamnarea sa pentru infractiunea de luare de mita prin decizia penala nr.273 din 27 ianuarie 2010 a inaltei Curti de Casatie si Justitie –Sectia Penala, pronuntata in dosarul nr…../57/2008, fara audierea martorilor, in conditiile in care instantele inferioare au retinut ca nu erau intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni, au fost incalcate prevederile art.6 paragraful 1 din Conventie.

In motivarea acestei hotarari, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat ca, potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala anterior, procedura in fata instantei de recurs era o procedura completa, care urma aceleasi reguli ca o procedura pe fond si ca instanta de recurs putea fie sa confirme achitarea pronuntata de instanta inferioara, fie sa declare persoana in cauza vinovata, dupa o apreciere completa a chestiunii vinovatiei sau nevinovatiei acesteia, administrand, dupa caz, noi mijloace de proba.

Analizand cererea de revizuire formulata de revizuentul G., Inalta Curte retine ca, potrivit dispozitiilor art.465 alin.1 Cod procedura penala, hotararile definitive pronuntate in cauzele in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a solutionarii amiabile a litigiului dintre stat si reclamanti, pot fi supuse revizuirii, daca vreuna dintre consecintele grave ale incalcarii Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a protocoalelor aditionale la aceasta continua sa se produca si nu poate fi remediata decat prin revizuirea hotararii pronuntate. (…)

In speta, se constata ca, prin Hotararea din 8 noiembrie 2016, pronuntata in cauza Gutau impotriva Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.755 din data de 21 septembrie 2017, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca, prin condamnarea revizuentului de catre instanta de recurs, fara audierea martorilor care figurau in dosar, in conditiile in care celelalte instante, de fond si de apel, au dispus achitarea sa, a fost incalcat dreptul revizuentului la un proces echitabil. Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat ca Tribunalul Alba si Curtea de Apel Alba Iulia au considerat ca inscrisurile aflate la dosar, inclusiv declaratiile mai multor martori, justificau achitarea reclamantului. De asemenea, a aratat ca, la momentul pronuntarii solutiei de condamnare, Inalta Curte nu dispunea de nicio informatie noua pentru a inlocui achitarea acestuia cu o condamnare penala pentru luare de mita si ca hotararea instantei supreme s-a intemeiat exclusiv pe documentele aflate la dosar, implicit pe declaratiile scrise, obtinute in etapa de investigare si pe procesele-verbale intocmite de tribunal, care contineau declaratiile martorilor. Totodata, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat ca Inalta Curte si-a bazat in mod decisiv condamnarea reclamantului pentru luare de mita, intre altele, pe declaratiile martorilor audiati in fata instantelor inferioare, fara a proceda la reaudierea martorilor in cauza.

In considerarea celor mentionate anterior, Inalta Curte apreciaza ca, in cauza, sunt incidente prevederile art.465 alin.1 Cod procedura penala, consecintele incalcarii dreptului la un proces echitabil neputand fi remediate decat prin revizuirea hotararii prin care s-a dispus condamnarea revizuentului”.

Sursa: WWW.LUMEAJUSTITIEI.RO

*Cititi aici integral decizia ICCJ

R O M Â N I A ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE SECŢIA PENALĂ Decizia nr.292 Dosar nr…../1/2017 Şedinţa publică din 2 aprilie 2018 ⃰ ⃰ ⃰ ⃰ ⃰ Pe rol cererea de revizuire formulată de revizuentul G. împotriva deciziei penale nr.273 din data de 27 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, pronunţată în dosarul nr…../57/2008. La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, a lipsit revizuentul G., pentru care a răspuns apărător ales, avocat F.. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent, care a învederat că a fost ataşat dosarul nr…../57/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, în care a fost pronunţată hotărârea atacată. Înalta Curte a subliniat o chestiune prealabilă, legată de împrejurarea că dispoziţiile art.465 din Codul de procedură penală reglementează o cale specială de revizuire, respectiv revizuirea în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, iar aceste dispoziţii legale nu fac trimitere la prevederile art.459 din Codul de procedură penală, care reglementează admisibilitatea în principiu a cererilor de revizuire formulate împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele naţionale. În atare condiţii, a pus în discuţia părţilor dacă, în raport cu procedura specială a revizuirii în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, se mai impune parcurgerea etapei intermediare a admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire. Apărătorul ales al revizuentului G. şi reprezentantul Ministerului Public au apreciat că nu se impune parcurgerea etapei intermediare privind admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire ce formează obiectul prezentei cauze. În continuare, având cuvântul pe fondul cererii de revizuire, apărătorul ales al revizuentului G. a formulat concluzii de admitere a acestei cereri, având în vedere faptul că, prin hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 8 noiembrie 2016, pronunţată în cauza Gutău contra României, s-a constatat că, prin hotărârea de condamnare a revizuentului, au fost încălcate dispoziţiile art.6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, constând, în esenţă, în limitarea în mod considerabil a dreptului la apărare şi încălcarea dreptului la un proces echitabil. În acest context, a învederat că cererea formulată de revizuent se fundamentează pe dispoziţiile art.465 alin.1 şi următoarele din Codul de procedură penală, solicitând, în temeiul art.465 alin.11 lit.b Cod procedură penală, admiterea cererii de revizuire, rejudecarea cauzei şi readministrarea probelor la care se face referire în hotărârea din 8 noiembrie 2016 a Curţii Europene a Drepturilor Omului. WWW.LUMEAJUSTITIEI.RO La interpelarea Înaltei Curţi, apărătorul ales al revizuentului a arătat că nu s-a mai formulat anterior o cerere de revizuire întemeiată pe aceleaşi motive. Reprezentantul Ministerului Public a formulat, în conformitate cu dispoziţiile art.465 alin.11 lit.b Cod procedură penală, concluzii de admitere a cererii de revizuire şi de trimitere a cauzei spre rejudecarea recursului la Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. A arătat că, în raport cu decizia nr.2/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, urmează ca instanţa, în calea de atac a recursului, să dispună readministrarea probei testimoniale în baza căreia s-a pronunţat hotărârea de condamnare a revizuentului. ÎNALTA CURTE, Deliberând asupra cererii de revizuire de faţă, În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr…../P/2006 din 27 iulie 2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticoruptie – Secţia de Combatere a Corupţiei, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor G., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 şi D., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.254 alin.1 Cod penal şi art.6 din Legea nr.78/2000. În fapt, s-a reţinut că inculpatul G., în calitate de primar al municipiului …., a pretins, în perioada aprilie – iulie 2006, de la denunţătorul P., atât direct, cât şi prin intermediul inculpatului D., suma de 50.000 euro, redusă ulterior la 40.000 euro, în scopul îndeplinirii unui act ce intra în sfera atribuţiilor sale de serviciu, respectiv emiterea unui certificat de urbanism în condiţiile solicitate de persoana interesată, iar în sarcina inculpatului D. s-a reţinut că, în calitate de viceprimar al municipiului …., în perioada aprilie – iulie 2006, l-a ajutat pe inculpatul G. să pretindă de la numitul P. suma de 50.000 euro, redusă ulterior la 40.000 euro, în scopul îndeplinirii unui act ce intra în sfera atribuţiilor de serviciu ale autorului infracţiunii, respectiv emiterea unui certificat de urbanism în condiţiile solicitate de persoana interesată, primind pentru sine şi pentru autorul infracţiunii suma totală de 25.000 euro. Prin sentinţa penală nr.182 din 18 iunie 2007, pronunţată în dosarul nr…../90/2006, Tribunalul Alba, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.a din acelaşi cod, a dispus achitarea inculpatului G. (….) pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.254 alin.1 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, iar în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.d din acelaşi cod, a dispus achitarea inculpatului D. (….) pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.254 alin.1 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, prin înlăturarea dispoziţiilor art.26 Cod penal. Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin coroborarea probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât şi nemijlocit în cursul judecăţii, se relevă o altă situaţie de fapt decât cea avută în vedere de procuror la momentul trimiterii în judecată a inculpaţilor. WWW.LUMEAJUSTITIEI.RO Astfel, instanţa de fond a reţinut că martorul P. „avea intenţia” de a obţine în perspectivă un certificat de urbanism pentru terenul din …., aspect despre care ştiau doar inculpatul D. şi martorul T. (angajat al SC R. SA), care i-a adus inculpatului D. contractul de vânzare – cumpărare cu privire la teren. A mai reţinut că, din înregistrările audio – video, care relevă dialogul dintre denunţător şi inculpatul G. din data de 6 iulie 2006, rezultă refuzul categoric al celui din urmă la tentativa denunţătorului P. de a oferi mită, refuz accentuat prin semnul exclamării, după cuvântul „NU”, rostit de către acesta. În condiţiile în care mita urma să fie dată pentru terenul din …., nu a putut fi explicată descrierea din starea de fapt din actul de acuzare, referitoare la înţelegerea prealabilă cu privire la nemulţumirea denunţătorului că nu a obţinut certificatul de urbanism pentru imobilul din …. şi pentru care era depusă întreaga documentaţie pentru obţinerea certificatului de urbanism. De asemenea, prima instanţă a stabilit că sunt lipsite de credibilitate declaraţiile denunţătorului şi că rezultă intenţia de răzbunare a acestuia faţă de inculpatul G., prin intermediul coinculpatului D., cu care era prieten. De altfel, instanţa de fond a considerat că denunţătorul s-a folosit de inculpatul D. pentru că nu a reuşit să-l mituiască pe inculpatul G. atunci când a fost în audienţă şi i-a lăsat pe birou un plic cu bani, întrucât inculpatul i-a cerut să ia plicul şi să plece, altfel va anunţa organele de pază. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Alba Iulia, criticând soluţia instanţei de fond atât sub aspectul nelegalităţii, cât şi al netemeiniciei. Prin decizia penală nr.179/A din 10 decembrie 2007, pronunţată în dosarul nr…../90/2006, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia Penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Alba Iulia, a desfiinţat sentinţa penală nr.182 din 18 iunie 2007, pronunţată în dosarul nr…../90/2006 şi a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Alba. Împotriva deciziei penale nr.179/A din 10 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia Penală în dosarul nr…../90/2006 au declarat recurs inculpaţii. Prin decizia penală nr.1159 din 28 martie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, în dosarul nr…../90/2006, au fost admise recursurile declarate de inculpaţii G. şi D. împotriva deciziei penale nr.179/A din 10 decembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia Penală, a fost casată decizia penală atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia, pentru soluţionarea pe fond a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinţei penale nr.182 din 18 iunie 2007 a Tribunalului Alba. Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia Penală sub nr…../57/2008, iar în cursul rejudecării apelului, prin încheierea nr.1876 din data de 28 octombrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, în dosarul nr…../1/2008, a fost admisă cererea formulată de WWW.LUMEAJUSTITIEI.RO inculpatul G. şi s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Curtea de Apel Alba Iulia, la Curtea de Apel Constanţa, menţinându-se actele îndeplinite. Prin decizia penală nr.39/P din 10 aprilie 2009, pronunţată în dosarul nr…../57/2008, Curtea de Apel Constanţa – Secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinţei penale nr.182 din 18 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr…../90/2006, privind pe inculpaţii G. şi D.. Împotriva deciziei penale menţionate mai sus a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa, care a criticat greşita achitare a celor doi inculpaţi, apreciind că, în cauză, este incident cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.18 Cod procedură penală. Prin decizia penală nr.273 din data de 27 ianuarie 2010, pronunţată în dosarul nr…../57/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa împotriva deciziei penale nr.39/P din 10 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, a casat decizia penală sus menţionată şi sentinţa penală nr.182 din 18 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Alba – Secţia Penală şi, în rejudecare, a condamnat pe inculpatul G. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b şi c Cod penal, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. De asemenea, a condamnat pe inculpatul D. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.254 alin.1 Cod penal combinat cu art.6 din Legea nr.78/2000, la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b şi c Cod penal, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. A aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b şi c Cod penal, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art.71 Cod penal. În temeiul art.350 alin.1 Cod procedură penală, a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art.1451 Cod procedură penală, dispusă faţă de ambii inculpaţi prin decizia penală nr.669 din 10 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, în dosarul nr…../57/2006. Conform art.88 alin.1 Cod penal, a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive a acestora, după cum urmează: – pentru inculpatul G., reţinerea din data de 7 iulie 2006 şi arestarea preventivă de la 11 iulie 2006 până la 10 noiembrie 2006; – pentru inculpatul D., reţinerea şi arestarea preventivă de la 7 iulie 2006 până la 10 noiembrie 2006. WWW.LUMEAJUSTITIEI.RO Potrivit dispoziţiilor art.255 alin.5 Cod penal, a obligat inculpaţii la restituirea către denunţătorul P. a echivalentului în lei a sumei de 5.000 Euro, calculat la cursul BNR de la momentul efectuării plăţii. A menţinut măsura sechestrului asigurător luată în cursul urmăririi penale prin Ordonanţa din 25 iulie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de Combatere a Corupţiei (filele 224-225 dosar u.p.), cu privire la terenul intravilan în suprafaţă totală de 805,68 m.p., cu destinaţie pentru construcţie, situat în …., proprietatea inculpatului D.. Potrivit art.189-191 Cod procedură penală, a obligat inculpaţii D. şi G. la plata sumelor de câte 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, pentru judecata în faţa primei instanţe. Sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi, s-au plătit din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, cu majoritate, a reţinut aceeaşi situaţie de fapt avută în vedere de către procuror prin actul de sesizare a instanţei. La data de 14 decembrie 2017, G. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei penale nr.273 din 27 ianuarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală în dosarul nr…../57/2008 (întemeiată pe dispoziţiile art.465 alin.1 şi următoarele din Codul de procedură penală), cerere ce a fost înregistrată pe rolul Secţiei Penale a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 18 decermbrie 2017, sub nr…../1/2017. În argumentarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că, prin Hotărârea din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României nr.755 din data de 21 septembrie 2017, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că, prin condamnarea sa pentru infracţiunea de luare de mită prin decizia penală nr.273 din 27 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, pronunţată în dosarul nr…../57/2008, fără audierea martorilor, în condiţiile în care instanţele inferioare au reţinut că nu erau întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, au fost încălcate prevederile art.6 paragraful 1 din Convenţie. În motivarea acestei hotărâri, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că, potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală anterior, procedura în fața instanței de recurs era o procedură completă, care urma aceleași reguli ca o procedură pe fond și că instanța de recurs putea fie să confirme achitarea pronunțată de instanța inferioară, fie să declare persoana în cauză vinovată, după o apreciere completă a chestiunii vinovăției sau nevinovăției acesteia, administrând, după caz, noi mijloace de probă. Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul G., Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art.465 alin.1 Cod procedură penală, hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluţionării amiabile a litigiului dintre stat şi reclamanţi, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecinţele grave ale încălcării Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor WWW.LUMEAJUSTITIEI.RO fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta continuă să se producă şi nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunţate. În speţă, se constată că, prin Hotărârea din 8 noiembrie 2016, pronunţată în cauza Gutău împotriva României, publicată în Monitorul Oficial al României nr.755 din data de 21 septembrie 2017, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că, prin condamnarea revizuentului de către instanţa de recurs, fără audierea martorilor care figurau în dosar, în condiţiile în care celelalte instanţe, de fond şi de apel, au dispus achitarea sa, a fost încălcat dreptul revizuentului la un proces echitabil. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că Tribunalul Alba și Curtea de Apel Alba Iulia au considerat că înscrisurile aflate la dosar, inclusiv declarațiile mai multor martori, justificau achitarea reclamantului. De asemenea, a arătat că, la momentul pronunţării soluţiei de condamnare, Înalta Curte nu dispunea de nicio informație nouă pentru a înlocui achitarea acestuia cu o condamnare penală pentru luare de mită și că hotărârea instanței supreme s-a întemeiat exclusiv pe documentele aflate la dosar, implicit pe declarațiile scrise, obținute în etapa de investigare și pe procesele-verbale întocmite de tribunal, care conțineau declarațiile martorilor. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că Înalta Curte și-a bazat în mod decisiv condamnarea reclamantului pentru luare de mită, între altele, pe declarațiile martorilor audiaţi în fața instanțelor inferioare, fără a proceda la reaudierea martorilor în cauză. În considerarea celor menţionate anterior, Înalta Curte apreciază că, în cauză, sunt incidente prevederile art.465 alin.1 Cod procedură penală, consecinţele încălcării dreptului la un proces echitabil neputând fi remediate decât prin revizuirea hotărârii prin care s-a dispus condamnarea revizuentului. De asemenea, instanţa mai reţine că prezenta cerere de revizuire a fost formulată de revizuent în termenul prevăzut de art.465 alin.4 Cod procedură penală, respectiv în termen de 3 luni de la data publicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului în Monitorul Oficial al României, cererea de revizuire fiind formulată la data de 14 decembrie 2017, iar Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 21 septembrie 2017). Totodată, se reţine că, prin Decizia nr.2/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a stabilit că, în urma desființării deciziei date în recurs, în calea de atac a revizuirii reglementată în procedura prevăzută de art.465 din Codul de procedură penală, în condițiile în care cauza a parcurs trei grade de jurisdicție (primă instanță, apel și recurs), în ultimă instanță soluționându-se recursul procurorului, calea de atac este recursul în forma și reglementarea prevăzută de lege la data judecării recursului inițial. Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art.465 alin.11 lit.b Cod procedură penală, va admite cererea de revizuire formulată de revizuentul G. împotriva deciziei penale nr.273 din data de 27 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, pronunţată în dosarul nr…../57/2008. Va desfiinţa decizia penală, numai cu privire la revizuentul G. şi va dispune rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs. WWW.LUMEAJUSTITIEI.RO În vederea rejudecării cauzei, va fixa termen la data de 14 mai 2018, cu citarea părţilor. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: În temeiul art.465 alin.11 lit.b Cod procedură penală, admite cererea de revizuire formulată de revizuentul G. împotriva deciziei penale nr.273 din data de 27 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, pronunţată în dosarul nr…../57/2008. Desfiinţează decizia penală, numai cu privire la revizuentul G. şi dispune rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs. Fixează termen la data de 14 mai 2018, cu citarea părţilor. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică azi, 2 aprilie 2018. WWW.LUMEAJUSTITIEI.RO

Leave a Response