|marți, septembrie 18, 2018
  • Follow Us!

Pelerinaj pentru copii organizat de Protoieria Râmnicu-Vâlcea 

dsc01907

 

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, prin Sectorul Învățământ și Activități cu tineretul, Protoieria Râmnicului a organizat în data de 30 iunie un pelerinaj pentru copii la mănăstirile Govora, Bistrița, Hurezi și Dintr-un Lemn.

La acest pelerinaj au participat copii din parohiile Sfântul Ioan BotezătorulSfântul Andreiși Goranu din Râmnicu-Vâlcea, de la parohiile Băbeni, Galicea, Mihăești I, membri ai Asociației Tinerilor Ortodocși Sfântul Valentin și copii de la Centrul de plasament Copăcelu.

Copiii au fost însoțiți de către preoții Mihai-Aurelian Sandu, Cătălin Părăușeanu și Adrian Deliu, de doamna Simona Păunoiu  și alți voluntari din parohii. Înainte de plecare, părintele Cătălin Părăușeanu a vorbit în cuvântul catehetic adresat copiilor despre rolul pelerinajului în viața duhovnicească a creștinului. Totodată, părintele a subliniat rolul mănăstirilor din ținutul Olteniei de sub munte în dezvoltarea artei, culturii și spiritualității românești. După rostirea rugăciunii de călătorii, grupul de pelerini s-au îndreptat spre Mănăstirea Govora, una dintre podoabele de arhitectură bisericească autohtonă. Aşezământul a fost ridicat încă din secolul al XIV-lea ori al XV-lea, construită poate de Vlad Dracul (1436-1442), un donator al mănăstirii Govora în jurul anului 1440. Biserica existentă, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, este construită de egumenul Paisie (1683-1715), fiind rectitorită în timpul lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714),  edificiu a cărui arhitectură şi pictură religioasă conferă monumentului o valoare deosebită.

Întregul edificiu, zvelt are echilibru şi proporţii armonioase, în ciuda sobrietăţii izbitoare. Pereţii exteriori, netezi, cu ferestruicile înguste cuprinse între ancadramentele de piatră cu sculptură foarte plată şi dublate de un chenar pictat cu motive vegetale şi geometrice, dau o notă de severitate calmă edificiului, îndepărtând monotonia arhitectonică.

Modul în care arhitectura se îmbină cu pictura au făcut ca acest spaţiu eclezial să trezească în sufletul pelerinului sentimente nebănuite, în mod aparte în pronaos, unde a fost reprezentată icoana Acoperământul Maicii Domnului, într-o formă unică în ţara noastră, veghind asupra ierarhiei bisericeşti prezente într-o parte cât şi în cealaltă, de la omul de rând până la persoanele încoronate. De la ghidul mănăstirii au aflat date referitoare la istoricul acestei sfinte mănăstiri unde a fost tipărită prima carte de legi în limba română, Pravila de la Govora, 1640, arătându-se importanță învățăturii de carte pentru progresul unui popor, copiii fiind îndemnați apoi să fie cinstiți și muncitori asemenea înaintașilor.

Următorul popas a fost la Sfânta Mănăstire Bistrița, unde, la adăpostul zidurilor Craioveştilor şi sub ocrotirea Sfântului Grigore, s-a dezvoltat o deosebită lucrare duhovnicească şi culturală. Aici a luat fiinţă prima  tipografie din Ţara Românească. Ieromonahul Macarie, poate chiar român, trecut şi prin ţara sârbească, a dat la lumina tiparului, în ziua de 10 noiembrie 1508, prima carte tipărită pe pământ românesc pentru clerul ortodox, „Liturghierul slavon”, în limba medio-bulgară (slavona veche), care se folosea atunci la slujbele religioase. Elevii s-au închinat cu evlavie la moaștele Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul și au participat la activitate catehetică în care li s-a vorbit despre sfintele moaște și importanța cinstirii lor.

Pelerinajul a continuat la Sfânta Mănăstire Hurezi, cel mai vast ansamblu de arhitectură medievală brâncovenească păstrat în Ţara Românească, ctitorie a voievodului care a dat numele său unui stil devenit tradiţional şi de referinţă în arhitectura şi pictura românească Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. La Mănăstirea Hurezi, copiii au descoperit tradiţia bizantină în arhitectură şi pictură, elemente de renaştere târzie şi de baroc aduse din Italia şi elemente orientale venite prin contactele strânse cu Istambulul Otoman. Pelerinii s-au închinat în biserica mare  cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Intrarea în edificiu se face printr-un pridvor maiestuos, susţinut de coloane. În pronaosul bisericii, se află racla cu moaștele Sfântului Constantin Brâncoveanu lângă sarcofagul gol străjuit de portretele rudelor voievodului, pictate într-o impresionantă galerie de personaje istorice.

În imediata apropiere, micuții pelerini au descoperit frumoasele armonii brâncoveneşti ale foişoarelor cu balustrade şi coloane sculptate în piatră, ce se întâlnesc la palatul domnesc şi la celelalte construcţii ale incintei, vizitând la final paraclisul domnesc.

Ultimul popas a fost la Mănăstirea Dintr-un Lemn unde s-au închinat la Icoana Maicii Domnului, de care este legată existenţa acestui aşezământ monahal. Documentele vremii şi pisania bisericii de zid, aflată deasupra intrării principale – care datează din anul 1715, scrisă la porunca lui Ştefan Cantacuzino (1714-1716) – atestă pe Matei Basarab drept ctitorul acestei mănăstiri.

Pentru copii, pelerinajul a însemnat deopotrivă o activitate duhovnicească și culturală în care au descoperit chipuri de sfinți trăitori pe aceste meleaguri, dar și lucrarea spirituală, culturală și filantropică desfășurate în mănăstiri.

 

Leave a Response