|luni, noiembrie 12, 2018
  • Follow Us!

„Din viața Sfântului Ioan Botezătorul vedem că Dumnezeu are o rânduială cu fiecare dintre noi”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie la Mănăstirea Stânișoara 

Manastirea Stanisoara

Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie Arhiepiscopul Râmnicului, a slujit duminică, 24 iunie, la hramul Mănăstirii Stânișoara.

Chiriarhul Râmnicului le-a vorbit celor prezenți la mănăstirea lângă care au sihăstrit Sfinții Neofit și Meletie, sfințindu-și viața prin îndelungi postiri și privegheri, despre Sfântul Ioan Botezătorul, „marele pustnic, cel despre care scria profetul Maleahi cu patru sute de ani înainte de Nașterea Mântuitorului: Iată, trimit pe îngerul Meu înaintea feței Tale, și el va pregăti calea Ta.

Sfântul Ioan Botezătorul a întruchipat sfinţenia dobândită încă din timpul vieţii și, de aceea, Mântuitorul ne-a încredințat că nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi, cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el (MateiXI, 11). Fost-a om trimis de Dumnezeu, numele lui era Ioan“ (Ioan I,6), spune Sfântul evanghelistIoan. Este cel mai mare om născut din femeie pentru că ne amintim de propovăduirea şi misiunea sa vestită încă din Vechiul Testament (MateiIII, 2-3; MarcuI, 2-4), dar în mod special de momentul extraordinar al Teofaniei de la Iordan (MateiIII, 13-17; Marcu I, 9-11). Toți proorocii au vorbit, au proorocit și au scris despre Cel ce avea să vină, fără să-L vadă, însă Ioan este cel care L-a văzut pe Mântuitorul și nu numai că L-a văzut, dar L-a și arătat lumii, spunând: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii,(IoanI, 29).

Este în același timp cel mai mic din împărăția lui Dumnezeu pentru că nu a apucat să vadă slava Învierii Mântuitorului Hristos, așa cum au văzut-o Apostolii, întrucât a fost omorât de invidia unei femei păcătoase, Irodiada, cumnata regelui Irod, care și-o luase de țiitoare.

Sfântul Ioan Botezătorul a fost născut, așa cum arată evanghelistul Luca, în urma făgăduinței pe care Arhanghelul Gavriil a făcut-o bătrânului arhiereu Zaharia. Acest arhiereu, din ceata lui Avia, era căsătorit cu Elisabeta din neamul lui Aaron şi rudenie cu Sfânta Fecioară Maria. Amândoi erau întristaţi pentru că nu aveau copii. „Erau neprihă­niţi înaintea lui Dumnezeu şi păzeau fără pată toate poruncile şi rânduielile Domnului” (Luca I, 6). Slujind la templu, Zaharia a intrat în Sfânta Sfintelor să tămâieze, după obiceiul Legii Vechi, în singura dată din an în care se putea face lucrul acesta. În Sfânta Sfintelor i s-a arătat arhanghelul Gavriil, descoperindu-i că va fi binecuvântat de Dumnezeu prin nașterea unui băiat, care va primi numele Ioan. Zaharia, fiind trecut de vârsta de 80 de ani, s-a îndoit în inima lui și a cerut semn de la înger, care i-a spus: iată, vei fi mutşi nu veimaivorbipânăînziuacând se vorîn­tâmplaacestelucruri, pentrucă n-aicrezutcuvintelormele care se vorîmplini la vremealor” (Luca I, 19).

Când a ieșit înaintea poporului, arhiereul Zaharia n-a putut să mai grăiască nimic, iar poporul a înțeles că acolo, în Sfânta Sfintelor, el a avut o vedenie. După cuvântul îngerului, Elisabeta va naște prunc, un prunc care din pântecele ei se închinase Mântuitorului, tresărind la întâlnirea dintre Elisabeta și Maica Domnului. Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt și a început să proorocească.

A născut copilul dăruit de Dumnezeu și chiar după nașterea acestuia Zaharia nu putea să vorbească. La împlinirea celor opt zile de la naștere, când pruncul trebuia să fie tăiat împrejur și să primească nume, a fost întrebată Elisabeta cum va fi numit fiul ei și ea a spus Ioan. Pentru că nimeni dintre rudeniile lor nu purta acest nume iar, după obicei, cel întâi-născut primea numele tatălui, au mers la Zaharia și i-au dat o tăbliță să scrie numele pruncului, iar acesta a scris Ioan va fi numele lui. Atunci Zaharia a început să vorbească, proorocind despre pruncul său: „Şi tu, prun­cule, vei fi chemat prooroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge îna­intea Domnului ca să pregăteşti căile Lui”.

După ce s-a născut Ioan, nu la multă vreme S-a născut și Mântuitorul Hristos, despre Care aflând Irod a trimis să fie omorâți toți pruncii de la doi ani în jos. Elisabeta a luat pruncul și a fugit în munți și, spune sinaxarul acestei zile că, fiind urmărită de soldați, muntele s-a despicat și ea a intrat prin acea crăpătură care apoi s-a închis la loc.În acele vremuri de amară suferință pentru toți părinții care au devenit martorii uciderii propriilor prunci, s-a întâmplat și sfârșitul mucenicesc pentru arhiereul Zaharia care, refuzând să spună unde s-a ascuns Elisabeta împreună cu pruncul Ioan, a fost omorât în apropierea templului.

Elisabeta, fiind bătrână, a trăit cu Ioan până ce acesta a împlinit vârsta de trei ani, iar după moartea sa, îngerii vor purta de grijă copilului, iarprun­cul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel” (Luca I, 80).La vârsta de treizeci de ani, ieșind din pustie, așa cum proorocise Isaia, a început să propovăduiască cu aceste cuvinte cu care-Și va începe Evanghelia și Mântuitorul Hristos: Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor (MarcuI, 15).

Acolo, la Betabara, lângă Ierihon, va veni Mântuitorul să Se boteze, iar el, robul lui Dumnzeu atinge creștetul Stăpânului lumii, rostind: iată Mielul lui Dumnezeu.Devine martor al arătării Prea Sfintei Treimi, căci în momentul Botezului Domnului, cerul s-a deschis iar Tatăl grăiește Acesta este Fiul Meu Cel iubit,Duhul Sfânt Se coboară, iar Mântuitorul, a doua Persoană a Sfintei Treimi Se botează din mâna lui Ioan”.

Înaltpreasfinția Sa a vorbit și despre „pericopa evanghelică în care un centurion roman, auzind și văzând minunile pe care le-a făcut Mântuitorul, a venit la El, rugându-L să-i vindece sluga grav bolnavă.

Mântuitorul i-a zis: Venind îl voi vindeca,  însă el, atât de credincios era încât i-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai spune un cuvânt şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face, fapt care-L miră  pe Fiul lui Dumnezeu încât îl dă exemplu pe acest sutaș, Adevărat grăiesc vouă: Nici în Israel n-am găsit atâta credinţă. Și zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia cerurilor,așa cum a dat-o exemplu, pentru credința ei, pe femeia cananeiancă.

Credința sutașului se vădește prin aceea că Mântuitorul spunându-i fie ție după cum ai crezut,  Sfânta Evanghelie mărturisește că s-a însănătoșit sluga lui în ceasul acela.

Ne încredințăm astăzi că Dumnezeu se milostivește față de cei aflați în neputință și care au nădejde la El, iar din viața Sfântului Ioan Botezătorul vedem că Dumnezeu are și o rânduială cu fiecare dintre noi și, de aceea, smerindu-ne, trebuie să ne așezăm sub ocrotirea și milostivirea Sa”, a încheiat Înaltpreasfinția Sa.

Sursa: http://arhiepiscopiaramnicului.ro/viata-eparhiei/din-viata-sfantului-ioan-botezatorul-vedem-ca-dumnezeu-are-o-randuiala-cu-fiecare

Leave a Response