|miercuri, august 15, 2018
  • Follow Us!

De ce Dumitru Becsenescu, unul dintre cei mai bogați vâlceni, e convins că gazul natural comprimat va fi carburantul auto al viitorului 

Becsenescu Antares

DE LA MARE LA ŞI MAI MARE

După cinci ani petrecuţi pe vapor, Dumitru Becşenescu intră în afaceri la începutul anilor ’90. Se implică în activităţi diverse care merg de la comerţul cu produse petroliere până la transport rutier şi pe calea ferată sau turism. Devine şi un important investitor imobiliar atât în Vâlcea, cât şi în Statele Unite. La mijlocul anilor 2000, are şi o scurtă carieră politică pe care avea să o regrete cu timpul.

În anul 1994 pune bazele grupului Antares, care în următorii aproape 25 de ani avea să însemne o poveste despre investiţii, vânzări şi achiziţii în distribuţia de produse peroliere, transport de persoane, imobiliare sau turism.

În anul 2004 devine deputat din partea Partidului Umanist Român care, în mai 2006, avea să se transforme în Partidul Conservator, Becşenescu petrece ultimii doi ani din mandat ca independent.

În anul 2008 vinde 63% din acţiunile actualului hotel Zenith din Mamaia către fondul de investiţii RC2, într-o tranzacţie de opt milioane de euro. La momentul respectiv, hotelul era afiliat reţelei Golden Tulip.

În anul 2010 vinde către grupul italian GTS Special Gas o staţie de îmbuteliere GPL din Vâlcea cu 1,5 milioane de euro. Construieşte o altă staţie mai mică şi rămâne cel mai mare distribuitor de GPL din Oltenia.

În anul 2011 cumpără trei apartamente într-un aparthotel din Orlando (Florida) cu peste 400.000 de dolari. Apartamentele generează în jur de 3.000 de dolari pe lună, iar valoarea lor a ajuns la circa 1,5 milioane de dolari, conform estimărilor lui Becşenescu.

În anul 2015 construieşte prima staţie de gaz natural comprimat (GNC) la Râmnicu Vâlcea. Devine un pionier al implementării acestei tehnologii, prin derularea unui proiect cofinanţat de Uniunea Europeană pentru deschiderea unei reţele de nouă staţii de acest fel, care va străbate România de la vest la est.

În anul 2017 vinde două terenuri din Vâlcea de 8.000 mp cu circa 2,2 milioane de euro către grupul german Rewe, proprietarul reţelei de magazine Penny Market. O parte din bani vor fi folosiţi pentru susţinerea reţelei de staţii CNG.

În anul 2018 va construi cinci-şase staţii GBC la Bucureşti, Constanţa, Deva, Timişoara Arad şi Piteşti. Pentru aceste locaţii se află în faza de autorizare. Urmează să cumpere terenuri la Sibiu, Craiova şi Drobeta-Turnu Severin.

 Cover Story

 Să ne întoarcem în 1988. Proaspăt absolvent al Institutului de Marină (actuala Academie Navală) „Mircea cel Bătrân”, Dumitru Becşenescu (52 de ani) îşi începe cariera de ofiţer de marină, profesie pe care avea să o practice timp de cinci ani. Peste mări şi ţări, învaţă multe: cum să interacţioneze cu ceilalţi în situaţii limită sau cum să cumpere şi să vândă în profit – şi ne referim acum la micul comerţ pe care îl fac marinarii când se întorc pe uscat. Tot pe vapor, află că, de departe, cele mai bune investiţii pe care le poţi face sunt în petrol (volumele de transport ale aurului negru pe mare sunt şi azi un indicator cheie al evoluţiei economice globale) şi imobiliare (probabil, singurul reper stabil pentru cineva care vede doar apă aproape tot anul).

După vreo cinci ani, începe să vadă dezavantajele acestui du-te-vino de pe mare pe uscat, iar în 1993, chiar în ziua de Paşte, jură că va rămâne la ţărm. „Am simţit că trebuie să încep ceva la uscat. Dar nu puteam să încep, pentru că, până înţelegeam ce se întâmplă, trebuia să plec iarăşi”, rememorează  Becşenescu episodul de fix acum 25 de ani.

De atunci încoace, a avut o călătorie antreprenorială complicată, trecând de la un domeniu la altul şi având o relativ scurtă carieră politică. Becşenescu face parte din categoria destul de răspândită după 1990, mai ales în oraşele din afara Capitalei, a oamenilor de afaceri foarte diversificaţi. Iar în ceea ce îl priveşte, a „migrat” de la distribuţie de butelii de aragaz la construcţii de locuinţe, de la transport de marfă pe calea ferată sau de persoane pe căile rutiere la o investiţie de turism, de la producţie de uşi la achiziţii de apartamente în Statele Unite.

Comerţul cu combustibili a rămas însă o constantă, iar principalul său proiect de acum încolo gravitează în jurul aceleiaşi industrii. Dar despre cum va construi o reţea de gaz natural comprimat (CNG) care, până în 2025, ar trebui să valoreze –conform calculelor sale –o sută de milioane de euro veţi afla un pic mai târziu. Deocamdată, să dăm definiţia CNG-ului, aşa cum apare ea pe Wikipedia: CNG sau GNC (acronimul diferă în funţie de limbă, engleză sau română), adică gaz natural stocat la presiune ridicată, este un combustibil care poate înlocui benzina, Dieselul sau GPL-ul. De asemenea, gazul natural comprimat poluează mai puţin şi este mai sigur decât combustibilii de mai sus. Şi încă o lămurie (nu doar) de ordin terminologic: CNG e diferit de LNG (gaz natural lichefiat) şi diferit de LPG sau GPL (gaz petrolifer lichefiat) –de altfel, cel mai răspândit până acum în România. Şi de-acum să trecem mai departe.

 UNCLE SAM. Cum să faci bani fără să ai bani? Aceasta a fost ecuaţia căreia Becşenescu a trebuit să-i dea de cap când s-a întors acasă. Povesteşte că primii bani, câştigaţi din vânzarea unei culturi de morcovi la care au muncit părinţii săi, i-a investit într-o cisternă pentru transportul motorinei. Şi de aici a doua problemă: cum să obţii motorina când nu poţi trece de portarul autorităţii de stat care aloca acest combustibil? Te uiţi la un film franţuzesc şi îţi creezi un personaj imaginar –a fost rezolvarea pe care a găsit-o pe moment.

Şi-a înfiinţat cu o sută de dolari o companie în Statele Unite, cu sediul în locuiţa din Washington a unuia dintre fraţi şi s-a pretins angajatul unui miliardar american care urma să vină în România şi să facă investiţii însemnate. Cei de la Rafirom, autoritatea cu pricina, l-au crezut pe cuvânt şi lucrurile au început să funcţioneze. Era o vreme când americanii erau idolatrizaţi în România, aşteptaţi fiind cinci decenii la rând.

Până să „lucreze” pentru campania americană, îşi aminteşte autoironic că folosea o geantă diplomat cu una dintre încuietori defecte. „Mă durea degetul, pentru că ţineam apăsată clapeta aceea stricată, ca nu cumva să se deschidă”, îşi aminteşte omul de afaceri care de 15 ani este prezent în topurile celor mai bogaţi români. Conform ultimei ediţii „300 cei mai bogaţi români”, editată de Capital, Becşenescu are o avere evaluată la 22-24 milioane de euro. Cam în aceeaşi zonă se află şi nivelul veniturilor grupului său de companii –Antares, numele unei stele gigantice, bine cunoscute în universul marinăresc.

Deşi sursele sale de inspiraţie, de data aceasta din lumea reală, sunt miliardarii americani, precum Warren Buffett, spune că nu a visat niciodată la afaceri cu nouă zerouri, însă proiectul pe care s-a axat în ultimii doi ani ar putea să-i crească de cinci ori averea.

„Până în 2025, CNG va reprezenta cel puţin 40% din ce înseamnă carburanţi în România”

40% DIN TOT. Vorbim de un pariu cu scadenţa în 2025, orizontul de timp în care antreprenorul se aşteaptă ca gazul natural comprimat (CNG) să fie un combustibil atât de popular pe piaţa locală încât să ajungă la „cel puţin 40% din ce înseamnă carburanţi în România”. De notat că, la sfârşitul lui 2016, retailul de carburanţi se apropia de nouă miliarde de euro. Poate părea un vis îndrăzneţ, având în vedere că, pentru moment, în România există doar două staţii CNG. Una, în cartierul bucureştean Pantelimon şi alta la Râmnicu Vâlcea –construită de Becşenescu cu titlul de proiect-pilot pentru o reţea viitoare care va traversa România de la vest la est. Reţeaua de nouă staţii care va fi cofinanţată cu fonduri europene, reprezentând o investiţie totală de 5,2 milioane de euro, va fi dezvolatată anul acesta şi anul viitor.

Şi ar mai trebui adăugat că toate acestea se întâmplă într-o perioadă în care popularitatea maşinilor pe gaz comprimat este extrem de redusă, în comparaţie cu cea de  care se bucură automobilele electrice. Iar viitorul va fi electric, spun majoritatea vocilor din industria auto. Cei drept, dinamica maşinilor electrice a fost mult mai lentă decât era estimat. În anul 2012, Elon Musk (Tesla) şi Carlos Ghosn, şeful unui conglomerat auto format din Renault, Nisan şi Mitsubishi, estimau că maşinile electrice vor genera 20% din vânzările globale până în 2020. Anul trecut, doar 1,3% din toate maşinile vândute la nivel global au fost electrice, adică 1,2 milioane de unităţi, potrivit platformei specializate EV-volumes. Lipsa reţelelor de alimentare, costul ridicat de achiziţie sau timpul lung de încărcare sunt tot atâtea frâne care împiedică dezvoltarea rapidă a acestui segment.

Maşinile care folosesc CNG-ul drept combustibil nu sunt foarte numeroase în România zilelor noastre. Iar aceasta este şi oportunitatea, în opinia lui Becşenescu. În România, parcul auto al vehiculelor care funcţionează pe gaz natural se ridică la puţin peste o mie de unităţi.

Spre comparaţie, în Bulgaria, numărul maşinilor pe gaz natural e de peste 70 de ori mai mare, la o populaţie de 2,6 ori mai mică. La o primă vedere, succesul CNG în Bulgaria poate fi pus pe seama standardelor de viaţă mai scăzute decât în România. Însă răspândirea largă a staţiilor de gaz şi  maşinilor care folosesc acest combustibil în ţări bogate precum Germania sau Italia adânceşte dilema.

FRÂNE. La fel ca în cazul electricelor, şi maşinile pe gaz au „frânele” lor. Iar lipsa de vizibilitate a tehnologiei e poate cea mai mică problemă. Scăderea preţului petrolului din 2014 încoace a mai calmat, cel puţin momentan, obsesia permanentă pentru reducerea de costuri –de altfel, un reflex normal oricărei industrii. Iar faptul că CNG-ul aduce economii de până la 50% faţă de combustibilii tradiţionali, probabil că nu mai pare un diferenţiator atât de important, în acest context. Şi tot ca în cazul electricelor, costul ridicat de achiziţie este o altă barieră importantă.

De asemenea, lipsa legislaţiei care să favorizeze această tehnologie a fost un factor inhibator. De exemplu, până acum, conversia maşinilor clasice pe CNG nu era prevăzută de cadrul legislativ. Abia în februarie 2018, Ministerul Transporturilor a pus în discuţie publică un proiect legislativ care ar urma să permită acest lucru.

De fapt, cum ar fi putut creşte parcul de maşini pe CNG (cei din industrie admit că mulţi şi-au cumpărat astfel de vehicule din greşeală, confundându-le cu cele pe GPL) în lipsa unei infrastructuri de alimentare? Antreprenorul vâlcean va rupe acest cerc vicios prin construirea până anul viitor a reţelei de nouă staţii care va uni Timişoara şi Aradul de Constanţa. Următorul punct pe hartă va fi Bucureştiul, oraş care va avea în curând trei staţii de acest tip, pentru că şi grupul franco-belgian Engie urmează să deschidă un punct de retail în cartierul Militari.

Chiar şi rezolvarea dilemei de tipul „oul (vehicule pe CNG) sau găina (staţiile de alimentare)?” nu va garanta câştigarea pariului. „Cred că maşinile pe gaz comprimat sunt o variantă intermediară până ce se vor impune cu adevărat electricele”, face o previziune Alexandru Şeremet, director de comunicare al BMW România . De precizat că grupul –mamă nu este interesat de această tehnologie, pariul nemţilor fiind pe maşinile electrice. Dacia însă a obţinut o autorizaţie de la Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) pentru construirea unei staţii de CNG la Mioveni, ceea ce ne poate face să speculăm că există un interes din partea grupului Renault pentru această tehnologie.

Alexandru Şeremet mai crede că maşinile pe CNG vor avea mai mult succes în rândul proprietarilor de flote comerciale sau al municipalităţilor, cât timp motoarele mari ale maşinilor care asigură transportul public ar justifica această trecere.

De altfel, legea pentru promovarea transportului ecologic publicată la începutul acestui an prevede obligativitatea ca minimum 30% din flotele municipalităţiilor şi cele comerciale să fie compuse din maşini „verzi” (din 2020), CNG-ul aflându-se şi el pe lista opţiunilor.

„Nu avem însă maşini cu CNG dar, probabil, vom avea, dacă se dezvoltă ca o alternativă viabilă şi în România”, spune Dan Ştefan, cofondator Autonom Rent a Car, furnizor de servicii de leasing operaţionale. „Aş putea zice că e un GPL mai evoluat”.

Inclusiv Primăria Capitalei şi-a anunţat intenţia de a achiziţiona încă o sută de autobuze electrice şi o sută de autobuze pe gaz comprimat.

CU BANII DE LA NEMŢI. Până la urmă, antreprenorul vâlcean îşi asumă un risc mic în cazul în care socoteala de acasă cu CNG-ul –considerat un combustibil ecologic datorită emisiei reduse de particule fine şi de CO2 –nu se va potrivi la nivel naţional. Construirea celor nouă staţii este cofinanţată cu fonduri europene în proporţie de 85%. Contribuţia lui Becşenescu este de 800.000 de euro. La această sumă se adaugă un milion de euro, pierderile pe care şi le bugetează cu reţeaua până când aceasta se va impune pe piaţă. Are deja fondurile necesare, în urma unei tranzacţii de anul trecut, când a vândut cu 2,2 milioane de euro două terenuri de 8.000mp din Râmnicu Vâlcea către grupul german Rewe, proprietarul reţele Penny Market.

Aversiunea faţă de risc ridicat a avut-o dintotdeauna. „Nu mi-am ipotecat niciodată casa”, mărturiseşte el. Le-a explicat bancherilor că refuză asta, şi nu pentru că nu ar avea încredere în businessurile pentru care cere finanţare, însă îşi doreşte linişte pentru familie. Are trei copii –doi băieţi care au plecat în Statele Unite la studii şi o fată mai mică. Fiul cel mare, Robert Becşenescu, construieşte un fond de venture capital care urmează să investeasca în sartup-uri din zona criptomonedelor. Investiţia în IT a fiului vine să completeze piesa lipsă din puzzle-ul de companii construit de tată la Râmniciu Vâlcea.

La un moment dat, şi-ar fi dorit ca fii să se întoarcă acasă şi să-i conducă afacerile, însă s-a resemnat cu gândul că ambii vor rămâne în America. Ca o notă de subsol, proiectul cu CNG este dezvoltat de compania Denisson Energy (parte a grupului Antares) –Denis este fiul cel mic, care tocmai a început cursurile unui colegiu privat în California. În ultimul sfert de secol, teritoriul american a început să însemne şi pentru Becşenescu tatăl şi altceva decât patria unui patron imaginar care ar fi urmat să vină într-o bună zi să se întâlnească cu directorul de aprovizionare de la Rafirom. Antreprenorul a cumpărat în 2011 cu câteva sute de mii de dolari trei apartamente într-un aparthotel din Orlando (Florida). Acestea îi aduc un venit lunar de circa 3.000 de dolari, bani pe care îi folosesc cei doi fii pentru cheltuielile de zi cu zi.

De altfel, moderaţia în cheltuieli a fost lecţia de bază pe care le-a dat-o copiilor de la bun început. „Cine nu respectă pfennig-ul (subdiviziune a mărcii germane, n.r.) nu va respecta niciodată marca”, spune Becşenescu, amintindu-şi că a aşteptat câţiva ani după ce a intrat în afaceri până să-şi cumpere prima maşină. La început, a avut un Olcit, iar mai apoi o Skoda Octavia.

Primele maşini pe gaz natural comprimat le-a cumpărat relativ recent. Însă, de data aceasta, vorbim despre 20 din cele peste 80 de autobuze care compun flota companiei de transport persoane din cadrul grupului Antares. Iar, după ce va intra în vigoare legea care permite conversia maşinilor pe carburanţi tradiţionali, spune că întreaga flotă va trece pe carburantul alternativ.

În momentul de faţă, cele 20 de autobuze pe gaz sunt principalii clienţi ai staţiei sale de CNG de la Râmnicu Vâlcea. Deşi se aştepta ca acestea să asigure 99,5% din veniturile staţiei, după primii doi ani de funcţionare, terţii aduc 20% din vânzări, ceea ce este un semnal bun pentru potenţialul pieţei. Cât de mare este acest potenţial rămâne o întrebare care îşi va primi răspunsul în următorii şapte ani. Iar din acest răspuns decurge o altă întrebare: va vinde sau va păstra reţeaua? Dar, pentru moment, să ne oprim aici.

Sursa text si foto: https://www.newmoney.ro/

În România, Denisson Energy, firmă membră a grupului Antares, și Asociația Gazului Natural pentru Vehicule NGVA România dezvoltă proiectul CNG România, care vizează implementarea a 9 stații de alimentare a vehiculelor cu gaz natural comprimat (CNG ) de-a lungul coridoarelor pan-europene.

Proiectul, în valoare de 5,2 milioane de EUR, este derulat în cadrul programului CEF al Agenției pentru Inovație și Rețele (INEA) a Comisiei Europene și este cofinanțat de Uniunea Europeană cu 85% din valoarea acestuia.

Detalii despre proiect și stadiile de implementare puteți găsi accesând www.cngromania.eu.

logo Antares

 

Leave a Response