|luni, noiembrie 19, 2018
  • Follow Us!

Expoziție fotografică „Mama – Eseu despre iubire” a artistei Cătălina Flămînzeanu 

dsc_0553

La Cinema Geo Saizescu a avut loc, joi, 8 martie, Vernisarea Expoziției fotografice „Mama – Eseu despre iubire”, a doamnei Cătălina Flămînzeanu, eveniment organizat de Arhiepiscopia Râmnicului și Teatrul Municipal Ariel din Râmnicu-Vâlcea.

În cadrul evenimentului, părintele Ștefan Zară, Consilier Cultural, a transmis cuvântul de binecuvântare al Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, intitulat Maica Domnului – recuperarea istorică a demnității femeii: „În Biserica Ortodoxă, femeia nu a fost niciodată desconsiderată, ci privită atât în plan soteriologic, cât și în plan social, ca egală cu bărbatul, „ajutor potrivit” acestuia (Facerea II, 18). Egalitatea în demnități și îndatoriri nu înseamnă însă egalitate în vocații. Confuzia egalității vocaționale între bărbat și femeie promovată de mișcarea feministă nu aduce decât prejudicii femeii și feminității. Femeia trebuie văzută ca și complementară cu bărbatul, femeia completează și sfințește bărbatul, nu îl înlocuiește, așa după cum nici bărbatul nu poate înlocui femeia și rolul sfânt al acesteia în lume, concretizat mai ales prin vocația de a fi mamă și a asemenea cel mai mult cu Dumnezeu prin aceea că se face născătoare de viață.

Maica Domnului reprezintă adevăratul și singurul model real al femeii. Chipul Maicii Domnului este idealul la care trebuie să ajungă orice femeie: maternitatea. Darul principal pe care Dumnezeu l-a făcut femeii, maternitatea, este și cel care o ridică la adevărata demnitate: ea naște viață, este este într-o lucrare sinergică cu Dumnezeu spre a aduce viața în lume.

Prin delicatețea, frumusețea și, mai ales, smerenia Maicii Domnului înțelegem cum femeia completează vocația bărbatului. Vedem cum femeia prin sensibilitatea ei este deseori mai aproape de Biserică decât bărbatul, iar prin maternitate este chemată să-L nască pe Hristos în sufletele copiilor lor.

Expoziția de față surprinde tocmai, pe de o parte, sensibilitatea femeii, care prin delicatețea ei reușește să alunge de multe ori urâtul și răul din lume, iar pe de altă parte accentuează rolul de mamă al femeii, care o împlinește și prin care ne împlinim și noi.

Felicităm pe Dna. Cătălina Flămînzeanu – un artist vâlcean de excepție, autoarea acestei expoziții că a reușit să redea în imagine, mai bine decât reușim să surprindem noi în cuvinte, rolul pe care îl are femeia în lume, să surprindă sensibilitatea, delicatețea și frumusețea dăruită de Dumnezeu femeii.

Cu acest prilej urăm tuturor mamelor, femeilor și domnișoarelor la mulți ani întru mântuire și să ne ajute Dumnezeu să ne împlinim în chemarea la care am fost chemați, după cum spune Sfântul Apostol Pavel:  Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta să rămână (I Corinteni VII, 20)”.

Conţinutul acestui eseu fotografic despre iubire se bazează pe aspecte subtile ale relaţiei mamă-fiu/fiică, prezentaţi în ipostaze inedite, de o sensibilitate înduioşătoare. Tema principală a expoziţiei este emoţia, cu multiplele ei nuanţe. „Emoţia de a fi mamă, emoţia din teatru, emoţia din fotografie. Ce poate fi mai frumos? Ele îmi definesc viaţa. Cred în spusele doamnei Domnica Pellea că viaţa e pe zile. De aceea facem din fiecare clipă o minune. Atât cât putem. Emoţia surprinde, este întotdeauna actuală, iar oamenii se regăsesc în stările celor portretizaţi”, spune fotografa.

„Frumosul din oameni, sensibilitatea, tandreţea descriu actualul meu eseu fotografic”,afirmă fotografa Cătălina Flămînzeanu.

Fotografiile din noua sa expoziţie îl poartă pe privitor printr-o gamă neaşteptată de stări, de la melancolie, nostalgie până la încântare, chiar şi fericire. Pornind de la ideea că emoţiile nu cad niciodată în banalitate, Cătălina Flămînzeanu ştie să creeze, pentru cel aflat în faţa camerei de fotografiat, acel moment unic de încredere şi, totodată, de vulnerabilitate, în care acesta îşi mărturiseşte, prin privire şi prin întreaga gestică, sentimentul iubirii.

În felul acesta, valorile familiei sunt descoperite prin dragostea copleșitoare cu care părinții își privesc copiii, dar și din nostalgia celor care, cu dor nestins, își pot privi părinții doar în fotografii. Privirile tuturor se întrepătrund în această expoziție care devine un îndemn de a privi îndelung la chipurile celor dragi nouă, fie că aceștia sunt copii sau părinți.

Leave a Response