|miercuri, ianuarie 17, 2018
  • Follow Us!

Buridava Romană, un cartier al Ramnicului vechi de 2000 de ani! 

Buridava

 

Aşezarea civilă romană se află pe malul drept al Oltului, vis-a-vis de Combinatul Chimic Govora, fiind suprapusă în întregime de fostul sat Stolniceni, în prezent cartier al municipiului Râmnicu Vâlcea. Prin cercetări arheologice s-au identificat două grupuri de terme şi şase niveluri de locuire (cinci romane, iar al şaselea datat post retragerii stăpânirii romane din Dacia). Materialul arheologic descoperit demonstrează prezenţa romanilor la Stolniceni încă de la sfârşitul primului război cu dacii. Primele construcţii se fac în vreamea împăratului Traian şi la realizarea lor participă trupe aduse din Moesia Inferior, cum sunt legiunile I Italica, V Macedonica, XI Claudia şi din unităţile auxiliare cohors II Flavia Bessorum, cohors IX Batavorum, Pedites Singularis. Perioada de maximă înflorire a centrului de la Buridava aparţine niv. I-IV (Traian – Filip Arabul). Nivelul V corespunde intervalului Filip Arabul – Aurelian. Ultimul nivel de locuire, VI, se datează la sfârşitul sec. III (post 275) şi primele decenii ale sec. IV şi aparţine unei comunităţi formată din daco-romanii rămaşi pe loc şi dacii liberi pătrunşi aici după retragerea stăpânirii romane din Dacia.

Prima menţiune a acestei aşezări este făcută în anul 1894 de către P. Polonic. Acesta identifica în punctul Borăneasca un castru, ruinele acestuia find acoperite de mai multe case şi curţi. Primele cercetări arheologice în sit au fost efectate între anii 1956 – 1958, 1962, 1965 şi 1967 de către D. Tudor. Pentru acestă perioadă s-au cercetat primele trei sectoare din punctul „La Priză”. În sectorul A al acestui punct s-a descoperit un nivel de locuire geto-dacic, gros de 0,25 m, în lutul castaniu rezultat din depunerea mâlului pe malul Oltului. Materialele geto-dacice sunt dispersate de intervenţiile din epoca romană. Cu această ocazie s-a descoperit vatra unei locuinţe, din care s-a recuperat partea superioară a unui vas de tip sac, lucrat la mână şi decorat cu ornament în şnur. Alături de multe fragmente ceramice din sec. II-IV, s-au descoperit şi monede emise de Traian, Elabagal, Alexander Severus, Gordian al III-lea. În sectorul B a fost descoperit colţul unei mari clădiri romane cu ziduri din piatră prinse cu mortar de var. În sectorul C s-a dezvelit o suprafaţă de 15 x  20 m, cu ocazia ridicării unui mare bazin pentru filtrat apa. S-au dezvelit fragmente de zidărie groase de 0,40-1,10 m, alături de care s-a găsit urmele unei locuinţe. În cadrul acestor ruine au fost descoperite fragmente de ţigle ştampilate cu numele unor trupe romane (cohors II Flavia Bessorum, cohors IX Batavorum, Pedites Singularis, Legio I Italica, Legio V Macedonica), multă ceramică din sec. al II-lea, o piatră gravată cu chip de şarpe, aplice de bronz etc. Cu ocazia cercetărilor efectuate de D. Tudor, la adâncimea de 0,45 m a fost identificat drumul roman de pe Olt. Acesta are o lăţime de 6 m şi este construit dintr-un strat de pietriş de Olt, gros de 0,40 m, bombat pe mijloc. În punctul Borăneasca  D. Tudor semnala, ca şi P. Polonic, urmele unui castru.

Cercetările sunt reluate între anii 1971 – 1992 de către Gh. Bichir. Cu ocazia acestor cercetări au fost descoperite două edificii termale: termele mari şi termele mici. În cadrul termelor mari au fost identificate 6 niveluri de locuire:

Nivelul I- cuprinde perioada Traian – Hadrian, încetarea lui fiind pusă cu probabilitate în prima parte a domniei lui Antoninus Pius;

Nivelul II- cuprinde o parte a domniei lui Antoninus Pius, până la Commodus;

Nivelul III- de la Commodus până la Caracalla;

Nivelul IV- de la Caracalla până la Filip Arabul;

Nivelul V- de la Filip Arabul până la retragerea aureliană (275);

Nivelul VI- post 275  – primele decenii ale sec. IV.

În cadrul termelor mari s-au idenificat încăperi cu hypocaustum, guri de cuptoare pentru încălzit (praefurnia), căzi (alveus), bazine (piscina), canale de aducţiune şi eliminare a apei. Tehnica de construcţie- ziduri construite din piatră locală (tuf dacitic) adusă de la Ocnele Mari-Buleta, prinsă cu mortar. Temelia este construită din pietre de râu prinse cu mortar. La zidurile târzi din nivelurile III-IV este folosită şi cărămida. În nivelurile I-II cărămida este folosită doar la pavaje, pilae, praefurnia, bazine şi canale de eliminare a apei. Zidurile din perioada Traian – Septimius Severus sunt construite mai îngrijit. Cele din perioada Caracalla – Aurelian sunt construite în grabă, iar din perioada Filip Arabul sunt realizate uneori numai din dărâmături peste resturile anterioare nivelate, fără a avea o bază solidă. Acum, cea mai mare parte din terme îşi shimbă destinaţia, încăperile mari sunt redimensionate şi împărţite în două sau trei compartimente. Două treimi din terme sunt împrejmuite cu un aşa zis zid de incintă, construit în grabă. Zona e astfel protejată, poate a devenit fort pentru soldaţi şi loc de refugiu pentru populaţia înstărită în caz de pericol. În urma cercetării arheologice, ceramica romană ocupă  85-90%, iar cea dacică 10-15%. Ceramica descoperită este lucrată pe loc sau importată (amfore, mortaria, terra sigillata, cele mai multe aparţinând atelierelor din Gallia şi mai puţin din Pannonia). Pe unele opaiţe sunt imprimate cu majuscule – CASSI, OCTAVI, FORTIS. Alte obiecte descoperite: pietre de râşniţă, ustensile casnice (cuţite de fier, chei de fier şi de bronz, ace de cusut din os, fier şi bronz), accesorii pentru îmbrăcăminte (fibule, catarame, ace de os şi de bronz), vase de sticlă, de bronz (fragmentare) şi aplice de bronz de forme şi mărimi diferite, monede diferite, cărămizi ştampilate, etc.

În anul 1980, Gh. Bichir sapă în curtea Mariei Albăstroiu (fostul conac Borăneasca). Aici deschide două secţiuni paralele de 40 x 1,50 m, pe mijlocul presupusului castru. Nu s-au identificat ziduri. S-a constatat doar prezenţa unui nivel subţire de epocă romană, sărac în material arheologic, distrus de un cimitir medieval. Un alt punct cercetat din această aşezare este „La Potecă” (s-au trasat două secţiuni) prilej cu care s-au descoperit ziduri de la diferite construcţii, o mare cantitate de „pişcoturi” de teracotă de la pavajul une locuinţe, realizat în opus spicatum, distrusă de arături adânci. Tot în acest punct s-a descoperit o instalaţie de hypocaust a unei locuinţe ale cărei ziduri au fost construite din piatră şi cărămidă.

În anul 1981 cu ocazia construcţiei unui canal de scurgere a apei lat de cca. 3,50 m s-au descoperit termele mici. Cu această ocazie s-au distrus mai multe încăperi  ale acestor edificii. Sistemul de cercetare a fost prin casete, acestea fiind dispuse  de o parte şi de alta a şanţului. Sistemul de construcţie este acelaşi ca şi în cazul termelor mari. S-au dezvelit parţial 2 încăperi cu hypocaust şi s-a identificat la est de terme un segment dintr-o conductă de apă, făcută din tuburi de lut ars. Locuirea începe în vremea lui Antoninus Pius şi se încheie odată cu retragerea aureliană.

Cod:

Lista1955:-;

Lista 1991-1992: 39A0079;

Lista 2004: VL-I-s-A-09580;

Localizare: Râmnicu Vâlcea, Stolniceni.

Datare: sec. II-IV.

Bibliografie: Dumitru Tudor, Câteva probleme ale epocii romane în lumina cercetărilor arheologice de la Buridava, Buridava I, 1972, p. 29-36.

Dumitru Tudor, Oltenia Romană, Bucureşti, 1978.

Dumitru Tudor, Petre Purcărescu, Prima campanie de săpături arheologice de la Buridava, Buridava II, 1976, p. 41-44.

Gheorghe Bichir, Cercetările arheologice de la Stolniceni-Râmnicu Vâlcea (I), Buridava 4, 1982, p.43-54.

Gheorghe Bichir, Continuitatea în Dacia după retragerea romană: Aşezarea din secolelele III-IV de la Stolniceni-Râmnicu Vâlcea (Buridava Romană), Thraco-Dacica IX, 1-2, 1988, p. 101-117.

Gheorghe Bichir, Petre Bardaşu, Şantierul arheologic Stolniceni-Buridava, MCA XV, 1983, p. 336-343.

Gheorghe Bichir, Centrul militar de la Buridava, Thraco-Dacica VI, 1-2, 1985, p. 93-104.

Gheorghe Bichir, A Sion, Petre Bardaşu, Aşezarea de la Stolniceni-Buridava, MCA XVII, 1992, p. 255-268.

Gheorghe Pompilian, Ceramica romană din Oltenia, Craiova, 1976.

Cristian M. Vlădescu, Fortificaţiile romane din Dacia Inferior, Craiova, 1986.

Silviu Purece, Monede romane descoperite la Buridava Romană, Monedă şi comerţ în sud-estul Europei I, Sibiu, 2007, p. 11-130.

Silviu Purece, THE END OF THE ROMAN HABITATION AT BURIDAVA-STOLNICENI, VÂLCEA COUNTY, Analele Banatului XX, 2012, p. 91-95.

Gheorghe Marinoiu, Romanitatea în nordul Olteniei, Craiova 2004.

 

 

Leave a Response