|duminică, noiembrie 19, 2017
  • Follow Us!

Sfantul Antim Ivireanul ocroteste Ramnicul si pe locuitorii lui! 

21761379_389272648154659_8233345443381958223_n

Inaltpreasfintitul Varsanufie, Arhiepiscopul Ramnicului, a oficiat astazi in apropierea Prefecturii , slujba de sfintire a statuii lui Antim Ivireanul,ocrotitorul spiritual al Ramnicului…Il felicit pe Inaltpreasfintia sa Varsanufie pentru initiativa,pentru stradanie si pentru lucrarea savarsita…Le multumesc domnului presedinte al Consiliului Judetean, Constantin Radulescu si domnului primar Mircia Gutau pentru sprijinul acordat la buna resusita a acestei activitati cultural-spirituale.
De acum si de-a pururea fie ca sfantul Antim Ivireanul sa ocrotesca Ramnicul si pe locuitorii lui!

Florian Marin, prefectul judetului Valcea

 

Antim Ivireanul, patron spiritual

Cărturar şi orator religios, s-a născut în Iviria (vechea denumire a Georgiei de astăzi). Luat rob de către turci, a fost dus la Constantinopol, unde avea să-şi dezvăluie înzestrarea pentru xilogravură, pictură şi broderie. Mai mult, Antim a fost şi un desenator talentat, dar și un caligraf cu slova măiastră. În egală măsură, a fost editor şi tipograf, a tradus, a compilat sau a scris cărţi el însuşi.

A venit la Bucureşti ca tipograf, în urma unei solicitări a domnitorului Constantin Brâncoveanu. Nu peste multă vreme, Antim a ajuns în fruntea tipografiei domneşti. Prima sa tiparitură s-a intitulat „Învăţăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon”. Călugărindu-se, şi-a schimbat numele de mirean – Andrei, în Antim.

În jurul lui Antim s-a format o adevarată şcoală tipografică, la Snagov şi apoi, la Râmnic. În 1705, în calitate de episcop de Râmnic, Antim a înființat, aici, prima tipografie din Râmnic, imprimând un superb „Antologhion” în limba română şi „Învățătură pre scurt pentru taina pocăinţii”, volume deosebit de rare astăzi.

Antim a contribuit, în mod decisiv, la introducerea limbii române în biserică, precum şi la promovarea ei în scris. Dintre cele 38 de cărţi tipărite de el însusi, 24 au apărut în româneşte. Sunt scrieri de doctrină teologică ortodoxă, dar şi cărţi cu caracter didactic şi moral (“Pilde filosofeşti”, 1713) sau chiar scrieri laice cu caracter popular, precum „Alexandria” sau „Floarea darurilor”.

Scrierile care au încununat opera lui Antim sunt „Predicile” sau „Didahiile” (după denumirea lor grecească) rostite de el însuși în vremea când era mitropolit al Țării Românești, la Bucureşti ori la Târgovişte, duminicile şi la sărbătorile mai importante.

Leave a Response