|miercuri, noiembrie 14, 2018
  • Follow Us!

Ştefan Vuza – Buticarul din Buhuşi care, cica, ar vrea sa cumpere Oltchimul! Un miliardar de carton, umflat cu pompa… 

stefan-vuza_2-550x300

Ştefan Vuza: de la buticarul din Buhuşi, la milionarul care sparge 800.000 euro într-o călătorie, de plăcere, în jurul lumii

Ce se întâmplă cu un balon în care pompezi aer cald? Păi, se face oval și frumos și începe să se ridice de la sol. Dar dacă mai pompezi aer? Păi, se face rotund și frumos și se ridică mai sus. Mai mult aer? Și mai rotund, și mai frumos, și mai sus. Încă? Ei, frumusețea aia pocnește și cade cu o viteză vf = g ´ t, unde vf = viteza finală a obiectului, g = accelerația gravitațională (9,8), iar t = timpul cât cade. Cu cât durata căderii este mai mare, altfel spus, cu cât cade mai de sus, cu atât viteza finală este mai mare, iar gaura făcută la impactul cu solul este mai adâncă.

Vuza a la Cluj

Ce ne-a pălit cu ecuațiile cinematicii lineare? Păi, ne-am uitat peste niște cifre, ne-a dat cu virgulă și ne-am uitat mai bine. Se dă un ieșean naturalizat în Cluj de care depind câteva sute de familii de ieșeni. Tipul discret, de care auzi doar când dă vreo lovitură sau când se laudă că a spart 800.000 de euro într-o călătorie în jurul lumii. Răspunde la numele de Ștefan Vuza, iar când este în toane bune, și la porecla ”Vuvuzel”.

A pornit de jos

A plecat de jos, ca mai toți buticarii, cu un magazin alimentar la Buhuși. A fost isteț și l-a făcut non-stop, așa că a mers. În 1993, ideea de non-stop era încă nouă. După un an, a intrat în afaceri turistice, la Durău. Peste încă un an, a debarcat în Iași, unde a făcut repede un lanț de complexuri comerciale: Favorit la Gară, Globus în Alexandru cel Bun, Galata în Galata, Esplanada în Pașcani. În trei ani, avea 12 complexuri de genul ăsta. Făcea ce știa mai bine: vindea.

A cumpărat de toate

Din 1999, a început să cumpere. Erau anii privatizărilor sălbatice, când se vindea orice fabrică oricui avea bani sau măcar dădea de înțeles că ar avea. Vuza făcea parte mai mult din a doua categorie, dar pe atunci chiar nu contau astfel de amănunte. Și a cumpărat cu toptanul, din domenii de care nu știa nimic mai înainte. Ultimul lucru la care s-a gândit a fost să facă un grup unitar de firme. A făcut o chestie numită Serviciile Comerciale Române, un fel de de toate într-una. S-a aruncat la orice licitație era disponibilă și a cumpărat orice a putut: Contactoare Buzău – electrotehnică, Sinterom SA Cluj – piese presate din pulberi metalice, Tehnofrig – echipamente frigorifice, Uzuc Ploiești – echipamente pentru industria chimică, petrochimică și energetică, Chimcomplex Borzești – chimicale, Novatex Pitești – bumbac, Caromet Caransebeș – construcții metalice și boghiuri, Someș Dej – celuloză. Nu vă dăm toată lista, că scriem până mâine. În 2009, a cumpărat și INAV București, institut de cercetări în domeniul aerospațial. Dacă voia să-și facă o navetă spațială, avea unde s-o proiecteze și cu ce să o construiască. În 2008, anul său de vârf, ajunsese să aibă 7.000 de angajați și o avere care crescuse de la 5-7 milioane euro, cu cât îl credita Capital în 2003, la 280 milioane euro, în 2008, conform Forbes. Acelaşi top Capital îl credita, anul trecut, cu o avere de sub 100 milioane de euro.

Acuzaţii nedovedite

Bun, dar de unde bani de cumpărături? Păi, cam de niciunde. Cu prima achiziție a fost mai greu, că pe urmă a mers uns. Se ia o fabrică. Se ține în producție, că așa scrie în contractul de privatizare, dar se vinde tot ce se poate din ea: hale, terenuri, utilaje rămase ”în plus”. Banii se învârt prin câteva firme proprii, numite Ai Impex SRL, cu i = 1, 2, 5, 6 etc., până amețește și tata procurorilor și inspectorilor fiscali. A fost acuzat la un moment dat că achiziționează firme doar ca să le falimenteze, iar cazul Someș Dej este definitoriu. A cumpărat pachetul majoritar de acțiuni prin A1 Impex. Someș se împrumută de la A6 Impex cu vreo 350.000 de lei, pe termen de 10 zile, cu penalități enorme. Someș nu plătește, se depune o cerere de insolvență, se cumpără și restul acțiunilor pe mai nimic, se vinde ce se poate. Vuza a fost acuzat și de subminarea economiei naționale, prin 2009, pentru genul ăsta de inginerii financiare. NUP.

Şi la textile

La Iași s-a aruncat în industrie în 2003, pe principiul ”ne băgăm la toate, vedem ce iese”. S-a bătut pentru SCCF Moldova, Terom, Moldoplast, Remar Pașcani, Fortus, dar pentru ce nu s-a bătut? A prins Iasitex, pe care a cumpărat-o prin A2 Impex. Un milion de dolari banul jos, promisiuni de investiții de 6 milioane de dolari și angajamentul că nu îi dă afară pe salariații existenți timp de cinci ani. La vremea aceea, SCR avea 4.000 de angajați. Iasitex venea cu încă 2.000. Care 2.000 au făcut scandal la doar două luni de la privatizare, că voiau 14% în plus la leafă. Vuza i-a răbdat, că la vremea aia sindicalismul încă mai însemna ceva. La un moment dat, unii și-au adus aminte de Contactoare Buzău, firmă cumpărată de Vuza și unde fuseseră dați afară, iar investițiile promise fuseseră făcute doar în proporție de 25%.

Şi totuşi se mişca

Să nu fim totuși răi. Cu Vuza șef, Iasitex mergea bine la început. Nu ca Moldova Tricotaje sau alte întreprinderi textile care au luat-o imediat după privatizare pe panta falimentului. Și mergea așa de bine, încât 1,8 milioane dolari din profitul Iasitex a putut fi folosit în 2005 de Vuza pentru a cumpăra Novatex Pitești. Iasitex ajunsese să producă la greu pentru Ikea, deși gurile rele spuneau că în condiții care numai avantajoase nu erau.

A început să vândă

În 2007, Vuza a făcut inventarul Iasitex. Firma stătea pe vreo 12 ha de teren, care nu erau chiar toate necesare. Sau urmau să nu mai fie. Și a început să vândă. Afacerea era estimată la vreo 20 milioane euro. Nu calculăm de câte ori mai mult decât prețul cu care cumpărase Iasitex, că ne pălește invidia pentru inspirația omului nostru.

Şi s-a dus la vale

În 2008, Vuza a dat semnalul stingerii luminii la Iasitex. Cei cinci ani de menținere a angajaților expiraseră. De la 2.000 de angajați în 2003, Iasitex a ajuns în 2008 la 873, iar numărul lor a continuat să scadă, până pe la vreo 300 acum. Anul 2008 avea să fie și ultimul cu un profit sănătos pentru Iasitex. În 2009, Vuza a încercat să transfere 3 milioane de euro de la Iasitex la A6 Impex, pentru o majorare de capital. Suma reprezenta aproape un sfert din cifra de afaceri și a ieșit cu scandal. Vuza a făcut un pas în spate, dar și profitul Iasitex s-a prăbușit în acel an la doar 140.000 de lei. Și prăbușit a rămas. În 2012, ajunsese la un mizilic de 70.365 lei. Se putea însă și mai rău: anul trecut, fiecare din cei 209 angajați a produs de 116,500 de lei. Nu a ajutat prea mult, pentru că pierderile au fost de 2,6 milioane lei. Cam cât de-o leafă minimă pe cap de angajat în fiecare lună. Dacă soacra ne-ar fi contabilă la Vuza, poate am reuși să vă explicăm cum de o firmă cu profit de 2 milioane de lei într-un an îl pierde complet anul următor și intră pe urmă pe pierderi masive. Unii ar spune că de vină este criza. Alții, că se vrea închiderea completă a fabricii și vânzarea a tot ce se poate din ea, după o rețetă verificată.

Previziune sumbră

Ce urmează, care ar fi varianta corectă? Păi, pentru Iasitex am paria pe o lungă și chinuită insolvență, urmată de un faliment ce nu va mai mira pe nimeni. Pentru Vuza, încă o achiziție, mai ales că mai an a vrut să ia chiar Oltchimul, deci chef încă are, încă o închidere de firmă și tot așa, fie până când se plictisește de afaceri, fie până nu mai știe nici el câte firme are și care, cum se simte.

Sursa: http://www.barfadeiasi.ro/pe-bune-cap-coada/povesti-fabuloase-din-capitalismul-salbatic-doua-cu-vuza/

Leave a Response