|vineri, decembrie 15, 2017
  • Follow Us!

Document BOMBĂ! Politicienii vâlceni au știut din anul 2009 că Platforma Chimică poate să fie „ARUNCATĂ ÎN AER” și nu au făcut nimic! 

image-2009-11-28-6579258-56-impuscarea-frontului-cariera-costesti

Document BOMBĂ! Politicienii vâlceni au știut din anul 2009 că Platforma Chimică poate să fie ARUNCATĂ ÎN AER” și nu au făcut nimic!

Sucursala Exploatarea Minieră Râmnicu Vâlcea se confruntă  cu obţinerea unei noi licenţe de concesiune pentru exploatarea calcarului, materie primă necesară menţinerii în funcţiune a societăţilor de pe platforma chimică Râmnicu Vâlcea – Sud. Situaţia este generată de suprapunerea, pe o suprafaţă de cca 16 hectare, a perimetrului ariei naturale protejate (Parcul Naţional Buila – Vânturariţa, înfiinţat în anul 2004) cu cel minier (cariera  Bistriţa – Costeşti).

 

Ziarul de Vâlcea a intrat în posesia unui document din anul 2009 (!!!), un raport al Administrației Parcului Național Buila-Vânturarița în care este prezentată tocmai această situație deosebit de gravă pentru economia județului Vâlcea. Cu alte cuvinte, politicienii vâlceni știau de cel puțin 8 ani de această problemă și NU AU FĂCUT NIMIC PENTRU REZOLVAREA EI! Doar discursuri politicianiste de doi lei în preajma alegerilor! Așadar, dacă această carieră se va închide va fi vina politicienilor!

Raport privind situația extinderii Carierei de Calcar Bistrița în perimetrul Parcului Național Buila-Vânturarița  

Scurtă descriere a problemei Parcul NaȚional Buila-VânturariȚa, situat pe teritoriul administrativ al localităȚilor Olăneşti, Bărbăteşti şi Costeşti a fost înfiinȚat prin HG nr. 2151/2004. Parcul este administrat începând din noiembrie 2005 de către R.N.P. Romsilva în parteneriat cu AsociaȚia Kogayon (OrganizaȚie nonguvernamentală din Costeşti) şi are o structură proprie de administrare, cu sediul în Horezu, înfiinȚată în ianuarie 2006. La înfiinȚarea administraȚiei parcului s-a observat în textul descrierii limitelor din HG nr. 2151/2004 o suprapunere a perimetrului parcului cu cel al perimetrului de exploatare al Carierei de Calcar BistriȚa, conform HG nr. 652/2000 prin care s-a aprobat licenȚa de exploatare. Cariera de Calcar BistriȚa a fost deschisă în 1960, din 1965 fiind preluată de către actuala Societatea NaȚională a Sării SALROM S.A. – Sucursala Exploatarea Minieră Rm. Vâlcea. Actualul perimetru a fost instituit în 1974. Acesta, în suprafaȚă de 1,161 km², a fost încredinȚat titularului spre exploatare ultima dată în 1999, in conformitate cu prevederile Legii Minelor, de către AgenȚia NaȚională pentru Resurse Minerale: LicenȚa nr. 633/1999, aprobată prin HG nr. 652/2000. Actuala licenȚă de exploatare este valabilă 20 ani, adică până în 2020.

Demersuri efectuate pentru rezolvarea problemei până în prezent În urma solicitărilor, Consiliul ŞtiinȚific al Parcului NaȚional Buila-VânturariȚa a dat aviz favorabil pentru includerea zonei de suprapunere a celor două perimetre (cca. 16 ha), în zona de dezvoltare durabilă a parcului, pentru a se permite desfăşurarea lucrărilor miniere în perimetrul de exploatare aprobat prin licenȚa de exploatare, deşi lucrările miniere vor aduce atingere ireversibilă Parcului NaȚional Buila-VânturariȚa prin afectarea integrităȚii peisagistice, geologice, carstului, florei şi faunei din zona vizată şi din vecinătatea acesteia. Deşi suprafaȚa suprapusă a fost trecută în zona de dezvoltare durabilă a parcului, exploatarea contravine Art. 11 alin. (1) din Legea Minelor nr. 85/2003. Conform aceluiaşi articol 11 alin (2) exploatarea în ariile protejate constituie o excepȚie care se stabileşte „prin Hotărâre a Guvernului, cu avizul autorităȚilor competente în domeniu şi cu stabilirea de despăgubiri şi alte măsuri compensatorii”.  AdministraȚia parcului a informat autoritatea responsabilă în domeniul arilor protejate (Ministerul Mediului) despre problema existentă. Consiliul ŞtiinȚific şi AdministraȚia parcului nu au competenȚe legale privind modificarea limitelor parcului stabilite prin HG nr. 2151/2004 şi ale sitului parte integrantă a ReȚelei Ecologice Europene Natura 2000 stabilite prin HG nr. 1284/2007 şi Ordinul MMDD nr. 1964/2007.

 

În ceea ce priveşte extinderea zonei necesare pentru efectuarea lucrărilor de acces la perimetru de exploatare (cca. 13 ha), Consiliul ŞtiinȚific nu a avizat efectuarea altor lucrări în afara perimetrului aprobat.

Cadrul legal al înfiinȚării Parcului NaȚional Buila-VânturariȚa Parcul NaȚional Buila-VânturariȚa este o arie naturală protejată înfiinȚată în 2004, prin Hotărârea Guvernului nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone. Are statut de parc naȚional şi corespunde categoriei II IUCN : „Parc naȚional: arie protejată administrată în special pentru protecȚia ecosistemelor şi pentru recreere”. Parcul este şi arie protejată la nivelul Uniunii Europene, ca parte integrantă a ReȚelei Ecologice Europene Natura 2000, fiind declarat atât sit de interes comunitar (ROSCI0015 BuilaVânturariȚa), prin Ordinul MMDD nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanȚă comunitară, ca parte integrantă a reȚelei ecologice europene Natura 2000 în România, cât şi sit de importanȚă specială avifaunistică (ROSPA0025 Cozia–BuilaVânturariȚa), prin Hotărârea Guvernului nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecȚie specială avifaunistică, ca parte integrantă a reȚelei ecologice europene Natura 2000 în România.

Cadrul legal al funcȚionării Parcului NaȚional Buila-VânturariȚa

  • OrdonanȚa de urgenȚă nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare, transpunere a Directivelor Consiliului Europei 92/43 EEC referitoare la conservarea habitatelor naturale şi a florei şi faunei sălbatice şi 79/409 EEC privind conservarea păsărilor sălbatice • OrdonanȚa de urgenȚă nr. 195/2005 privind protecȚia mediului, aprobată prin Legea nr. 265/2006 • Legea nr. 58/1994 pentru ratificarea ConvenȚiei privind diversitatea biologică, adoptată la Rio de Janeiro • Legea nr. 13/1993 pentru ratificarea ConvenȚiei privind conservarea vieȚii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa • Legea nr. 69/1994 de aderare a României la ConvenȚia privind comerȚul internaȚional cu specii sălbatice de floră şi faună pe cale de dispariȚie, adoptată la Washington la 3 martie 1973 • Legea nr. 13/1998 pentru ratificarea ConvenȚiei privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice , adoptată la Bonn, 23 iunie 1979 • Legea nr. 90/2000 pentru aderarea României la Acordul privind conservarea liliecilor în Europa • Legea nr. 451/2002 pentru ratificarea ConvenȚiei europene a peisajului, FlorenȚa, 20.10.2002 • Hotărârea Guvernului nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone • Ordinul Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanȚă comunitară, ca parte integrantă a reȚelei ecologice europene Natura 2000 în Româna
  • Hotărârea Guvernului nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecȚie specială avifaunistică, ca parte integrantă a reȚelei ecologice europene Natura 2000 în Româna • Ordinul Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 524/2008 privind constituirea Consiliului ŞtiinȚific al Parcului NaȚional Buila-VânturariȚa şi aprobarea Regulamentului de organizare şi funcȚionare al acestuia • Ordinul Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 568/2006 privind aprobarea componenȚei şi Regulamentul de organizare şi funcȚionare ale Consiliului Consultativ ale Parcului NaȚional Buila-VânturariȚa • Ordinul Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 494/2005 privind aprobarea procedurilor de încredinȚare a administrării şi de atribuire în custodie a ariilor naturale protejate • Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naȚional – SecȚiunea a III-a – zone protejate • Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecȚiei fondului cinegetic, cu modificările şi completările ulterioare • Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic • Legea nr. 347/ 2004 Legea muntelui • Legea nr. 107/1996 Legea Apelor • Hotărârea de Guvern nr. 77/2003 privind instituirea unor măsuri pentru prevenirea accidentelor montane şi organizarea activităȚii de salvare în munȚi

Cadrul legal al funcȚionării exploatării miniere

  • Hotărârea de Guvern nr. 652/2000 privind aprobarea LicenȚei de Exploatare nr. 633/1999 dată de către AgenȚia NaȚională pentru Resurse Minerale • Legea nr. 85/2003 – Legea Minelor, cu modificările şi completările ulterioare • Hotărârea de Guvern nr. 1208/2003 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003 • Normele tehnice în domeniul exploatării resurselor minerale, emise de autoritatea competentă: AgenȚia NaȚională pentru Resurse Minerale • Alte acte normative specifice domeniului minier

Descrierea generală a situaȚiei actuale a carierei Perimetrul de exploatare are o suprafaȚă de 1,161 km² şi 200 m extindere în adâncime. Exploatarea în carieră s-a efectuat pe 8 trepte a câte 30 m înălȚime şi taluz de lucru de 75°, situate între cotele +732 şi +977, dintre care la ora actuală doar cele 3 inferioare sunt active, următoarele 3 sunt inactive, iar cele 2 superioare sunt nedeschise. łinând cont că halda de cca. 30.000.000 t reprezintă 40% din materialul extras, până în prezent, în cei aproape 50 ani de activitate, s-au exploatat cca. 75.000.000 t calcar. Halda reprezintă zona exploatării cu cel mai mare risc, fiind încadrată în clasa de periculozitate „halde cu deplasări ce pot fi limitate prin amenajări”, datorită instabilităȚii materialului haldat şi alunecării acestuia prin presiunea exercitată asupra stratelor de marne, argile şi nisipuri pe care au ajuns să fie depozitate. Cea mai mare alunecare s-a produs în 1978, când alunecarea a necesitat devierea şi regularizarea Râului Costeşti. În prezent se efectuează lucrări de stabilizare a haldei. Din punct e vedere tehnic, dezvoltarea exploatării miniere este constrânsă în prezent de următorii factori:

– înspre V este imposibilă din cauza existenȚei pilierului de siguranȚă în jurul Mănăstirii Arnota, cu o rază de 650 m; – înspre E şi NE este imposibilă din cauza constituȚiei reliefului: Cheile Costeşti cu versanȚi foarte înclinaȚi şi pereȚi verticali de peste 100m; – înspre S (în jos) este imposibilă sub cota de +762 din cauza constituȚiei zăcământului, care prezentând conȚinut ridicat de SiO2 nu mai corespunde cerinȚelor beneficiarului; – înspre N şi NV (spre parc) este singura posibilitate de extindere, aici însă, datorită extinderii foarte puternice a rezervelor exploatabile pe verticală, sunt necesare lucrări importante de accesare, transport şi prelucrare a materiei extrase, cu cheltuieli importante. La ora actuală, exploatarea rezervelor accesibile şi corespunzătoare calitativ cerinȚelor beneficiarilor, permit desfăşurarea activităȚii pentru o perioadă de maxim 3-4 ani. ProducȚia actuală a carierei este de 3000 t/zi, cu un procent de recuperare a materialului de 50%. Principalii beneficiari ai produselor rezultate în urma exploatării sunt în proporȚie covârşitoare Uzina de Sodă Govora şi Oltchim Rm. Vâlcea, care solicită piatră spartă calibrată la 20-80 mm / 80-120 mm, respectiv 60-110 mm. Mai sunt livrate subsidiar produsele: piatră fără prelucrare pentru nevoi locale şi material agabaritic pentru lucrări de terasamente, drumuri etc. Calcarul pentru industria chimică, reprezentând un procent covârşitor al producȚiei, în afara specificaȚiilor de granulometrie, trebuie să îndeplinească următorii parametri chimici: conȚinuturi de CaCO3 >97%, SiO2<1%, MgO<0,8%, Al2O3+Fe2O3<0,7%, SO4<0,3%, motiv pentru care dezvoltarea carierei în jos este blocată de existenȚa unor rezerve care nu îndeplinesc aceşti parametri.

Propunerea de dezvoltare a carierei DocumentaȚii existente studiate până în prezent (la sediul SEM Rm. Vâlcea):

  1. Studiu de Fezabilitate: Plan de Dezvoltare a Exploatării (1998) – SEM Rm. Vâlcea 2. Raport Geologic (1993) – anexe grafice – Intreprinderea Minieră Rm. Vâlcea: 2 hărȚi, 2 profile, 7 foraje
  2. Proiect Tehnic privind deschiderea drumului de acces spre treptele superioare ale carierei (2003) – S.C. PROMINCO INVEST S.A. (Cluj Napoca) – AutorizaȚie de Construire nr. 4/24.01.2006, emisă de CJ Vâlcea
  3. Studiu de Fezabilitate: MenȚinerea capacităȚii de ProducȚie, inclusiv deschiderea treptelor superioare ale carierei – Analiza financiară, de risc şi senzitivitate (2006) – S.C. PROMINCO INVEST S.A. (Cluj Napoca)
  4. Studiu de Fezabilitate privind exploatarea treptelor superioare ale carierei – Vol II (2005) – S.C. PROMINCO INVEST S.A. (Cluj Napoca)
  5. Memoriu Tehnic pentru emiterea Acordului de Mediu: Deschiderea pentru exploatarea a treptelor superioare ale carierei (2005) – S.C. MINESA (Cluj Napoca) – Institutul de Cercetări şi Proiectări Miniere S.A.
  6. Studiu de Evaluare a Factorilor de Risc pentru Cariera BistriȚa – Vol I (2005) –S.C. MINESA (Cluj Napoca) – Institutul de Cercetări şi Proiectări Miniere S.A.
  7. Studiu de Evaluare a Factorilor de Risc pentru Cariera BistriȚa – Vol II (2005) – S.C. MINESA (Cluj Napoca) – Institutul de Cercetări şi Proiectări Miniere S.A.
  8. Proiect Tehnic privind haldarea în carieră (2006) – Institutul de Cercetări ŞtiinȚifice, Inginerie Tehnologică şi Proiectări Miniere pe Lignit (Craiova) – AutorizaȚie de Construire nr. 89/31.07.2007, emisă de CJ Vâlcea 10. Proiect Tehnic privind transportul cu bandă TMB 800 (2007) – Institutul de Cercetări ŞtiinȚifice, Inginerie Tehnologică şi Proiectări Miniere pe Lignit (Craiova)
  9. Analiza stabilităȚii haldei în scopul stabilizării şi a reconstrucȚiei ecologice a zonei (2005) – Facultatea de Geologie şi Geofizică Bucureşti, Departamentul de Cercetare de Geologie şi Geomorfologie Ambientală

Propunere tehnică de dezvoltare a carierei

Planul de dezvoltare al carierei prevede deschiderea a 5 trepte superioare (05, 04, 03, 02, 01 de sus în jos) a câte 30 m înălȚime fiecare. Lucrările ar trebui să înceapă prin realizarea drumului de acces către treapta superioară (05), întrucât cele inferioare sunt neatacabile doar prin deschiderea lucrărilor de sus în jos. Această deschidere ar oferi posibilitatea continuării activităȚii de exploatare pentru 20 ani la nivelul actual al producȚiei şi ar deschide spre exploatare şi rezervele neaccesibile la ora actuală din treptele inferioare, care ar ajunge pentru exploatare pentru încă 10-20 ani, după care cariera trebuie închisă din cauza epuizării rezervelor. În ceea ce priveşte rezervele, din documentaȚia studiată rezultă ca acestea sunt suficiente pentru desfăşurarea activităȚii de exploatare pentru o perioadă de 30-40 ani, la nivelul actual al producȚiei. Există 7 foraje efectuate în 1993, din care 3 au fost realizate chiar la limita perimetrului de exploatare (F2, F3, F4). Din acestea au fost prelevate probe petrologice şi chimice şi s-au pus în evidenȚă rezerve de calcar pe toată lungimea forajelor, până la o adâncime de 200 m. Lucrările de deschidere a treptelor superioare vor fi realizate eşalonat, în 7 ani, urmând ca după finalizarea acestora, producȚia să fie preluată integral de treptele superioare nou deschise şi presupun până la începerea efectivă a exploatării, următoarele etape: – lucrări de îmbunătăȚire a actualului drum principal de acces spre treptele actuale  (1,585 km): lărgirea la 5 m, construire de parapeȚi, podeȚe, platforme de încrucişare din 200 în 200 m;

– construcȚie drumuri de acces spre treptele 04, 03 şi 02, 01 până la altitudinea de 1053 m, în lungime totală de 2,93 km; – lucrări de decopertă (5.000 m²): 61.000 m³/1.000.000 t (35 m³/1000 t în primii 5 ani şi 4,2 m³/1000 t după); – construire/montare incintă tehnologică (2450 m²) cu staȚie de clasare/sfărâmare pe treapta 02, până la care materialul excavat va fi transportat cu autocamioane de pe treptele superioare;

– construire facilităȚi pentru 30 muncitori pe treapta 02: grup social, birouri, vestiare, sală de mese;

– montare alte facilităȚi; reȚea de curent electric, reȚea apă etc. – montare sistem de transport pt. util şi steril: 2 benzi transportoare Flexopipe tubulare (280 m lungime şi înclinaȚie medie de 34°) de la noua staȚie de sortare la cele actuale.

S-a ales varianta construirii drumului de acces în afara perimetrului de exploatare pentru că acesta nu trebuie să depăşească declivitatea de 9% şi pentru excluderea necesităȚii stabilirii unor noi pilieri de protecȚie. SoluȚia aleasă pentru transport este cea mai bună variantă acceptabilă din punct de vedere tehnic şi economic, reducând cheltuielile de transport astfel încât să fie acoperite cheltuielile cu investiȚia, cu un minim de profit. Transportul în carieră afectează preȚul de cost în proporȚie de 4050%, iar personalul implicat în acest proces reprezintă 35% din total. Prin retehnologizare (staȚie de sortare nouă, sistem de transport, autocamioane noi) se apreciază că procentul de recuperare a materialului extras se va ridica la 65%. Coeficientul cantitativ al transformării rezervei geologice în rezervă economică este de 0,88. Coeficientul calitativ este 1. În ceea ce priveşte exploatarea, aceasta va fi eşalonată pe noile trepte astfel: – anul I: deschidere front lucru treapta 05; – anul III: deschidere front lucru treapta 04; – anul VII: deschidere front lucru treapta 03; – anul XIV: deschidere front lucru treapta 02;

Fezabilitatea dezvoltării carierei Din analiza financiară reiese ca proiectul este unul fără profit, ci doar de recuperare a cheltuielilor, în condiȚiile retehnologizării şi menȚinerii producȚiei la valoarea şi parametri calitativi actuali.

Evaluarea duratei de viaȚă a proiectului este de 20 ani + încă 10-20 prin deschiderea rezervelor din treptele inferioare.

Proprietatea terenului pentru exploatare şi dreptul de servitute pentru acces Conform articolelor 6-8 din Legea Minelor nr. 85/2003, titularul licenȚei de exploatare trebuie să facă dovada proprietăȚii asupra terenului pentru exploatare şi a instituirii dreptului de servitute pt. acces.

În documentaȚia studiată se face referire la: – Transmitere definitivă a unei suprafeȚe de 9998,2 m² din fond forestier administrat de O.S. Romani – necesară efectuării lucrărilor din treapta 02 şi – Contract de Concesiune pe 49 ani cu Primăria Costeşti din 2003, pentru o suprafaȚă de 119.592,1 m² pt. drumuri de acces.

În continuare trebuie făcute demersurile pentru transmiterea definitivă a terenurilor pentru efectuarea lucrărilor în treptele 03, 04 şi 05. Terenul este proprietate a Primăriei Costeşti (izlaz) şi a Mănăstirii Arnota (fond forestier). De asemenea trebuie făcute demersurile pentru schimbarea categoriei de folosinȚă a terenurilor prin Hotărâre a Guvernului.

Impactul socio-economic al dezvoltării/închiderii obiectivului În prezent în carieră lucrează 146 angajaȚi, activitatea după investiȚie nepresupunând suplimentare sau reducere a personalului.

LicenȚa de exploatare a fost primită în 1999, înainte de intrarea în vigoare a Legii Minelor nr. 85/2003.

Nu există un Studiu de evaluare a impactului social şi un Plan de atenuare a impactului social întocmite conform prevederilor Art. 20 din Legea Minelor nr. 85/2003, din care să reiasă efectele sociale ale închiderii carierei. Chiar dacă acestea ar fi existat, din spusele conducerii întreprinderii, nu ar prezenta decât date referitoare la personalul angajat în carieră, aceasta fiind obligaȚia operatorului minier. Nu avem cunoştinȚă despre studii asupra impactului social asupra economiei JudeȚului Vâlcea, în contextul interdependenȚei obiectivelor industriale ale judeȚului cu cariera. Din punct de vedere economic, dacă activitatea de exploatare va fi sistată, se va trece la efectuarea de lucrări de refacere a mediului, activitate care pe termen scurt şi mediu va implica resurse umane şi financiare importante. În timpul şi după acestea, zona ar putea fi orientată spre dezvoltarea turismului şi serviciilor conexe acestuia, profitând de potenȚialul turistic natural şi antropic extraordinar al zonei, unul dintre cele mai ridicate din Țară. Va rămâne funcȚională doar o mică parte a facilităȚilor existente de exploatare şi transport a materialului din haldă, utilizabil pentru lucrări de construcȚii (în special pentru infrastructura rutieră). Cantitatea şi calitatea mare a acestui material (30.000.000 t piatră spartă şi sortată < 4 cm) va asigura implicarea unei părȚi a personalului angajat la ora actuală în carieră pentru o perioadă îndelungată.  Pe timpul continuării exploatării miniere, turismul în zonă nu poate decât să fie menȚinut la cota de dezvoltare actuală, întrucât cele două activităȚi se exclud reciproc. În consecinȚă, decizia de dezvoltare pe termen scurt şi mediu a zonei va trebui să urmărească una dintre cele două căi: minerit sau turism.

PotenȚialul de risc Extinderea exploatării în carieră reprezintă un potenȚial risc datorită faptului că atât zona în care la ora actuală se realizează exploatarea, cât şi zona vizată de extindere se află într-o regiune puternic tectonizată, cu un sistem de falii de sprijin asociate faliei principale de pe Valea Costeşti. Acestea sunt însoȚite de zone de milonitizare importante, cu extinderi de la 2 la 30 m lăȚime, care pe lângă problemele de stabilitate pot induce şi probleme în ceea ce priveşte calitatea şi cantitatea utilului exploatat. Înclinările planelor de falie sunt de cca. 70º, ceea ce va duce la prăbuşiri importante, în special înspre Cheile Costeşti, cum de altfel s-au mai şi produs în trecut. Acestea vor duce la blocarea albiei râului cu rocă prăbuşită, materialul silicios antrenat de apele pluviale putând duce chiar la blocarea totală a cursului râului şi chiar la activarea unor planuri de alunecare mai profunde, care să cuprindă atât masa rocilor carbonatice, cât şi pe cea a rocilor sedimentare (nisipuri, argile, marne) peste care stă halda de steril.

 

Impactul dezvoltării obiectivului asupra mediului  Nu există un Plan de refacere a mediului, un Proiectul tehnic de refacere a mediului şi un Program de monitorizare a factorilor de mediu postînchidere întocmite conform prevederilor Art. 20 din Legea Minelor nr. 85/2003. Măsurile de refacere a mediului nu pot fi puse în practică atâta timp cât activitatea încetează definitiv în carieră sau într-un sector al acesteia. Există doar un studiu care a început să fie pus în practică în ceea ce priveşte halda de steril: Analiza stabilităȚii haldei în scopul stabilizării şi a reconstrucȚiei ecologice a zonei (2005) – Facultatea de Geologie şi Geofizică Bucureşti, Departamentul de Cercetare de Geologie şi Geomorfologie Ambientală. Întrucât exploatarea minieră prin definiȚie este o activitate care nu poate fi realizată fără afectarea puternică a elementelor naturale, dezvoltarea în continuare a exploatării miniere aduce atingere ireversibilă patrimoniului natural al zonei prin afectarea următoarelor elemente: Peisajul Impactul vizual al exploatării miniere este foarte puternic, cariera fiind vizibilă de pe toate căile de comunicaȚie din zonă. Acesta se va accentua prin continuarea exploatării, în special prin extinderea treptelor de exploatare cu încă 150 m, până la altitudinea de 1053 m. Practic, antevârful Muntelui Arnota, cel vizibil celor care se apropie de zonă va dispărea, fiind înlocuit de treptele de exploatare ale carierei.  De asemenea, o dată cu acesta, vor dispărea şi peisajele seminaturale cu păduri şi pajişti montane, acestea fiind înlocuite de peisajul industrial prin lucrări specific miniere (decopertă şi excavaȚii pe o suprafaȚă ce va afecta cca. 10 ha) şi lucrări de amenajare căi de acces şi facilităȚi industriale ce vor afecta alte 13 ha. Efectele asupra peisajul se vor răsfrânge şi asupra zonei adiacente, în special asupra Cheilor Costeşti, unde se va produce cu siguranȚă prăbuşirea unor cantităȚi importante de material, aşa cum s-a întâmplat în mai multe rânduri în trecut, transformând peisajul natural şi sălbatic al cheilor în peisaj cu aspect minier, având ca rezultat conuri de dejecȚie de material prăbuşit, colmatarea cheilor şi blocare a cursului de apă. Elemente geologice/paleontologice În zona unde se vor desfăşura lucrările miniere şi lucrările de acces spre zona de exploatare, vor fi distruse definitiv aflorimentele existente la ora actuală, unde se poate găsi la ora actuală un recif coralgal din Jurasicul superior. Elemente geomorfologice – carst În zona unde se va desfăşura exploatarea şi în zona unde vor fi realizate drumurile industriale de acces (cca. 30 ha) există elemente geomorfologice specifice reliefului carstic care vor fi afectate iremediabil: – dolinele (unice în parc) din zona unde vor fi construite drumurile industriale vor fi unele distruse şi altele puternic afectate; – lapiezurile din zona de exploatare care vor fi distruse; – Cheile Costeşti vor fi afectate prin prăbuşirea unor cantităȚi importante de material şi blocarea cursului râului; – peşterile din zona Cheilor Costeşti şi versantul nord-vestic al Muntelui Arnota vor fi afectate ca efect al trepidaȚiilor rezultate în urma detonărilor şi deplasării utilajelor grele. Habitatele În zona unde se va dezvolta activitatea minieră există următoarele tipuri de habitate: – 14 ha pădure (6 ha din parcela 3A şi 8 ha din parcela 3B UP VI Buila, păduri cu vârste cuprinse între 80 şi 160 ani)

 

– 15 ha pajişti subalpine din păşunea din Muntele Arnota Parcul NaȚional Buila-VânturariȚa este şi sit al ReȚelei Ecologice Europene Natura 2000. Conform OM 1964/2007, în zona din parc unde urmează să se extindă exploatarea se regăsesc următoarele tipuri de habitate: Cod Habitat 4060 Tufărişuri alpine şi boreale 6170 Pajişti calcifile alpine şi subalpine

8120

Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii) 8210  VersanȚi stâncoşi cu vegetaȚie chasmofitică pe roci calcaroase 91V0  Păduri dacice de fag (Asperulo-Fagetum)

CorespondenȚa dintre tipurile de habitate (conform manualului „Habitatele din România” – DoniȚă N. et al, 2005) : Habitat România CorespondenȚă Natura 2000 Nr crt Denumire Cod Denumire Cod

1

Tufărişuri sud-est carpatice de ienupăr pitic(Juniperus sibirica)

R3108 Tufărişuri alpine şi boreale 4060

2

Tufărişuri sud-est carpatice de cetină de negi (Juniperus sabina)

R3115 Tufărişuri alpine şi boreale 4060

3

Păduri dacice de fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus) cu Dentaria bulbifera

R4118

Păduri de fag de tip AsperuloFagetum

9130

Flora În zona unde se va dezvolta activitatea minieră există următoarele specii floristice protejate cunoscute până în prezent: Lilium jankae (crinul de munte – specie rară), Dianthus spiculifolius (garofiȚă – endemit carpatic, specie rară),  Taxus baccata (specie vulnerabilă / rară), Abies alba (brad – specie periclitată), Pulmonaria rubra (mierea ursului – endemit balcano-carpatic), Juniperus sabina (cetina de negi, vulnerabilă/rară), Centarurea atropurpurea (pesma – specie rară).  La acestea se adaugă: Lilium martagon (crinul de pădure), Fraxinus excelsior (frasin – exemplare seculare), Crocus vernus (brânduşă), Primula veris (ciuboȚica cucului), Leucojum vernum (ghiocei)  Galanthus nivalis (ghiocei – specie citată pe anexa 5 a OUG 57/2007), Juniperus communis (ienupăr). Fauna În zona unde se va dezvolta activitatea minieră există habitate favorabile următoarelor specii faunistice cunoscute până în prezent (specii prezente în “Cartea Roşie a Vertebratelor” şi în anexele OUG 57/2007 şi protejate în baza altor convenȚii internaȚionale): Nr. crt. Denumirea populară Denumirea ştiinȚifică Criteriu 1 Urs Ursus arctos ٭ A, B 2 Lup Canis lupus ٭ A, B 3 Râs Lynx lynx A, B 4 Pisică sălbatică Felis sylvestris A, B 5 Vulpe Vulpes vulpes B 6 Jder de pădure Martes martes A, B, Ber 7 Jder de piatră Martes foina B 8 Capră neagră Rupicapra rupicapra A, B, C, Ber 9 Căprior Capreolus capreolus A, B

10 MistreȚ Sus scorfa B 11 Iepure Lepus europaeus B 12 VeveriȚă Sciurus vulgaris B 13 Vânturel de seară Falco vespertinus A, B 14 Pupăză Upupa epops A, B 15 Codobatură albă Motacilla alba B, Ber 16 Fluturaş de stâncă Tichodroma muraria B 17 Corb Corvus corax A, B 18 BufniȚă Bubo bubo A, B, Ber 19 Ciocănitoare Dendrocopos medius B 20 GaiȚă Garrulus glandarius B 21 Viperă comună Vipera berus A, B 22 Şarpele de alun Coronella austriaca A 23 Şopârlă cenuşie Lacerta agilis B 24 Guşter Lacerta viridis B 25 Şopârla de ziduri Podarcis muralis A, B, Ber 26 Salamandra Salamandra salamandra A, B 27 Broasca roşie de munte Rana temporaria A, B 28 Buhaiul de baltă cu burta galbenă Bombina variegata A, B 29 Rădaşcă Lucanus cervus B 30 Croitor Morimus funereus B 31 Croitorul fagului Rosalia alpina ٭ B 32 Fluture Lycaena dispar B A – Specii de vertebrate din PNBV prezente în “Cartea Roşie a Vertebratelor” B – Specii de faună din PNBV care se regăsesc în anexle 3, 4 şi 5 ale OUG 57/ 2007 Ber – ConvenȚia de la Berna (Legea 13/1993) C – ConvenȚia CITES (Legea 69/1994)

Patrimoniu cultural – Mănăstirea Arnota În imediata apropiere a exploatării miniere se află Mănăstirea Arnota, monument de arhitectură al patrimoniului naȚional de clasă A, ctitorie şi necropolă a lui Matei Basarab din secolul al XVII-lea. În timp, deşi există şi avantaje prin facilitarea accesului, alimentării cu curent electric şi apă potabilă, mănăstirea a avut de suferit datorită activităȚilor miniere, motiv pentru care s-a şi instituit un pilier de siguranȚă de 650 m, zonă în care nu se pot desfăşura activităȚi de exploatare minieră. Prin extinderea carierei, chiar dacă lucrările de exploatare se vor desfăşura în afara pilierului de siguranȚă, mănăstirea va fi afectată prin intensificarea traficului de utilaje grele ce vor trece prin partea de est şi nord a mănăstirii, la numai 100 m de aceasta. De altfel, prin adresele trimise, Episcopia Râmnicului şi Mănăstirea Arnota îşi exprimă îngrijorarea faȚă de această problemă, arătând că nu sunt de acord cu extinderea exploatării în vecinătatea mănăstirii.

Concluzii

Singura modalitate legală de a continua exploatarea în perimetrul unde este propusă zona de extindere a carierei, este schimbarea limitelor parcului şi a sitului Natura 2000, care se poate realiza prin Hotărâri de Guvern (pentru parc şi sit de importanȚă avifaunistică) şi Ordin al Ministrului (pentru sit de importanȚă comunitară). În plus, pentru schimbarea limitelor sitului Natura 2000, trebuie acceptul Comisiei Europene.

Consiliul ŞtiinȚific şi AdministraȚia parcului nu au competenȚe legale pentru aceasta. Continuarea exploatării miniere este constrânsă de următoarele: – rezolvarea problemei proprietăȚii terenul în care se va face extinderea; – schimbarea categoriei de folosinȚă a terenului în care se va face extinderea; – realizarea documentaȚiei de extindere conform legislaȚiei miniere, care să includă şi documentaȚie de refacere a mediului postînchidere şi studiu de atenuare a impactului social; – retehnologizarea carierei.

Continuarea exploatării produce efecte negative ireparabile asupra mediului şi dezvoltării turistice a zonei, prin afectarea peisajului, patrimoniului geologic, geomorfologic, floristic şi faunistic şi prin blocarea dezvoltării turistice a zonei pentru următorii ani. 

Recomandări łinând cont de situaȚia carierei, a rezervelor disponibile şi a fezabilităȚii proiectului de extindere, continuarea exploatării miniere nu ar face altceva decât să amâne închiderea obiectivului cu cel mult 20-30 ani, această perioadă de funcȚionare fiind însă condiȚionată de numeroşi factori: stabilitatea cantităȚii şi calităȚii rezervelor estimate (care ar putea fi limitate de ajungerea exploatării în zonele cu extindere a milonitizărilor cu conȚinut ridicat de SiO2), efort mare investiȚional pentru retehnologizare şi exploatare, fără profit economic. Recomandăm realizarea unui studiu tectonic al zonei şi includerea acestuia în calculul de estimare a rezervelor şi pt. luarea în consideraȚie a pericolului continuării exploatării în ceea ce priveşte activarea faliilor cu efect asupra alunecărilor de teren, prăbuşirilor în albia Râului Costeşti şi blocarea cursului acestuia. Recomandăm realizarea unui studiu de analiză a impactului social la nivel judeȚean ca urmare a închiderii obiectivului şi posibilităȚilor de reducere a acestuia. Considerăm că efectele distructive asupra mediului, puse în balanȚă cu beneficiile economice pe termen scurt şi mediu, Ținând cont şi de posibilitatea dezvoltării turistice a zonei, nu justifică o continuare a exploatării. Pe termen scurt şi mediu, resursele umane şi financiare ar putea fi reorientate spre activităȚile de refacere a mediului în zonă, continuarea exploatării materialului din haldă şi dezvoltarea turistică a zonei, efectele pe termen lung asupra comunităȚii fiind astfel net superioare.

întocmit:

Responsabil relații cu comunităȚile,  Director parc educaȚie ecologică şi turism

Ing. Cosmin Botez             Drd. geolog Florin Stoican

 

Constantin Rădulescu, primul politician care face demersuri concrete pentru soluționarea situației

Iată că pentru prima dată un președinte de Consiliu Județean, în persoana lui Constantin Rădulescu, se implică în rezolvarea concretă și urgentă a acestei situații:

„Având în vedere că suprapunerea constatată afectează zona de dezvoltare a treptelor superioare ale carierei, care trebuie să asigure menţinerea capacităţii de producţie pe termen mediu şi lung, fără rezolvarea acestei probleme, obţinerea,  de către Sucursala Exploatarea Minieră Râmnicu Vâlcea, a unei noi licenţe de concesiune pentru exploatarea calcarului în zona Bistriţa – Costeşti este imposibilă. Actuala licenţa a fost aprobată prin H.G. nr. 652/04.08.2000 şi este valabilă 20 de ani.

Deşi în timp au fost întreprinse numeroase demersuri şi intervenţii, atât la Consiliul Ştiinţific al Parcului Naţional, cât şi la Ministerul Mediului, corectarea erorii, prin modificarea limitelor ariei naturale protejate, nu s-a realizat.

În momentul actual, s-a găsit varianta de soluţionare prin modificarea limitelor parcului, în sensul măririi suprafeţei acestuia în partea centrală şi de est, cu o suprafaţă de trei ori mai mare decât cea necesară pentru realizarea lucrărilor miniere, care va fi scoasă în afara parcului naţional în partea de vest.

Dealtfel, Consiliul Judeţean Vâlcea şi Instituţia Prefectului – Judeţul Vâlcea au iniţiat şi transmis, încă de anul trecut, Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, proiectul de hotărîre de Guvern privind modificarea limitelor Parcului Naţional Buila – Vânturariţa, stabilite în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 2151/2004, în vederea analizei, avizării şi supunerii spre adoptare.

Deoarece de la rezolvarea problemei suprapunerii şi până la începerea efectivă a lucrărilor de expolatare, vor fi necesari circa 2 ani pentru demersurile de obţinere a licenţei şi de pregătire a viitoarei exploatări, este imperios necesar să facem tot ce ţine de noi să convingem autorităţile competente să soluţioneze această problemă a Exploatării Miniere Râmnicu Vâlcea”  – susţine Constantin Rădulescu, preşedintele Consiliul Judeţean Vâlcea.

 

Leave a Response