|duminică, septembrie 24, 2017
  • Follow Us!

Pentru ce deficite bugetare de aproape 3% din PIB dacă nu faci autostrăzi şi căi ferate? 

ce-institutii-vor-beneficia-de-alocari-suplimentare-in-urma-rectificarii-bugetare-sri-sie-dna-csm-primesc-bani-in-plus

 

Bugetul care a fost trimis Parlamentului propune un deficit de 2,96% din PIB, la limita angajamentelor faţă de Uniunea Europeană, însă banii cheltuiţi în plus faţă de venituri, la fel ca şi în 2016, nu se vor regăsi în kilometri noi de autostradă, ci în creşteri de pensii şi salarii. Deficitul bugetar de 2,96% din PIB înseamnă 5,5 mld. euro. După criza datoriilor din 2009-2010 statele zonei euro şi-au asumat Compactul Fiscal prin care să echilibreze bugetele de venituri şi cheltuieli în următorii cinci ani. Pentru că Romania a aderat voluntar la acest Compact deşi nu este în zona euro, ar fi trebuit să se ducă în 2017 la un deficit 0, aşa cum se prezintă Germania astăzi. Însă iată că din 2015 încoace Compactul Fiscal a fost uitat şi, în numele nevoii de dezvoltare şi „recuperare a decalajelor faţă de vest”, deficitului bugetar i s-a dat drumul. Problema este că nu s-a renunţat la această ţintă de zero deficit pentru cheltuieli de investiţii – irigaţii, şosele, căi ferate – ci pentru mult mai prozaicele cheltuieli cu salarii bugetare şi pensii. Inclusiv guvernul technocrat a încheiat 2016 cu un deficit bugetar de 2,4% din PIB fără să finalizeze niciun kilometru nou de autostradă. Pentru 2017 nu sunt prevăzute clar sumele alocate pentru fiecare bucată de autostradă. De centura Bucureştiului, care ar putea să mai elibereze din presiunea traficului din interiorul oraşului, nici nu se pomeneşte în bugetul Ministerului Transporturilor. Te-ai fi aşteptat ca cele mai aprinse dezbateri în acest început de an să fie legate de banii alocaţi pentru lucrurile de infrastructură, pentru autostrăzi şi centuri ocolitoare, pentru trenuri de mare viteză şi dublarea suprafeţei aeroportului Henri Coandă.

Zeci de mii de corporatişti, a căror energie duce astăzi Romania mai departe, străbat Bucureştiul sufocaţi în metrouri, strang din dinţi însoţindu-şi părinţii în spitale mizerabile, nici nu vor să audă de concedii petrecute în Romania, însă noul guvern de la care se aştepta marele program economic pentru saltul înainte are alte griji, pentru cei din afara legii. Semigolită de populaţia activă, după ce jumătate din cei între 25 şi 45 de ani au plecat la muncă în Spania, Italia şi Anglia, Romania este astăzi compusă dintr-un nucleu de cateva sute de mii de antreprenori şi angajaţi în multinaţionale şi mari companii locale, distribuit în marile oraşe, restul fiind precariatul – aşa-numitul nou proletariat care lucrează aproape de salariul minim, bugetarii şi pensionarii. Distrugerea ţesutului industrial a adus şi distrugerea sau vătămarea ţesutului social, din cauza lipsei de alternative. În aceste condiţii, împingerea la limită a deficitului bugetar pentru majorări de salarii nejustificate în administraţia publică şi creşterea pensiilor seamănă prea mult cu un joc periculos de tipul „după mine potopul”, care, coroborat cu noile iniţiative legislative, este izbitor de nepăsător la nevoile reale ale economiei şi societăţii romaneşti, cu toate că se clamează altfel.

România pune pe masă un buget consolidat de 62 mld. euro care ar putea, cheltuit conform unei agende reale şi chibzuite, să acopere nevoile de dezvoltare. Însă, după cum se vede zi de zi, agenda este alta. Cel mai simplu test este organizarea şedinţei de guvern. Ziarul Financiar a cerut de mai multe ori ca linkurile către proiectele în dezbatere să fie trimise în e-mailul care anunţă şedinţa de guvern cu ordinea sa de zi. Deocamdată, noul guvern nu mai trimite nimic, nici măcar e-mailul cu ordinea de zi. Testul guvernării este alocarea bugetară. Acum este momentul adevărului. Iar de felul cum sunt astăzi cheltuiţi banii depinde felul cum va arăta Romania în următorul deceniu. Presiunea este mare, pentru că multe scadenţe vin din urmă. Acutizarea tensiunilor politice pentru mize care nu ţin de dezvoltarea economică poate aduce derapaje care, în actualul context internaţional extrem de fragil, vor spulbera toată stabilitatea caştigată din 2010 încoace. Cine va plăti preţul?

Sorin Pâslaru (www.zf.ro)

Leave a Response