|duminică, decembrie 4, 2016
  • Follow Us!

Dezvăluiri incendiare despre planul de PRELUARE OSTILĂ a Platformei Chimice Râmnicu Vâlcea! Urbanowski de la USG a vrut să aibă la mână tot județul Vâlcea! 

ciurel3

Fostul director general al Complexului Energetic Oltenia, Laurențiu Ciurel, face dezvăluiri incendiare pe blogul său despre planul de PRELUARE OSTILĂ a societăților de stat de pe Platforma Chimică Râmnicu Vâlcea de către polonezii Wojciech Zaremba (PCC) și Witold Urbanowski (CIECH) http://saptamana.net/articol/10733-laurentiu-ciurel-dezvaluiri-bomba-despre-planul-polonez-de-capturare-a-oltchim-si-cet-govora. Despre intențiile lui Witold Urbanowski de la USG – CIECH am scris foarte multe articole, mai precis despre manevrele sale de acaparare a CET Govora, inima energetică a Platformei Chimice de la Râmnicu Vâlcea. Noi, ziariștii de la Ziarul de Vâlcea, nu am stat cu mâinile în sân și am depus mai multe plângeri penale la DNA Pitești! Dovadă că am avut dreptate este faptul că procurorii au dispus începerea urmăririi penale în acest caz. Mai mult ca sigur că DNA îl va audia în acest dosar și pe Laurențiu Ciurel care știe multe, foarte multe!

Iată ce scrie Ciurel pe blogul său:

Zece polonezi mititei (Aghatu Christie)

Polonezul nr. 1.

Până în anii 70, Râmnicu Vâlcea era un mic orăşel cu mai puțin puţin de 30.000 de locuitori.

Comuniștii dezvolta in1968 un ambiţios plan industrial.

După Termocentrala Govora (CET), apare în proiect Combinatul Chimic. Acesta este proiectat integrat cu platforma industrială Piteşti, unde se construia o mare rafinărie care urma să prelucreze ţiţeiul adus pe conducte direct din portul Constanţa.

În procesul de rafinare a petrolului rămâne un rest cca 20%, numit naftă. După procesul de  piroliză rezultă etilena şi propilena. Piroliza se făcea tot la Piteşti iar prin două conducte subterane cele două materii prime ajung la Râmnicu Vâlcea la combinatul chimic, materii prime care produc PVC şi  policlorura de vinil, extrem de ceruta la export un acele vremuri.

Astfel, în anii 70-80 apare un gigant industrial, un important obiectiv economic care leagă cele două platforme industriale Piteşti şi Râmnicu Vâlcea. In 1980, Râmnicul atingea 100.000 de locuitori datorita Oltchim. Numai aici lucrau 12.000 de angajați.

După privatizarea Petrom şi implicit a transferului Arpechim (producătoarea de naftă) din proprietatea statului în proprietatea OMV, anul 2003, conducerea Petrom închide Arpechim. Oltchim rămâne fără materie primă.

In structura acţionariatului Oltchim, apăruse un acționar minoritar, PCC, care nu a dus la nimic bun. Conducerea combinatului dorește preluarea secţiei de piroliză de la Piteşti şi pe viitor chiar a rafinăriei.  PCC se opune.

Cheia Oltchim este deci rafinăria. Singura șansa a Oltchim era achiziția nu doar a unei părți de instalație, ci a întregii rafinării de la Pitești, închisă de Petrom după privatizare, pentru că ii ajungea cea de la Brazi.

Încercările disperate ale conducerii Oltchim, ale politicienilor de Vâlcea, de a readuce Arpechim lângă Oltchim s-au lovit de opoziția acționarului minoritar PetroCarboChem (PCC). Unul dintre managerii PCC implicaţi la OLTCHIM este un fost ofiţer de informaţii polonez, Wojciech Zaremba, membru al Consiliului de Administrație.  PCC mai deținea in Polonia un combinat similar, dar mult mai mic decât OLTCHIM, la Rokita.  Zaremba este polonezul nr.1, cel care a dus o lupta aprigă cu administrația Oltchim.

Polonezul nr.2

Pe platforma Oltchim avem o altă companie chimică: USG, Uzina cloro-sodica. Ei împart cu Oltchim aburul tehnologic, apa și energia produsă de CET-Govora, centrala electrica, a treia companie de pe platformă. După privatizarea din 2002 (pe vremuri lucrau acolo cam 4000 de oameni, acum doar 600), ajunge în posesia ….polonezilor de la CIECH, iar firma e condusă de Witold Urbanowski. Al doilea polonez.

Ambele companii (adică implicit ambii polonezi), depindeau de energia electrică și termică livrată de termocentrala Govora. Practic ambele sunt captive lanțului industrial gândit în 70 de comuniști. La rândul ei, termocentrala Govora avea o datorie istorică spre CE Oltenia, de peste 200 milioane de roni, datorie care creștea lunar datorită penalităților și a faptului că Oltchim nu-și plătea energia. Fiind director general la CEO, am hotărât sa scap de problemă, transferând EMC Berbești la CET Govora, acest EMC provocând o lipsă permanentă de capital circulant (cash) pentru CEO. Adică plăteam salarii pentru 1300 de oameni, amortismente, alte cheltuieli de cariera, si încasam zero. Ar fi fost o operațiune de extirpare a tumorii, a unor așa-zise „capitaluri toxice”, închiderea unei răni vechi  a CEO.

In toiul operațiunii mă trezesc cu o vizită de la un emisar al lui Urbanovski, cu o propunere bombă. Propunerea suna așa: ” nu o sa fii in veci în stare să faci transferul carierelor de la Berbești, o să vezi. Mai bine vinde-ne nouă creanța care o ai asupra CET. Nu-ți dăm 200 de milioane, dar uite, cam 50-60 poate ar fi posibil, că  așa, decât sa ții in casă o gaură neagră, mai bine iei ceva, acolo…”. Am zâmbit politicos, gândindu-mă cat de proști am ajuns să fim considerați. Schema era simpla:

Cu 10-12 milioane de euro, creanța CE Oltenia asupra CET Govora, Urbanovski cumpăra tot județul Vâlcea. Pentru că:

Executând creanța, polonezul nr. 2 devenea practic proprietarul CET Govora (cum a făcut CEO cu CET Brăila). Sistând apoi energia către Oltchim, îl băga în faliment, creând o oportunitate imensă pentru Polonezul nr 1, Zaremba-PCC, să-l ia gratis. Fără energie, Oltchim valorează zero. Controlând CET, polonezii ar fi controlat toată platforma industrială consumatoare de energie termo-electrică, ba și administrația județului care ar fi fost la cheremul lor, ei fiind furnizorii de apă caldă si căldura.

urbanovski3

Dacă transferul carierelor reușea, CET-ul primea o gura de aer, sau cel puțin mai rezista un timp, făcându-si singur managementul resursei primare.

Apare însa bomba. Fondul Proprietatea votează împotriva a transferului de cariere către CET-Govora, propunând o divizare asimetrică, prin care să-și crească procentul acțiunilor la CEO artificial (deși peste tot clamau ca nu mai sunt interesați de CEO, ca e prost condusă, manager politic, nerestructurata, etc.). Prin acest vot au încercat doar să ne anuleze opțiunile, rămânând doar cu varianta vinderii creanței către Urbanovski, foarte apreciată de unii membri ai Consiliului de Supraveghere de la CEO. Dar cine conduce Fondul? PăiGrzegorz Maciej Konieczny , polonezul nr. 3. Despre acest Zgore Măceșu nr.3 presimt că vom mai auzi in țara asta, dar mi-e teamă ca nu va mai fi de găsit.

Președintele CS-ului la CEO este schimbat cu aceasta ocazie, fiind numit președinte un anume Spătaru, de profesie membru de CA-uri impus de liberali. Ocupația? Reprezentantul Selena, o firmă producătoare de spume poliuretanice din….ați ghicit! Polonia! A dracului coincidența. Eu cred că domnul era Polonezul nr.4. Deși a venit cu misiunea clară de a vinde creanța (aceasta e credința mea), n-a mai putut face nimic, pentru că, deși fără aprobarea CS-ului, AGA, cu majoritate de voturi, în urma unei acțiuni in forță CEO-Minister, a aprobat transferul.

Si pentru un om normal, fără vreo pregătire specifică, punerea cap la cap a faptelor expuse mai sus te duce la o singura concluzie: nu pot fi coincidente! Sunt convins ca au fost semnalate vreunui general sau colonel sau procuror sau… Si județul Vâlcea si județul Argeș și județul Prahova ( unde sunt rafinăriile) aveau șefi  si structuri SRI. Ce au făcut aceștia? Au dormit?

In nici un caz. Vă citez din presa vremii, Evenimentul-Zilei, noiembrie 2012:

Curtea Supremă a decis la 16 noiembrie condamnarea cu executare a lui Corneliu Pâltânea într-un dosar de corupție privind fraude cu produse petroliere. Adjunctul său și fostul director al rafinăriei Astra Ploiești au fost condamnați pentru corupție. Decizia este definitivă, condamnații s-au prezentat la penitenciar.
Colonelul SRI (r) Corneliu Pâltânea fost Șef al Secției de informații a județului Prahova din cadrul Serviciului Român de Informații (SRI), a mai primit o condamnare: trei ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.”

Leave a Response