|sâmbătă, decembrie 3, 2016
  • Follow Us!

Întrebarea, mijloc spre dobândirea mântuirii 

varsanufie

 

Învățătura Mântuitorului Hristos transmisă prin Sfintele Evanghelii ucenicilor Săi și prin ei și nouă accentuează importanța întrebării ca lucrare de căpetenie a celui ce caută mântuirea: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide” (Matei 7, 7-8).

Același cuvânt se regăsește revelat și în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament în cartea Înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, unde primim acest sfat: „Nu dispreţui vorba celor bătrâni, că şi ei au învăţat de la părinţii lor. Că de la ei vei învăţa înţelepciunea şi îndemânarea de a da răspuns bun la nevoie” (Înțelepciunea lui Isus Sirah 8, 9). Dumnezeieștii Părinți ai Bisericii noastre dreptmăritoare predanisesc această învățătură scripturistică în expresivele cuvinte pline de Duh: „Cel ce vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească”.

Lesne se poate observa în Sfânta Scriptură a Noului Testament că învățătura Domnului nostru Iisus Hristos, încă din perioada în care El Însuși o propovăduia, năștea întrebări cutremurătoare în sufletele celor ce Îl ascultau: „Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” (Luca 18, 18). Din această întrebare a luat naștere practic toată literatura patericală în care ucenicul întreabă și avva (părintele duhovnicesc) răspunde. Scrierile patericale (PatericulLavsaiconulEverghetinosul sau multe din paginile Filocaliei) sunt de bună seamă rodul acestor întrebări pline de viață, practice și angajante în același timp, pe care începătorul, ucenicul, le pune unui Bătrân cu darul discernământului, cu scopul de a împlini până la desăvârșire cuvintele care să-i dea posibilitatea de a se împărtăși veșnic de iubirea Preasfintei Treimi. Creștinul niciodată nu a căutat răspunsuri, lăsându-se pradă gândurilor sale, ci în chip eclesial, deschizându-se în fața celuilalt, al omului lui Dumnezeu, pe care Duhul Sfânt îl lumina. Răspunsurile pe care le primim de la Dumnezeu nu vin pe cale nemijlocită, ci întotdeauna prin împreuna sfătuire cu duhovnicul, smerindu-ne pe noi și deschizându-ne cu totul în fața acestuia. Întrebarea și răspunsul presupun părtășie, comuniune, împreună sfătuire, de unde și apoftegma plină de înțelepciune: „Nu da sfat celui ce nu ți-l cere”. Niciun avvă nu vorbea fără să fie întrebat, iar nu de puține ori tăcerea era cel puțin la fel de grăitoare ca și răspunsul. Întrebările în Duh în fața părintelui duhovnicesc sunt ziditoare, căci Însuși Dumnezeu vorbește prin gura duhovnicului.

Într-adevăr putem observa că toate aceste răspunsuri sunt cu putere multă, însă, spun Sfinții Părinți, răspunsurile aveau atâta putere în ele tocmai pentru că le cereau cei însetați de ascultare, de a împlini cuvântul pe care îl primeau. În zilele noastre, pare că Dumnezeu a luat darul cuvântului cu putere, însă nu este așa. Sigur se poate observa că în aceste vremuri a scăzut mult ascultarea față de duhovnic, dorința de a împlini fără ezitare cuvântul primit și de aceea nici cuvântul nu mai are atâta forță, însă nu putem spune că suntem lipsiți de darul cuvântului, de sfătuitori plini de putere duhovnicească, iar lucrul acesta este evidențiat și de lucrarea de față.

Volumul de față este inedit pentru vremurile noastre tocmai prin faptul că este rodul acestei experiențe a întrebării, a împreună sfătuirii cu oameni care trăiesc deplin comuniunea cu Dumnezeu. Demersul, parcurs de cei doi autori în volumul de față, este o continuare a literaturii patericale, o continuarea a călătoriei cu întrebarea a Părinților de demult. Cu multă bucurie, dar și cu emoție, am acordat binecuvântare autorilor acestor interviuri, spre a purcede în această lucrare știindu-i nu doar oameni apropiați Bisericii, ci și jurnaliști erudiți, care stăpânesc arta cuvântului, iar volumul ce s-a născut din truda acestora arată cu tărie acest lucru.

Interviurile de față reliefează o lume, o lume iubitoare de frumusețe și bunătate: filocalică. În medalionul de întrebări / răspunsuri ale fiecărui stareț din Arhiepiscopia Râmnicului descoperim mireasma Duhului Sfânt, mireasma iubitorului de Dumnezeu și a celui ce știe să se smerească pe sine, arătând prin cuvinte frumusețea vieții duhovnicești. Întrebările sunt puse cu măiestrie și naturalețea firească a omului ce se află în căutarea lui Dumnezeu, iar la sfârșitul fiecărui interviu Îl simțim parcă, împreună cu autorii căutători, pe Dumnezeu tot mai aproape de noi.

Lumea monahală vâlceană reliefată prin aceste interviuri ale stareților și starețelor celor mai importante mănăstiri din Oltenia de sub munte se arată a fi o lume vie, în care  trăiește duhul autentic monahal al părinților de odinioară, iar nevoința acestora nu este nici zadarnică, nici anacronică.

(Fragment din cuvântul înainte la volumul Călătorind cu întrebarea. Interviuri cu stareții și starețele mănăstirilor din Arhiepiscopia Râmnicului – autori: Gheorghe Smeoreanu și Tiberiu Pîrnău)

† VARSANUFIE

Arhiepiscopul Râmnicului

Leave a Response