|marți, iulie 25, 2017
  • Follow Us!

Elevii din secolul XXI 

elevi

 

În ziua de astăzi discuţiile despre generaţia tânără sunt aproape clişeice. Tinerii fac asta, tinerii fac pe dincolo, nu e nimic de capul lor, şi aşa mai departe, toată lumea ştie deja „poezia”.

Dar totuşi, dacă ne raportăm pentru câteva minute la realitate şi nu la generalizări, cum sunt elevii în secolul XXI?

Eu cred că suntem ambiţioşi. Şi cred că ne dorim să demonstrăm că într-o zi o să ajungem să facem ceva, să fim cineva. Da, ni se tot spune cum lucrurile erau mai uşoare înainte, că terminai o şcoală, că apoi aveai un loc de muncă asigurat. Poate pe voi vă face să fiţi trişti sau nostalgici, pe noi ne provoacă.

Probabil ne vedeţi cum fugim de la şcoală ca să bem o cafea la cafeneaua de lângă. Sau poate ne vedeţi într-o seară de sâmbătă cum ieşim din club cu un mers ceva cam clătinat. Ce o fi în capul vostru? „Vai, ce prăpădiţi!”. Doar că prăpădiţii se trezesc ziua următoare cu o durere de cap şi fac acolo 2 variante de bac, sau continuă lectura să vadă cu cine se combină până la urmă Ion, cu Ana sau cu Florica.

Elevii din secolul XXI sunt destul de pragmatici ce-i drept. Şi nu ştiu dacă e bine sau dacă e rău. Fiecare discuţie legată de facultate duce la 2 întrebări mari şi late: „Şi unde pot să mă angajez după ce termin asta?” şi “Cât pot să câştig?”.

Dacă ne lipseşte respectul? Dacă învăţăm mai mult, sau mai puţin? Dacă suntem mai vulgari? Eu vă spun, sunt mituri. Se întâlnesc toate categoriile, aşa cum s-au întâlnit mereu. Mai ţine şi de om, şi de educaţie, nu vă mai grăbiţi să daţi vina pe secol, săracul. E fix ca atunci când una-doua, omul dă vina pe destin. Te-a lăsat prietena? Destinul! Ai luat 4 la mate? Destinul! Ţi-ai zgâriat pantofii pentru care ai strans alocaţia pe 6 luni? Destinul! Cam aşa şi voi cu elevii din ziua de astăzi.

Totuşi, să nu fiu ipocrită. Cred că suntem mai leneşi pe de-o parte. Da, la prima vedere pare în contradicţie cu ambiţia şi idealurile. Ideea e că elevul crede în sfânta treime, care chiar îl ajută la tot pasul. Tatăl Internet, Fiul Google şi Sfântul Duh Wikipedia. Cu alte cuvinte, noi avem toate informaţiile pe tavă, cum s-ar spune. Aşa că ne-am obişnuit cu o comoditate de care nu ne prea îndurăm să scăpăm.

Şi da, din dorinţa excesivă de a ieşi în evidenţă nu facem decât să urmăm turma uneori. Sau ne considerăm suficient de maturi pentru orice, iar apoi fugim la mami în braţe când treaba devine serioasă.

Revenind la statutul de elev, să intrăm şi pe terenul uzat legat de educaţia din secolul XXI. Poate nu merge cel mai bine. Poate că stăm prea multe ore la şcoală. Poate că avem câteva materii care nu ne ajută prea tare. Poate avem şi un professor sau doi care stau cam prost cu nervii şi ne mai zic uneori ceva…de dulce. Poate că uneori simpatiile, sau antipatiile, se mai simt şi la notă. Poate că uneori nu se depune nici un minim de efort ca să sune lecţia mai interesantă.

Poate că uneori răspundem, ba mai ridicăm şi tonul. Poate că uneori întârziem la ore, sau nu mai apărem deloc. Poate că uneori nu avem chef şi refuzăm să fim atenţi. Poate că uneori minţim ca să scăpăm de o ascultare. Poate că ne mai inspirăm de la colegi la lucrări, apoi mai şi comentăm punctajul.

Una peste alta, vina e mereu împărţită. Şi există mereu 2 variante. Mai mult, suntem oameni toţi, omul mai şi excelează, dar mai şi greşeşte.

Şi cam aşa e şi cu elevii din secolul XXI.

 

Andreea Ruxanda

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Response