|duminică, mai 28, 2017
  • Follow Us!

Colaborarea Oanei Sârbu cu Arhiepiscopia Râmnicului: Album de rugăciuni muzicale pentru copii 

oana3

Am crescut cu totii cu ea in minte. Era sablonul prin care fetele erau trecute. Oana Sarbu are in continuare tipul acela de candoare pe care l-a impus ca fel de a fi. A fost superstarul generatiei ei. E un statut pe care odata ce l-ai castigat n-ai cum sa-l risipesti. Oana Sarbu si-a pastrat stilul si abia asta nu e usor.

Interviu realizat de Radu Buzaianu

Cum erai in Liceenii si nu mai esti azi?

In Liceenii eram mai pretioasa. De fapt, cred ca-mi mascam emotivitatea, timiditatea cu un soi de distanta. Din pricina asta paream aroganta. Azi, de fapt de curind, incerc sa-nteleg ca fiecare om are importanta lui, ca toti ne-am nascut cu un scop pe care incercam sa-l implinim in viata, unii mai greu, altii mai usor din diferite considerente ce tin de cultura, educatie, noroc.

Ti-a fost greu sa gestionezi atata celebritate, atat de tanara?

Nici nu cred ca ma gindeam atunci sa gestionez ceva. Eram constiincioasa, serioasa. Dar erau momente pe care nu le evaluam corect. Nu-mi dadeam seama ce impact avea ceea ce faceam. Si nu ma refer doar la Liceenii. In cazul meu, Liceenii a fost o-ntimplare. Eu mi-am dorit sa cint, asa m-am lansat si asta am facut pe parcursul vietii. In spectacole aveam succes cu muzica pe care-o cintam. Succesul Liceenii a completat succescul muzicii. Pastrez cutii de scrisori cu gindurile pe care mi le trimiteau admiratorii, pe hirtie, pe adresa TVR, Teatrul C tin Tanase, Liceul Iulia Hasdeu, sau adresa personala. Cindva am sa public o carte despre asta. In perioada cind m-am lansat, sustineam spectacole la casele de cultura din toate orasele, chiar si la caminele culturatle din sate si comune…, la salile polivalente si pe stadioane. Lumea platea bilete si venea sa ne vada. Nu existau sponsori. Transporturile la spectacole se faceau cu autocarele.

De ce ti-e dor de atunci?

Mi-e dor de intilnirile directe cu oamenii, cu publicul. Chiar si de turneele interminabile si obositoare, fiindca faceam trei/patru spectacole pe zi, plus barurile de noapte in care cintam. Mi-e dor de ceea ce credeau oamenii despre artisti. Mi-e dor de respectul pe care-l aveau fata de noi. Nu existau tabloide si nici ziare de scandal care sa ne prezinte in ipostaze jenante. Datorita acestui lucru, publicul avea respect fata de artist.

Cand jucai Liceenii, cum iti imaginai ca vei fi azi?

Nu ma gindeam la asta. M-am lansat la Steaua fara nume in 1985. Cred ca ma gindeam la longevitatea altor artisti pe care-i pretuiam si pe care-i cunosteam de mica, prin intermediul tatalui meu, balerin si mim la Teatrul de revista Constantin Tanase.

Baiatul tau e in clasa intai acum. A vazut Liceenii?

Baiatul meu stie ca mama lui a jucat intr-un film de mare succes. Vede, cind si cind, secvente. Mama lui il ia cu ea la spectacole…face si el muzica, pentru ca e talentat. Cind va dori, se va uita la miile de casete si DVD-uri unde sint inregistrate ore-ntregi de emisiuni si muzica si filme.

Te referi la liceeni? Nu-i vad decit pe strada, ascunzindu-se-n diferite locuri, la fumat, sau la cefenele, imbracati inadecvat, fetele machiate si cu un limbaj aspru. Cred ca nu le place nici acasa, nici la scoala. Ma doare asta. Dar cred ca societatea e de vina pentru faptul ca lucrurile au scapat de sub control. Si aici e mult de discutat. Cel mai tare ma doare ca n-au repere si modele.

Dintre cele ce nu-ti plac la vremurile acestea, ce nu-ti place cel mai mult?

Oh…nu ne-ar ajunge timpul sa vorbim despre asta…dar incerc sa ma detasez…si sa gasesc aspecte pozitive. Referindu-ma doar la aspecte ce tin de zona publica, artistica, ma doare ca noi am facut revolutia (eu am stat chiar la Teatrul Tanase doua nopti, la revelionul ’89-90… cu cativa soldati si Doru Octavian Dumitru…sa aparam teatrul…) pentru o lume mai buna, sa scapam de inchistarile in care eram tinuti de comunism. Dar si pentru tinerii de acum , care au atitea mijloace de afirmare si posibilitati de a-si demonstra calitatile. A venit un val de tineri producatori care a maturat tot ce a fost inainte. Generatii intregi de artisti au fost dati uitarii. Oameni care au facut istorie. Acum lucrurile se judeca si masoara in “proiecte” si “produse”. Asta si cu acordul MM care-a distrus tot ce-a fost mai frumos in oameni. Lucruri greu de recuperat. Notorietatea si imaginile frumoase se creaza-n timp. Dezaprob total acceptul din partea multor artisti si persoane publice de a se complace in situatii jenante, in presa sau Tv. Au fost sute de astfel de situatii si ele continua. Drumul asta spre decadenta, vulgaritate si prost-gust e fara intoarcere.

Cand te intalnesti cu Stefan Banica si vorbiti despre Liceenii cum sunt discutiile?

Vad ca o tot dai cu Liceenii…poate pentru ca anu’ asta se-mplinesc treizeci de ani de-atunci? Sau si tie ti-a placut asa de mult? M-as bucura…dar sa stii ca atunci cind ma-ntilnesc cu Stefan, nu vorbim de Liceenii…:)

Cum traiesti acum, Oana? Ce-ti place sa faci?

Acum? Incerc sa ma desprind de candoarea copilariei…:) sint un copil mare care traieste intr-o lume curata si spirituala…pe fiul meu incerc sa-l deprind cu lucrurile esentiale intr-o educatie…dar, cine stie? El e prioritatea mea si ceea ce mi-aduce cea mai frumoasa lumina in viata. Ma bucur de ai mei si-ncerc sa petrec cu ei timp frumos. Ma bucur de natura si de tot ce ne-aduce ea. Fac piese noi, chiar daca ele nu-s difuzate nicaieri. Am facut albumul de jazzy-bossanova Un altfel de portret, care nu se gaseste nicaieri dar pe care-l impart prietenilor si cunoscutilor care vor s-asculte o stfel de muzica. Pe 1 Iunie am mai scos un album cu muzica pentru copii, Sunt sic! Sint saisprezece piese superbe, ca niste mici musicalluri. Acum, in octombrie, trebuie sa iasa un album de rugaciuni cum nu s-a mai facut la noi, In drum spre scoala…o muzica splendida pe versurile unor poeti romani. Sper ca acest album sa aiba parte de o promovare si o distributie mai bune, fiindca-i facut cu editura Praxis din Rimnicu Vilcea si produs de Episcopia Vilcea. Mai am concerte cu trupa mea sau doar cu pianul, mai cint la Teatru. Cel mai mult imi place sa fac lucruri frumoase pentru mine si cei din jur, imi place sa citesc mult.

Daca ai fi atunci, in timpul Liceenii, ce-ai face altfel daca ai lua-o de la capat?

Dac-as fi ca atunci, in anii ’80-’90? Cred c-as face la fel, tot ce-am facut. Dar acum, n-as mai lua-o de la cap. Probabil ca daca stiam cum va fi, as fi luat un alt traseu geografic.

Sursa foto: Facebook

http://www.kudika.ro/articol/special/46901/oana-sirbu-daca-stiam-cum-va-fi-as-fi-luat-un-alt-traseu-geografic.html

oana-sarbu

Leave a Response