|sâmbătă, mai 27, 2017
  • Follow Us!

Noi apariții editoriale la Editura Praxis a Arhiepiscopiei Râmnicului 

ap_ed_large

La Editura Praxis a Arhiepiscopiei Râmnicului a debutat o nouă publicație, Martyria. Revistă de teologie și spiritualitate ortodoxă, Colecția Studia Academica s-a îmbogățit cu două noi volume, care pun la îndemâna cititorilor studiile științifice susținute în cadrul a două simpozioane naționale organizate de către Arhiepiscopia Râmnicului, iar ColecțiaVitae Sanctorum Breves cu viețile a patru sfinți cuvioși români, de curând canonizați de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Tradiție și noutate în cultura și spiritualitatea epocii brâncovenești

Volumul al patrulea din Colecția Studia Academica pune la îndemâna cititorilor referatele științifice susținute în cadrul Simpozionului național Tradiție și noutate în cultura și spiritualitatea epocii brâncovenești, organizat de către Arhiepiscopia Râmnicului în cadrulCentrului de Studii Brâncoveneşti de la Mănăstirea Hurezi, în zilele de 4 și 5 septembrie 2015.

Epoca brâncovenească s‑a caracterizat prin străduințe depuse în această direcție. Brâncoveanu a pus temei Academiei domnești în 1693 și tot el a fost cel dintâi sprijinitor al tiparului care a luat un apreciabil avânt. Chiar dacă el n‑a ajuns, ca unchiul său, stolnicul, să culeagă învățătura la Padova, l‑a avut pe acesta în preajma sa și prin actele sale a dezvăluit că și cultura, ca și arta, reprezenta o componentă de seamă a existenței sale. Aș vrea să mă mai opresc asupra străduinței domnitorului pentru a se pregăti în viitor un alt destin țării și neamului său. El a fost neîndoielnic conștient de unitatea românilor. Politica sa matrimonială în privința urmașilor săi demonstrează cu prisosință aspirațiile sale și spre Moldova, iar atenția dată Transilvaniei, unde și‑a achiziționat proprietăți și a ctitorit este și ea edificatoare. El gândea românește, ca și contemporanii săi, Cantacuzino stolnicul, ori Dimitrie Cantemir. Dar învățătoare este și activitatea sa strălucită pe plan extern. Serviciile sale de cancelarie și relații externe, inclusiv translatorii, trimișii și emisarii săi dincolo de hotare, corespondența sa diplomatică, dezvăluie o dominantă a domniei sale, dar și o viziune a domnitorului asupra drumului ce trebuia urmat și a nădejdiilor sale. Este însă și o învățătură transmisă dincolo de veac a însemnătății pentru orice stat a politicii din afară. Sfânt și domnitor, Constantin Brâncoveanu continuă a fi cu noi, a ne sfătui și a ne dojeni, a ne da învățăturile sale, a ne îndruma pe drumurile atât de grele pe care ne‑a dus cursul istoriei noastre, a ne îndemna a nu uita ceea ce suntem și mai ales ceea ce datorăm neamului nostru și nici a uita vreodată neînfricata jertfă a acestui domnitor și a fiilor săi!, subliniază Academicianul Prof. Univ. Dr. Dan Berindei, în studiul său.

Pe lângă studiile celor doi semnatari amintiți, volumul cuprinde și studii semnate de către renumitul publicist Dinu Săraru, membru fondator al Academiei Oamenilor de Știință din România, Pr. Dr. Florin Șerbănescu, Consilier patriarhal, Dr. Ioana Iancovescu, Arhim. Dr. Policarp Chițulescu, Consilier patriarhal și Director al Bibliotecii Sfântului Sinod, Lect. Dr. Ion Marian Croitoru, Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae Chifăr, Prof. Univ. Dr. Mihaela Palade, Dr. Florin Epure, Dr. Gheorghe Mănucu-Adameșteanu și Conf. Univ. Dr.  Ion St. Lazăr.

Rânduieli ale vieţuirii monahale în ctitoriile Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica

Volumul al cincilea din Colecția Studia Academica este dedicat Simpozionului naţionalRânduieli ale vieţuirii monahale în ctitoriile Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, organziat de către Arhiepiscopia Râmnicului la Centrul Eparhial, în data de 13 mai 2016, simpozion închinat vieții și activității culturale și duhovnicești a ocrotitorului Arhiepiscopiei Râmnicului, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica.

Viaţa spirituală care s-a dezvoltat aici a pornit de la un stadiu modest, dar a evoluat spre o comunitate monahală chinovitică foarte puternică, iar Episcopul Calinic a fost îndrumătorul monahismului de tip athonit. La Cernica, unde Calinic condusese mânăstirea timp de 32 de ani, a moştenit tradiţii monahale de nuanţă paisiană (desigur şi aceasta cu influenţe athonite), peste care s-au aşezat rânduielile Stareţului Gheorghe. Peste toate acestea el a implantat normele sale proprii, dar mai puţine. În fond, este greu de distins ceea ce a moştenit Stareţul Calinic de la cei care l-au precedat în conducerea mânăstirii şi ceea ce s-a introdus în timpul său, din experienţa proprie, dar tot legată de Athos.

Ţelul duhovnicesc al Mănăstirii Frăsinei a fost mai ambiţios decât cel de la Cernica, deoarece aici aveau să trăiască şi să se formeze sihaştri, ca formă superioară de asceză. Episcopul Calinic le-a pus la dispoziţie întreaga bază materială pentru o astfel de evoluţie. Neobositul ctitor a fost un ascet dublat de omul practic, care a dorit ca mânăstirea să poată deveni şi o pepinieră de o asemenea structură. De aceea a şi aşezat la graniţa mânăstirii o lespede de piatră cu prevederi aspre împotriva femeilor, care ar încerca să pătrundă în spaţiul ei. Deşi n-a vorbit de regimul alimentar al călugărilor, acesta reiese din numeroasele sale povăţuiri, porunci şi canoane. Una dintre cele mai aspre prevederi era interdicţia totală de a se consuma carne.

Ascetul Calinic, dublat de aptitudinile omului practic este un caz unic pe teritoriul românesc şi se poate asemăna cu Sfântul Vasile cel Mare, care, pe lângă asceza aspră practicată, a fost prezent în societate şi a avut realizări epocale, aşa cum a fost complexul medical-filantropic de la Cezareea Capadociei, cunoscut sub numele de Vasiliada. Mănăstirea Frăsinei reflectă, aşadar, îngemănarea dintre viaţa duhovnicească şi cea practică a Sfântului Calinic, este locul unde virtuţile sale de mare îndrumător de obşte monahală pot fi zărite distinct de cele ale predecesorilor săi cernicani. Totodată, această mănăstire ne dezvăluie jertfa spirituală şi materială de care el s-a făcut vrednic, devenind model de viaţă greu egalabil, afirmă Academicianul Emilian Popescu.

Volumul însumează studii semnate de oameni de cultură ai Bisericii noastre, ierarhi, academicieni și cercetători, precum: Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, Preasfințitul Părinte Dr. Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, Preasfințitul Părinte Dr. Emilian Lovișteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, Acad. Prof. Univ. Dr. Emilian Popescu, Pcuv. Arhim. Dr. Nectarie Șofelea, Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureștilor, Pcuv. Arhim. Dr. Policarp Chițulescu, Directorul Bibliotecii Sfântului Sinod, Pcuv. Arhim. Dr. Veniamin Micle, Pr. Dr. Florin Șerbănescu, Consilier Patriarhal, și Dr. Dragoș Boicu, redactor la Editura Andreiana din Sibiu.

Martyria. Revistă de teologie și spiritualitate ortodoxă, periodic științific eparhial, care pune la îndemâna cititorilor studii de teologie și cultură, în dorința de a păstra și promova credinţa ortodoxă nealterată și tradiţiile românești autentice, dar și de a întări conștiința de neam și unitate a românilor.

Revista de teologie și spiritualitate a Arhiepiscopiei Râmnicului se vrea a fi o mărturie, în societatea secularizată de astăzi, că actul de cultură trebuie să fie un act de mărturisire a dreptei credințe, pentru că, fără a-L mărturisi pe Hristos ca singur Adevăr, cultura este trunchiată, că nu se poate face cultură stând departe de Biserica lui Hristos, întrucât în afara lui Hristos ești gol.

Raportul dintre cultură și credință reprezintă o problemă misionară tot mai actuală la care Biserica nu poate sta pasivă, ci trebuie să se implice la modul cel mai serios. Cultura trebuie să contribuie la întărirea legăturii omului cu Dumnezeu, ca izvor al cunoașterii, dar și ca subiect al acesteia: „Și aceasta este viaţa veșnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan 17, 3). Cultura europeană este prin rădăcinile ei în acord cu duhul creștinismului. Dacă se depărtează de acesta, se depărtează de însăși ființa ei și de ceea ce îi este constitutiv: cunoașterea Adevărului.

Până în  anul 2016, revista Arhiepiscopiei Râmnicului a apărut cu numele de „Renașterea”, însă s-a renunțat la cest nume, pe de o parte, datorită faptului că începând cu anul 1939 și până la desființarea sa de către regimul comunist, în anul 1948, această revistă a funcționat sub egida Mitropoliei Olteniei (doar în perioada de după Revoluție a fost editată de către Eparhia Râmnicului), iar pe de altă parte, pentru că se confunda cu revista „Renașterea”, fondată de către episcopul Nicolae Ivan al Clujului în anul 1919.

Începând cu acest an, s-a hotărât ca Arhiepiscopia Râmnicului să editeze două reviste eparhiale: „Praxis. Buletin informativ al Arhiepiscopiei Râmnicului”, în care sunt publicate principalele activități pastoral-misionare și culturale din eparhie și „Martyria. Revistă de teologie și spiritualitate ortodoxă”, periodic științific al Arhiepiscopiei, în care să apară studii de teologie și cultură. Aceste studii urmăresc păstrarea și promovarea credinţei ortodoxe nealterate și a tradiţiilor românești autentice, dar și întărirea conștiinței de neam și unitate a românilor, subliniază Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în Argument la primul număr al revistei, intitulat Mărturisirea dreptei credințe ca lucrare culturală.

Primul număr al Revistei Martyria este împodobit cu studii semnate de numeroase personalități ale culturii vremii noastre, precum: Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Irineu, Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, Dan Zamfirescu, Dinu Săraru, Dan Ciachir, Nae Georgescu, George Anca și alții. Tot în acest număr poate fi citit și un interviu realizat cu Bătrânul Gavriil Aghioritul, de la Mănăstirea Cutlumuș, un scenariu de teatru, Părinții pustiului, dramatizare a Patericului,semnat de Alex Ștefan, și o serie de poeme semnate de Horia Zilieru și Tiberiu Păun.

22 Septembrie / Cultural / Pr. Ștefan Zară

Leave a Response