|luni, martie 27, 2017
  • Follow Us!

Criza refugiaţilor din UNPR 

Gabriel-Oprea-si-Constantin-Mazilu-au-inaugurat-sediul-UNPR-la-Valcea

 

Atenţiune! Parlamentarii uneperişti au ieşit, iar, pe traseu, şi aleargă, fie spre PSD, fie spre alte zări, de le sar balamalele.

Ce să aştepţi de la un partid de traseişti, alta decât să circule pe traseu? Aşa că şase (până la ora la care scriu această foaie de parcurs) dintre cei 42 de parlamentari ai grupului UNPR, din Camera Deputaţilor, au aplicat program de ranforsare, aducându-şi troleibuzele – pentru început – în curtea Kiseleff-ului.

Adică, după ce l-au pierdut pe constelatul Oprea şi s-au dezamăgit de derutatul Onţanu – care nu s-a hotărât, încă, în câte tururi vrea alegeri pentru locale -, cozile de topor ale PSD în UNPR şi-au regăsit interesul naţional: anume, să spargă partidul-balama, care se cam şifonase şi nu mai cădea bine la umeri şi în talia social-democraţiei, spre a se alătură, apoi, forţei de şoc a PSD, de tip Dragnea-Fifor.

Politicieni de neoprit, traseişti de forţă, oameni care au defilat prin curţile a trei-patru partide – de exemplu, Liliana Mincă a lucrat pe traseele liniilor PC, PPDD, UNPR şi iar PSD –, spun că au defectat de la unitate întrucât partidul-balama se află într-o imensă degringoladă; că nu-şi mai cunoaşte interesul naţional; că nu-şi mai votează propriile iniţiative legislative.

În consecinţă, pe lângă doamna Mincă, din grupul primilor defectori mai fac parte: Ştefan Dalca, Adrian Diaconu, Liviu Codîrlă, Tudor Ciuhodaru, Ion Pârgaru, cu o singură excepţie, toţi ceilalţi fiind oameni reciclaţi în PPDD.

Şi toţi susţin că nu se mai regăseau în partid – ceea ce denotă că, mintal, plecaseră demult -, că nu se mai simţeau reprezentaţi – evident, una e să te reprezinte un generalisim cu coloană şi jacuzzi, şi alta, un amărât de general în rezervă, care miroase a sarmale gătite în Obor, la ocazii electorale.

Dar niciunul nu scoate o vorbuliţă despre faptul că, şi el, ca tot românul, de la patuzsopt încoace, vrea în toate Camerele şi cu toate partidele!

Că nimeni nu vrea să rămână fără „coledzi”, fără fotoliu de parlamentar, fără indemnizaţii, fără pensii speciale, fără imunitate şi fără câte altele.

Niciunul nu zice că s-a strigat adunarea în Kiseleff, după ce Onţanu pare să nu mai oferă garanţii de supunere necondiţionată faţă de PSD.

Niciunul nu recunoaşte că a alergat de la o ţâţă la alta, ca să sugă laptele şi mierea binefacerilor mamei ei de viaţă de politician traseist.

Nimeni nu-şi pune cenuşă în cap, tot aşa cum nimeni nu se întreabă dacă mai pot reprezenta ei pe cineva; aceşti oameni cu patru feţe, cu patru partide, cu patru doctrine, cu patru colegii…

Aceşti oameni 4×4, cu diferenţialul buşit.

Marian Sultănoiu – gandul.info

 

Leave a Response