|miercuri, mai 24, 2017
  • Follow Us!

Cum a trecut Râmnicu Vâlcea de la capitalism la socialism 

nationalizare

 

Aşa cum rezultă din „Raportul asupra stării economice a judeţului”, întocmit la 30 decembrie 1947, de Camera de Comerţ şi Industrie – Vâlcea, majoritatea firmelor râmnicene înmatriculate erau mici întreprinderi şi ateliere a căror producţie avea un caracter meşteşugăresc,  ponderi însemnate având unităţile cu profil alimentar (mori, brutării, prese de ulei), cele ale industriei uşoare (darace, ateliere de prelucrarea pieilor) şi ale industriei materialelor de construcţie (cariere, fabrici de cărămidă), în ele lucrând 5-20 muncitori1.  Alături de sectorul C.F.R. Râmnicu-Vâlcea, cele mai importante întreprinderi din oraş, erau: o fabrică de încălţăminte („Oprea Simian şi fiii”), trei tăbăcării (Constantin Hanciu, Nicolae Lupaş şi ing. Lupaş), o fabrică de cherestea (Nicolae Hanciu), cinci mori (Olga Geltsch, Nicolae Socu, Ghiţă Ştefănescu, Constantin Hanciu, Gheorghe Dumitrescu) şi trei fabrici de tâmplărie (Gundisch, Bâscă şi Cooperativa „Lemnul”)2. În privinţa specializării muncitorilor, aceştia erau calificaţi doar în proporţie de circa 30% 3.

 

Desfăşurarea naţionalizării.În dimineaţa zilei de 11 iunie 1948, la sediul judeţenei de partid din Râmnicu-Vâlcea, a avut loc – în cel mai mare secret – şedinţa de constituire oficială a Comisiei judeţene de naţionalizare, al cărei preşedinte era Bădică Marinescu4; comisia a luat cunoştinţă de „documentele de partid şi de stat” privind naţionalizarea, apoi a convocat o şedinţă la care au participat secretarii organizaţiilor de partid, reprezentanţii comitetelor sindicale şi noii directori, cu care prilej s-a făcut instructajul privitor la preluarea întreprinderilor. Începând cu ora 14.00, s-a trecut la acţiune în întregul judeţ, transferându-se în proprietatea statului principalele mijloace de producţie5. În baza Legii din 13 august 1948, va urma dizolvarea întreprinderilor bancare şi a instituţiilor de credit particulare, iar la 3 noiembrie 1948, au trecut în proprietatea statului instituţiile medico-sanitare şi întreprinderile cinematografice. Conform legii, au fost preluate de stat Sanatoriul „Dr. Theodor Nicolaescu – dr. Eugen Nicolaescu”7, cinematografele „Adreani” şi „30 Decembrie” din Râmnicu-Vâlcea, precum şi „23 August” din Drăgăşani8; au urmat farmaciile din oraş şi un laborator9, apoi – pe baza Decretului nr. 92 din 20 aprilie 1950 – au fost confiscate şi imobilele „exploatatorilor”.

Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol. II – Localităţile urbane; Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2012

Leave a Response