|miercuri, iulie 26, 2017
  • Follow Us!

Dr. Constantin Ioniţescu şi prof. George Voica – Două cărţi vindecătoare din „Farmaciile Divine” 

b_300_472_16777215_0___images_stories_cronica_cronica-literara_Carti-Constantin_Ionitescu__George_Voica-2016

 

Editura „Rotipo” – Iaşi marchează două puncte valoroase prin editarea volumelor „Cancerul poate fi învins!?” şi „Plante medicinale şi leacuri din moşi-strămoşi”. Apărute sub semnăturile Dr. Constantin Ioniţescu şi prof. George Voica, cele două volume reclamă tratamente pe bază de plante, o colecţie de reţete atent culese şi reprezentative pentru căutătorul de leacuri naturale. Două cărţi ce nu vor întîrzia să se înscrie în aria de interes a celor ce au încredere în „Farmacia Domnului”. Două cărţi de leac, două cărţi cu destin şi în raport de cauzalitate cu reflecţia asupra vieţii şi morţii, surse sigure şi de folos, ele oferă omului contemporan posibilitatea de contact cu ceea ce s-ar denumi nevoia permanentă a omului de sănătate. La întocmirea lor, cei doi prestigioşi autori au cutreierat prin izvoare şi filosofii vechi, de la Zamolxes încoace, cu o pasiune asemănătoare cu cea a lui Borges. Dr. Ioniţescu Constantin, personalitate remarcabilă în galeria valorilor de patrimoniu naţional, care amprentează cu reprezentativitate registrul medicinii şi ştiinţei contemporane, împreună cu scriitorul vîlcean, de certă autenticitate, George Voica, despre care am mai consemnat, şi-au alăturat numele în creaţia prezentului, consfinţind o frumoasă şi reuşită prietenie literară, care îi va aşeza în memoria culturală a timpului. Eu sînt dintre cei care, după spusele lui Cezar Baltag, „îi cred pe creatori pe cuvînt”.

Practici medicale de odinioară, în lumina adevărului

Dr. Constantin Ioniţescu nu are nevoie de niciun fel de publicitate, despre domnia vorbeşte vrednicia actelor sale medicale şi ştiinţifice, precum şi legătura indisolubilă cu registrul înalt al medicinii româneşti şi internaţionale. Cînd pronunţăm numele oftamologului Constantin Ioniţescu, avem în vedere un brand original al sănătăţii româneşti, care a probat de-a lungul deceniilor măiestrie, profesionalism, inventivitate, descoperire, dăruire, binefacere. Vorbim despre doctorul care, asemenea demiurgului dăruieşte lumină… medicul îndrăgostit de lumina ochilor care pot din nou vedea frumuseţea lumii, miile de ochi care i-au adus faimă şi notorietate. Acestor izbînzi ale domniei sale li se adaugă în chip cavaleresc zecile de lucrări, prezentări şi comunicări ştiinţifice, premii, distincţii, precum şi activitatea publicistică binefăcătoare tuturor. Dacă de-a lungul vremii, doctorul Constantin Ioniţescu s-a înfruptat din graiul performanţei şi excelenţei, astăzi îşi înscrie numele cu majuscule în galeria medicilor-scriitori. Maestru al metaforei şi iubitor al tradiţiilor milenare, profesorul George Voica ţese la războiul moşilor-strămoşi urzeala ştiinţei cu natura, cu oamenii şi străvechile filosofii, pentru ca ambii autori să o poată oferi celor ce preţuiesc înţelepciunea şi experienţa înaintaşilor. Cu premeditată şi elegantă purtare culturală, prestigioşii autori ne aduc prin cele două cărţi, spre cunoaştere şi gustare, roua sfinţită a plantelor dătătoare de sănătate. Naturi intelectuale, dăruite cu simţul datoriei de conştiinţă şi al susţinerii lucrurilor esenţiale, în acest prezent supus fragmentării şi clişeelor nefaste, cei doi autori au făcut repetate escale în arhive cu vechi izvoare, chiar comunicînd cu bunii noştri ţărani, pentru a recupera, actualiza şi transplanta practicilor de odinioară lumina adevărului. Informaţiile care populează paginile sînt extrem de importate pentru omul contemporan, restituindu-i acestuia o colecţie preţioasă de reţete vindecătoare ale strămoşilor, reţete care au rezistat în timp prin amprenta de nemurire, păstrînd nealterată posibilitatea unui dialog cu farmaciile divine, cu semnul spiritualităţii şi identităţii româneşti. Paginile adăpostesc în egală măsură ştiinţa şi înţelepciunea poporului în arta vindecării cu plante dătătoare de sănătate, dar, îţi iese în cale şi acel „the spirit of the past”, ce străbate din dialect şi evocări, prin vocea „restitutio in integrum” a autorilor.

Beneficiile terapiilor naturiste

Vorbim despre două cărţi imposibil de ignorat, care vor intra în circuitul valorilor perene ale spiritualităţii noastre, tocmai pentru că ele restituie prezentului capitole, pînă acum, mai puţin sau chiar deloc cunoscute – o pleiadă de tratamente naturiste, leacuri din moşi-strămoşi, folosite în diverse zone ale ţării, dar şi referiri preţioase asupra vechimii milenare (de peste 2500 de ani) a medicinii tradiţionale geto-dace. Deschizînd nenumărate uşi spre miracolele naturii, cărţile pledează pentru întoarcerea, ca necesitate, la beneficiile practicilor şi terapiilor naturiste, fără a se opune ştiinţei medicinii, cele două, complendu-se întru binefacere asupra omului. Deosebit de utile pentru fiecare dintre noi, volumele tezaurizează cele mai importante plante medicinale, legume sau fructe, precum şi rezultatele binefăcătoare în menţinerea şi restabilirea sănătăţii oamenilor. Construite pe fundamente ştiinţifice, dar într-un registru accesibil tuturor, cele două „dicţionare de leac” pot fi o porta-voce a reîntoarcerii la miracolele şi calităţile curative ale plantelor, o pledoarie pentru tămăduirea bolilor cu ajutorul acestora, un instrument practic de folos celor preocupaţi de păstrarea sănătăţii. Dovezile istorice prezentate de către autori, arată că din cele mai vechi timpuri, oamenii apelau la puterea tămăduitoare a plantelor, la anumite descîntece şi leacuri. Iată ce de, considerăm că demersul autorilor vine să deschidă uşi nebănuite, închise sau uitate, spre miracolele vindecătoare, la îndemîna noastră, în „Farmacia Domnului. Autorii menţionează că „doar indienii, chinezii şi românii merg pe această cale străveche, atât de eficientă sănătăţii noastre. Cum lucrarile de faţă reprezintă şi rodul aprofundării unor opere ale istoricilor antici (care au abordat, printre altele, atât sănătatea trupului, cât și cea a sulfletului) ea nu este altceva decât o așa-zisă „ipoteză de lucru”, pe care Dv. o puteţi lua, sau nu, în calcul,” ne sugerează autorii în finalul lucrării.

De la medicul trac al lui Zamolxes la Rugăciunea inimii

Dar să vedem cum motivează autorii tezaurizarea celor două volume: „Nu trebuie să ne rușinăm că împrumutăm de la popor ceea ce poate fi de folos artei vindecării” (Hipocrate – Corpusul hipocratic). Medicul trac al lui Zamolxes, înainte de a lua «buruiana de leac», spunea că e absolut obligatoriu să ne adresăm Divinității…să ne conectăm la șuvoiul de energie universală, ca și cum ne-am conecta la o sursă de curent electric, spre a ne pune în mișcare cele de trebuință gospodăriei noastre, respectiv sufletului și trupului nostru! De aceea, recomandăm de la-n-ceputul acestei lucrări că, atât înainte de începerea primei proceduri, dar și la celelalte, cât și în timpul desfășurării «procedurii» și la sfârșitul fiecăreia dintre acestea să folosim, în special, Rugăciunea inimii!: «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!» (rugăciune care sintetizează sincronic, cred, toate descântecele folosite de Zamolxes cu 500 de ani mai înainte de a se naște Mântuitorul nostru)… descântece pe care le vom atașa la sfârșitul acestei lucrări […]. Procedăm astfel, deoarece, după părerea noastră, și descântecele au fost (înainte de Hristos) tot un fel de imne-rugăciuni adresate, Divinității Supreme – Soarelui Atotputernic, respectiv șuvoiului universal de energie și lumină, așa încât nu cred că vom comite un «sacrilegiu», dacă, alături de marile rugăciuni (Tatăl nostru, Cuvine-se cu adevărat, Crezul și Rugăciunea inimii) atașăm și descântecele. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât, se pare, ele au fost cu adevărat eficiente (după afirmațiile grecilor) în vremea lui Zamolxes, care a fost «inventatorul» acelei vestite «metode totale», din care avea să derive medicina psihosomatică, n.n.”. (Platon, Opere, vol. I, Charmides, p. 210) Dacă acum 2500 de ani, în vremea lui Zamolxes, medicina psihosomatică se practica cu mare succes, de ce n-am crede că acest lucru este posibil (chiar se impune!) și azi?! Și-apoi, dacă medicina naturistă dacică era extrem de eficientă (dublată fiind de descântece!), de ce, oare, n-ar trebui reluată și eficientizată și în zilele noastre, mai ales acum, când medicamentele farmaceutice sunt făcute, în mare parte, din substanțe chimice?!” Îmbinarea fericită dintre ştiinţă, natură şi literatură, domenii reprezentate semnificativ de cei doi autori – medicul Constantin Ioniţescu şi filologul George Voica, succinta expunere de motive a celor două volume, care ne învaţă arta vindecării bolilor cu plante (chiar vindecarea cancerului), rezonanţa care integrează demersul autorilor în necesitatea timpului pe care îl trăim, merită atenţia celor care ştiu ce semn poartă sănătatea existenţei şi natura vindecătoare.

Maria Diana Popescu

Leave a Response