Spovedania, un leac uitat

Spovedania sau Mărturisirea păcatelor este una din cele şapte Sfinte Taine din Biserica Ortodoxă prin care ni se iartă păcatele. Dacă am păstra în noi curăția și sfințenia pe care o dobândim la Sfântul Botez, poate n-ar mai fi nevoie de Spovedanie, însă pe măsură ce omul înaintează în viaţă, această haină luminoasă a vieţii se întunecă din cauza păcatelor, se pătează de fărădelegi şi trebuie spălată periodic, prin Sfânta Taină a Mărturisirii.

Mulți  oameni nu înţeleg de ce viaţa lor este plină de suferinţă, de tulburări şi de neliniști. Însă, de cele mai multe ori, este din vina păcatelor care sufocă viaţa noastră, instaurează dependenţa de rău şi ne înstrăinează de Dumnezeu.

Nimeni nu simte plăcere să spună tainele întunecate ale sufletului său lui Dumnezeu. Dar El oricum le cunoaşte şi ne-a văzut când le-am săvârşit, aşa că ruşinea de Dumnezeu trebuie să lucreze atunci când facem păcatul, iar nu când ne spălăm definitiv de el. Pocăinţa trebuie să fie sinceră, însoţită de părerea de rău, de hotărârea de a nu mai păcătui, de refuzul păcatului, de conştiinţa slăbiciunilor noastre, ca să primim harul Sfântului Său Duh, spre tămăduire și spre mântuire.

Spovedania nu trebuie  să fie prihănitoare, adică nu trebuie să dăm vina pentru păcatele noastre pe altcineva, nici pe oameni, nici pe vreo altă zidire a lui Dumnezeu, nici chiar pe diavoli. La spovedanie numai pe noi înşine se cuvine să ne învinuim, așa cum zice Sfântul Ioan Scărarul: A mea este buba, a mea este rana; dintru a mea lenevire s-a făcut, iar nu dintr-a altuia.

Mărturisirea păcatelor nu este legată de anumite termene. Putem alerga la duhovnic ori de câte ori simţim nevoia de a ne uşura sufletul de povara păcatelor sau de a primi mângâierea harului şi nădejdea iertării. Nu este rău ca un creştin să se spovedească de câte ori simte nevoia, ci este chiar indicat și folositor.

Sfinţii Părinţi, spunând că acela care își vede păcatele este mai mare decât acela care învie morții, arată cât de importantă şi mare este cunoașterea de sine, smerenia și pocăința. Acest lucru este însă aproape cu neputință aceluia care se spovedește doar de câteva ori pe an și, poate și atunci, în chip mecanic.

Vorbid despre taina Spovedaniei, părintele Arsenie Boca adesea spunea: Să vă spovediți și să vă împărtășiți. Să aveți o clipă în care să vă împăcați cu Dumnezeu. Să folosiți clipa întâlnirii cu Hristos ca pe o rază de soare care vă luminează viața, căci El este Calea, Adevărul și Viața. Să-L luați pe Hristos cu inima împăcată cu Dumnezeu. Să nu plecați din față lui Hristos întristați, ca tână­rul bogat care n-a înțeles cu Cine stătea de vorbă. (...) Mai, voi mă rugaţi să fac minuni! Eu nu fac minuni. Am venit să facem minunea de a asculta de poruncile lui Dumnezeu şi a le împlini. Aceasta e cea mai mare minune.