|joi, octombrie 19, 2017
  • Follow Us!

Biblioteca de acasă 

biblioteca

 

Cărţile şi bibliotecile au reprezentat dintotdeauna o putere în societate, ele fiind purtătoare de informaţii şi mesaje. De-a lungul timpului s-au depus eforturi mari pentru tipărirea unor cărţi, dar totodată s-au dus şi lupte aprige împotriva altora. Astăzi însă, când cărţile pot fi procurate atât de uşor, valoarea unei biblioteci personale nu mai constă atât în numărul de scrieri tipărite pe care le conţine, cât în titlurile pe care le adună la un loc. „Cărţile pot fi leac si antidot, dar şi otravă. Să le deschidem larg porţile, mereu curioşi, mereu ospitalieri, nu însă fără trezvie”, spune parintele Nicolae Steinhardt. Azi e uşor să-ţi întocmeşti o bibliotecă, dar este greu să aduni la un loc doar acele cărţi care merită citite, nu puţine fiind acelea care pot vătăma sufletul.

Filosoful Seneca a lăsat ucenicilor săi un sfat deosebit de înţelept: „Voieşti ca cititul să-ţi lase impresii trainice? Mărgineşte-te la un mic număr de autori, însufleţiţi de multă înţelepciune, şi hrăneşte-te cu nesaţ din cuvintele lor! Mulţimea cărţilor împrăştie puterile spiritului”. Deci, biblioteca de acasă este necesar să conţină mai ales acele cărţi pe care dorim să le citim periodic şi din care nu încetăm să scoatem învăţături.

Pentru noi, creştinii, biblioteca personală trebuie să conţină acele cărţi de neapărată trebuinţă, precum Biblia (Sfânta Scriptură), Catehismul (Învăţăura de Credinţă Ortodoxă) şi Vieţile sfinţilor (12 volume). Acestora li se adaugă unele cărţi de cult, precum Cartea de rugăciuni, Acatistierul, Ceaslovul, Psaltirea şi Calendarul, şi alte scrieri ale Sfinţilor Părinţi şi marilor duhovnici contemporani, care conţin cuvinte duhovniceşti, predici şi tâlcuiri la cărţile Sfintei Scripturi.

Biblia este cartea care istoriseşte cele despre Facerea şi Sfârşitul lumii. Din ea aflăm ce rost are viaţa noastră, ce rost au necazurile, munca, nevoinţa etc. Ea consemnează istoria mântuirii noastre, arătând cum Dumnezeu Cel în Treime închinat a fost neîncetat prezent şi lucrător în lume. Vechiul Testament cuprinde istoria lumii până la venirea Mântuitorului Iisus Hristos, iar Noul Testament cuprinde istoria lumii de după venirea Sa. Ea se încheie cu Apocalipsa, o carte care istoriseşte în chip tainic cele despre sfârşitul lumii.

În cartea numită Ceaslov se află rugăciunile de dimineaţă şi de seară, alături de cele şapte laude bisericeşti care se slujesc într-o zi. La sfârşit se află adăugate Acatiste şi Paraclise închinate Mântuitorului Iisus Hristos, Maicii Domnului şi altor sfinţi. Psaltirea este cea mai citită carte biblică. Este o carte bună pentru omul încercat de necazuri şi supărări, pentru cel ce-şi plânge păcatele, pentru cel ce aduce mulţumire lui Dumnezeu, pentru cel care cere întărire în lupta cu ispitele. „Cartea Psalmilor cuprinde în sine tot ceea ce este mai folositor în toate, este o comoară de învăţături bune, punând la îndemâna fiecăruia, după sârguinţa lui, tot ceea ce îi este de folos”, spune Sfântul Vasile cel Mare. Psalmii sunt rugăciuni sub formă de imne care exprimă întreaga bogăţie de trăiri şi sentimente ale omului în faţa lui Dumnezeu. Psalmii se citesc cu binecuvântarea duhovnicului şi mai ales în vreme de post.

Învăţătura de Credinţă Ortodoxă, numită şi Catehism, este o carte care cuprinde răspunsuri la toate întrebările legate de învăţătura şi viaţa Bisericii Ortodoxe. Vieţile sfinţilor sunt scrieri biografice care descriu viaţa, faptele şi chiar unele scurte învăţături ale sfinţilor din calendarul Bisericii Ortodoxe. Există 12 volume cu vieţi de sfinti, precum şi alte cărţi care consemnează vieţile sfinţilor din ultimul secol. Alături de Vieţile sfinţilor poate fi aşezată şi colecţia numită Proloage. Aceasta din urmă ne pune înainte, pentru fiecare zi din an, viaţa pe scurt a sfinţilor din acea zi, un cuvânt de învăţătură al Sfinţilor Părinţi şi o scurtă predică.

„Am prieteni a căror societate e foarte plăcută, prieteni din toate ţările şi din toate timpurile. Ei totdeauna sunt împrejurul meu. Când îi chem, vin; când îi întreb, îmi răspund. Unii din ei îmi povestesc ce s-a întâmplat în timpurile trecute; alţii, ce se întâmplă în timpul de faţă. Unii mă învaţă să trăiesc bine, alţii să mor bine. Alţii, prin veselia lor, îmi risipesc grijile şi necazurile. Unii îmi oţelesc inima în suferinţe, alţii mă învaţă să dispreţuiesc dorinţele inimii. Unii mă poartă de mână pe drumul ştiinţelor, alţii mă povăţuiesc pe cărarea virtuţilor. Ca răsplată pentru atâtea binefaceri ei nu cer altceva decât o cameră modestă, unde să fie feriţi de pulbere. Când ies pe afară, îi iau cu mine pe cărările pe unde umblu. Liniştea câmpurilor şi umbra copacilor le place mult mai bine decât zgomotul oraşelor, ştiţi voi cine sunt aceşti prieteni? Sunt cărţile ce le citesc!”, spune poetul italian Petrarca, într-un cuvânt de preţuire faţă de cărţi. Acest cuvânt se potriveşte cu atât mai mult cărţilor bisericeşti şi scrierilor Sfinţilor Părinţi, care cunosc şi prezintă sufletul omenesc în toate adâncimile lui, şi pe care se cuvine să le avem în casă şi să alergăm le ele oridecâte ori avem nevoie, ca la o farmacie duhovnicească.

 

Preot Iancu Dorin Nifon

Leave a Response