|sâmbătă, august 18, 2018
  • Follow Us!

Paza auzului și sunetele 

paza-auzului

 

Cele cinci simțuri ale trupului au fost date omului pentru a se putea împărtăși de frumusețea și bunătatea darurilor lui Dumnezeu, ca prin aceasta să-L cunoască pe El, care atât de mult își iubește făptura. Mintea noastră trebuie să fie ațintită neîncetat spre Dumnezeu, iar fiecare simț în parte trebuie să devină un receptor al iubirii Sale nemărginite.

Sunetele au putere asupra sufletului nostru. Sfântul Vasile cel Mare, într-un cuvânt către tineri, spune: „Urechile să nu primească în suflet cântece de rușine, căci din niște cântece ca acestea se nasc de obicei patimile”. La rândul său, Sfântul Grigorie Teologul spune: „Astupă-ți urechile cu ceară de către cuvintele rele și șuierăturile fără de rânduiala ale cântărilor vesele!” Făcând referire la istoria lui Odiseu din mitologia greacă, care a astupat cu ceară urechile marinarilor săi pentru a nu cădea pradă cântecelor vrăjite ale sirenelor și a nu zdrobi corabia de stânci, Sfântul Nicodim Aghioritul spune: „Cel înțelept se cuvine a-și închide auzul său la niște șuierări ca acestea (cântece lumești și vorbe stricate), fără de rânduială, ca să nu fie mâncat de tot de purtătoarele de moarte sirene ale dezmierdărilor”.

Cântecele lumești îmbie inima omului spre mișcări pătimașe. Multe cântece sunt alcătuite special pentru dezmierdarea inimii și spre aprinderea pătimasșă a simțurilor. Sfinții Părinți spun că din cântecele lumești se nasc următoarele trei vătămări: sufletul își pierde îndrăzneala și se moleșește, rămânând nesimțitor la prezența lui Dumnezeu, ca într-o prea-dulce ațipire; mintea nu încetează să-și închipuie cele ce se înțeleg din cântece, primind astfel multe chipuri pătimașe; inima se aprinde de poftă, învoindu-se cu gândurile.

Bârfa și clevetirile murdăresc sufletul și alungă harul lui Dumnezeu. Se cuvine a ne închide urechile la clevetirile asupra altora, după cum poruncește Dumnezeu, zicând: „Să nu iei aminte la zvon deșert” (Iesire 23, 1). Pentru aceasta se și ruga Psalmistul, zicând: „Iar eu ca un surd nu auzeam și ca un mut ce nu-și deschide gura sa. Și m-am făcut ca un om ce nu aude și nu are în gura lui mustrări” (Psalm 37, 13-14); și iarăși: „Pune, Doamne, strajă gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele” (Psalm 140, 3). Mai ales atunci se cuvine a respinge clevetirile și bârfa, când s-ar întâmpla ca acestea să fie săvârșite neîntemeiat, împotriva unor oameni sfințiți, precum citim: „Pâră împotriva preotului să nu primești, fără numai de la doi sau trei” (I Timotei 5, 19). La rândul său, Sfântul Vasile cel Mare îndeamnă la fel: „Când clevetirile se fac dintr-o parte, nicidecum să nu le primești ca adevărate, căci, după cum este scris, pe nimeni nu judecă legea, de nu va auzi mai întâi și va cunoaște ce face”. De trei ori nedreptățesc aceia care clevetesc, după cum arată Sfântul Vasile cel Mare: „Se cuvine, la clevetire, a nu tăcea, nu ca prin împotriva-cuvântare să ne izbăvim pe noi înșine, ci ca să nu iertăm a călători bine cu minciuna, iar pe cei amăgiți să nu-i lăsăm în vătămare. Căci trei persoane vatămă și mânjește cel care clevetește: pe cel care este năpăstuit (nedreptățindu-l), pe cel către care este cuvântul (amăgindu-l) și pe sine însuși (mințind)”.

Unele sunete afectează organismul și psihicului uman. Există sunete care, asemenea unor droguri, influențează starea interioară a omului. Este vorba despre anumite sunete care, asculate alternativ și la o intensitate diferită, produc o stare de euforie și, simultan, crează dependență. Tot mai multe melodii conțin astfel de sunete, ele având mare succes în rândul tinerilor. Medicii neurologi și psihologii spun că cei care ascultă anumite sunete pot avea tulburări de comportament, stări depresive și chiar gânduri sinucigașe. Încă nu există o lege care să reglementeze producerea sau ascultarea melodiilor care conțin acest tip de sunete.

La o intensitate mare, sunetele afectează aparatul auditiv și sistemul nervos, ele putând produce reacții dureroase și chiar șocuri. Un sunet suportabil este limitat la 80 de decibeli, în timp ce un sunet de 130 de decibeli va provoca în mod cert o senzație de durere. Poluarea sonoră afectează organismul uman, începând cu stări de oboseală și terminând cu stări nevrotice severe și traumatisme ale aparatului auditiv. În lumea medicală se vorbește tot mai frecvent despre „maladia zgomotului”, care afectează sistemul nervos și pe cel auditiv.

Poluarea fonică și zgomotele obosesc sufletul și sleiesc de putere trupul. Astăzi, majoritatea activităților umane sunt generatoare de sunete puternice. În natură, sunetele puternice sunt rare. Sunete precum susurul unui izvor și foșnetul frunzelor sunt întotdeauna plăcute urechii, dând omului o stare de liniște. Din păcate, sunetele odihnitoare devin tot mai rare, mai ales la orașe, ele fiind înlocuite de zgomotul unor tehnologii tot mai lipsite de sens.

Leave a Response