|joi, ianuarie 18, 2018
  • Follow Us!

Profesoara Andra Bica este noul inspector general al Inspectoratului Școlar Vâlcea! Gherghinaru, huidu-hu, ia-ți valiza și te du! 

andra bica 11

Gherghinaru, huidu-hu, ia-ți valiza și te du! Profesoara Andra Bica este noul inspector general al Inspectoratului Școlar Vâlcea

 Profesoara Andra Bica este noul inspector general școlar al Inspectoratului Școlar Vâlcea. Politrucul Ion Gherghinaru, cel care a ocupat până acum această poziție, a dat dovadă miercuri, 18 martie, în fața comisiei de examinare a Ministerului Educației, că este total nepregătit, nereușind să treacă nici măcar de prima probă a concursului, cea scrisă. Gherghinaru a ieșit din sala de examinare după primele zece minute.
Andra Bica a reușit să se impună la toate cele trei probe ale concursului: evaluarea CV-ului, evaluarea competenţelor digitale pe management educaţional (probă scrisă, test grilă) şi interviul. Îi adresăm felicitări sincere și succes în noua funcție!

 

 INTERVIU CRITERII.RO:

Prof. Andra Bică: „În învăţământ există multă suferinţă, dar, din câte am citit şi am trăit, suferinţa naşte opere valoroase”

Pe candidații la postul de inspector general al învățământului vreau să-i văd în ziare și la televizor, vreau să îi văd gândind, propunând teme de dezbatere și idei concrete.
Nu vreau o luptă de dosare și în niciun caz de pile pentru cel ce va conduce învățământul în Vâlcea, vreau o luptă deschisă, în arena intelectualității locale.
Lansez această provocare pentru toți cei care doresc să fie inspectori generali sau doar inspectori școlari. Dați interviuri, doamnelor și domnilor, expuneți-vă evaluării comunității ai căror copii îi educați !
Doamna profesoară Andra Bică face aici un prim pas. Recunosc că răspunsurile sunt excepționale, memorabile. Aș vrea să o văd în situația de a pune în operă ceea ce aici semnalează doar teoretic.
Interviul alăturat este o provocare pentru un alt mod de promovare în învățământul vâlcean, unul caracterizat prin dialog și transparență.
– Stimată doamnă profesoară, vă mărturisesc că încep cu teamă acest interviu pe care cu atâta bunăvoinţă aţi acceptat să mi-l acordaţi. Este pentru prima oară când intervievez un profesor, nu fiindcă nu aş fi dorit să fac asta mai demult, ci fiindcă mi-a fost, pur şi simplu, teamă să o fac. Am impresia că se ascunde atât de multă suferinţă în acest domeniu, că e o atât de multă neputinţă, încât îmi e teamă să întreb ca să nu mi se confirme bănuieli catastrofale. Poate sunt eu prăpăstios, poate exagerez. Voi trece însă, cu vitejie, la fapte. Spuneţi-mi, vă rog, în ultimii ani şcoala românească a evoluat sau a involuat ?

 

– Domnule Gheorghe Smeoreanu, un interviu este un dialog şi, evident, emoţiile sunt şi de partea mea, dumneavoastră fiind absolvent al unei Facultăţi de Psihologie. Am să vă răspund, considerându-vă, de fapt, coautor la ideile mele, datorită inteligenţei întrebărilor. Aşadar, lăsăm dialogul să curgă.
În învăţământ există multă suferinţă, dar, din câte am citit şi am trăit, suferinţa naşte opere valoroase…
Din dialogul nostru, prima mea faptă de vitejie, a fost că v-am răspuns cu această idee. Altă faptă de vitejie, de mai mică intensitate acum, este să recunosc următoarele: în învăţământul actual există evoluţie, dar şi involuţie. Evoluţia ar putea însemna o libertate postmodernă, unde se desfăşoară o lume în mişcare, cu bune şi rele, într-un sistem greu de articulat. Există o deschidere spre valorile europene, mai mare decât altădată. Involuţia ar ţine de pierderea coerenţei, a disciplinei, a punctualităţii, a comportamentului benefic. Dacă sunteţi de acord, putem discuta şi despre devenirea sistemului, cu mişcările lui între pozitiv şi negativ.

– Există, stimată doamnă, o platformă conceptuală care susţine pedagogia românească de azi ? Avem o şcoală de pedagogie vizionară şi realistă ?

– Pedagogia românească, după cum ştiţi, cuprinde personalităţi polivalente: Titu Maiorescu, Spiru Haret, Vasile Pârvan, Onisifor Ghibu… Este, să zicem, pedagogia clasică, la care fiecare ar putea adăuga şi alte nume. În învăţământul liceal, în perioada interbelică au predat Eugen Lovinescu, Nae Ionescu, Emil Cioran…
Ei au creat, ca şi alţi profesori, stări de spirit, cum ar spune Constantin Noica.
Şcoala actuală de pedagogie, fără a avea valoarea celei interbelice, propune sintagme şi concepte utilizabile astăzi, cum ar fi de exemplu „gândirea laterală”, teoretizată pe plan european de Edward de Bono, iar la noi de şcoala pedagogică de la Cluj şi Iaşi, cu preponderenţă. Conceptul amintit accentueaza creativitatea, inteligenţa naturală, vine în întâmpinarea orizontului de aşteptare al tinerei generaţii, care îşi doreşte mai multă comunicare, mai mult umanism, mai multă libertate a exprimării. Dacă pedagogia de astăzi este vizionară şi realistă ar putea fi o altă discuţie, cu sensuri multiple.

– După Spiru Haret, următorii zece miniştri au tot modificat legislativ învăţământul. Am impresia că asta se întâmplă şi la noi, de vreo 25 de ani încoace. De ce credeţi că nu putem să coborâm din acest carusel, de ce nu avem o lege a şcolii, în care să credem şi pe care să o urmăm măcar o generaţie sau două ?

– Spiru Haret a fost un ministru exponenţial pentru societatea românească, fiind şi acum un model de referinţă, iar la Râmnicu Vâlcea de insistentă referinţă. Dacă am discuta de unde a găsit Spiru Haret învăţământul românesc şi unde l-a lăsat, am avea alţi termeni de comparaţie cu ceea ce este astăzi. Spiru Haret a găsit un învăţământ prea puţin elaborat, dacă nu mai deloc. Elementele care existau, vorbim de învăţământul rural acum, erau greu perceptibile, atât administrativ, cât si formative, în comparaţie cu ceea ce se întâmpla în statele europene. În epocă existau pesonalităţi precum Titu Maiorescu, B.P. Haşdeu, Nicolae Iorga, oameni cu viziuni diferite de ministrul Spiru Haret sau apropiate.
Polemicile lor sau, mai ales, complementaritatea au dus la un învăţământ modern, unde prioritar era sistemul valoric. Personalităţi de valoare, rezultate pe măsură. Spiru Haret după cum sugeraţi a avut nevoie de timp, de continuitate şi le-a avut. Este probabil şi semnul destinului. În epocă, pe alte meridiane, se spunea că atunci când trece mantia divinităţii trebuie să întinzi mâna, ca să o prinzi. Perioada de acum este una a fragmentului, după cum se spune în filosofia postmodernă. Este evident că dificultăţile sunt de altă natură. Timpul nu mai are răbdare, după cum ar fi spus Marin Preda, însă avem nevoie de o lege în care să credem, după cum spuneţi, o generaţie sau două. Există şi astăzi personalităţi şi am să vă dau doar două exemple, profesorul Gologan şi academicianul Solomon Marcus, care pot fi consilieri pentru o reformă substanţială în învăţământ. Un pedagog citat des astăzi este Constantin Cucoş.

– Aţi visat vreodată o lege a învăţământului a dumneavoastră, pentru care aţi face totul să o implementaţi ? Dacă da – iar eu cred că da, fiindcă fiecare dascăl valoros are asemenea vise – care ar fi principalele puncte care să definească o asemenea lege ?

– Deocamdată visez la anumite segmente dintr-o lege a învăţământului, pentru care aş face totul ca să fie implementată. Ar fi desigur în spiritul bibliografiei amintite, un echilibru între o viziune umanistă şi alta, de ştiinţă în sine.

– Aş vrea să venim mai spre casă, spre Rm. Vâlcea, unde vă desfăşuraţi activitatea. Ce e bine şi ce e rău în sistemul de învăţământ din acest judeţ ?

– Am să vă răspund la această întrebare printr-o aserţiune normală. O societate unde carenţele se întâlnesc la fiecare pas, este evident că are în spate un învăţământ cu neajunsuri. Mi-ar plăcea de exemplu să se rezolve problema profesionalismului cadrelor didactice, fiindcă, de fapt, tinerii îşi doresc să studieze, iar dascălii mai vechi pot să le fie mentori. O idee total pozitivă a domnului Ministru Sorin Câmpeanu este aceea după care trebuie să instituim selecţia pe bază de competenţe a managerilor. Ar fi normal ca viitorii manageri să fie şi buni cunoscători de pedagogie şi psihologie. Profesionalismul înseamnă studiul de zi cu zi.

– Spuneţi-mi, vă rog, cel care conduce învăţământul într-un judeţ are puterea de a-l schimba în bine ? Cât de mare este această putere, cum se poate ea exercita ? Dumneavoastră ce aţi schimba dacă aţi putea ?

– Evident că Inspectorul Şcolar General trebuie să fie un exemplu prin profesionalismul în sine şi arta managerială. Autoritatea nu ţi-o dă neapărat vârsta, ci competenţele, care sunt date nu de numărul diplomelor, ci de valoarea mentorilor.

– Fiindcă aş fi vrut să vă adresez o mie de întrebări dar mi-am propus să mă limitez doar la şapte, iat-o pe ultima, poate cea mai dificilă. Cum vă formaţi dumneavoastră ca profesor, cum sunteţi acum şi cum vă doriţi să evoluaţi profesional ?

– De fapt, formarea mea profesională este cea mai importantă. Sunt absolventă a Liceului Pedagogic din Râmnicu Vâlcea, licenţiată a Facultăţii de Drept şi Administraţie “Nicolae Titulescu”, din cadrul Universităţii Craiova, am obţinut masterul “Managementul Organizaţilor Publice” de la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Universitatea Craiova, sunt doctorand al Şcolii de Studii Avansate a Academiei Române.

Un interviu de Gheorghe Smeoreanu (criterii.ro)

 

One Response to Profesoara Andra Bica este noul inspector general al Inspectoratului Școlar Vâlcea! Gherghinaru, huidu-hu, ia-ți valiza și te du!

  1. lucia. armasescu

    Doamna Inspectoare,sper sa aplicati ceva din invamantul vestic.,altfel….o fosta profesoara,actuala pensionara.

     

Leave a Response