|duminică, octombrie 22, 2017
  • Follow Us!

Mii de oameni l-au condus pe ultimul drum pe Ion Cîlea 

cilea ultimul drum

 

Vineri, 5 decembrie, lumea s-a strâns în faţa Sălii Mari a Consiliului Judeţean, acolo unde trupul neînsufleţit al lui Ion Cîlea a fost depus timp de două zile pentru ca toţi cei care l-au iubit, l-au cunoscut şi l-au apreciat să-şi poată lua rămas bun. La ora 12.00, deja sute de oameni se aflau în holul Sălii Mari a Consiliului Judeţean şi în faţa acesteia. Primari din tot judeţul, de la toate partidele, consilieri judeţeni, locali, şefi de partide, deputaţi şi senatori, preşedinţi ai consiliilor judeţene din ţară, vâlceni, oameni de cultură, directori de instituţii, administratori de firme au venit să-l conducă pe Ion Cîlea pe ultimul drum. De la Bucureşti, au participat la funeralii premierul Victor Ponta şi vicepremierul Liviu Dragnea, vădit afectaţi. Fanfara Gabriel Chaborschi, condusă de profesorul Andrei Constantin, a fost prezentă pe tot parcursul funeraliilor. Premierul Victor Ponta şi vicepremierul Liviu Dragnea au plecat imediat după ce cortegiul funerar s-a pus în mişcare spre Cimitirul Sf. Ion. Cel care nu s-a mişcat de lângă sicriul colegului şi bunului său prieten a fost, bineînţeles, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Dumitru Persu, singurul care a rostit şi cuvintele de bun rămas după oficierea slujbei religioase şi înainte de plecarea spre Cimitirul Sf. Ion din Râmnicu Vâlcea. „Trăim împreună clipe de mare durere sufletească. Dumnezeu ne dă puterea de a conduce pe ultimul drum pe cel mai distins şi bun coleg, pe prietenul care ne-a învrednicit ani în şir să depăşim grijile cu răbdare, blândeţe şi înţelegere. Pentru cei care i-am fost aproape, preşedintele nostru şi al vâlcenilor, Ion Cîlea, ne-a demonstrat în fiecare zi ce înseamnă munca şi dragostea pentru oameni, ne-a întărit, prin cuvântul şi exemplul său, puterea de a depăşi greutăţile şi de a ieşi învingători prin adevăr, curăţenie a minţii şi trăire de viaţă curată. Întotdeauna, preşedintele Ion Cîlea ne-a învăţat să ne ferim de patimi necurate şi să ne hrănim cu taina înţelegerii şi ajutorării dezinteresate a semenilor. Până în ultima clipă a vieţii sale a fost un rob împătimit de pasiunea pentru muncă şi n-a cunoscut bucurie mai mare decât biruinţa de la capătul drumului. Cu câteva zile înainte de a primi vestea cumplită a trecerii sale în nefiinţă, preşedintele Cîlea mi-a împărtăşit că mai speră într-o minune şi că Dumnezeu îl va ajuta să se ridice din patul durerii de pe care doctorii nu-l mai pot ridica. Atotputernicul l-a dorit însă lângă El şi ni l-a luat când încă nu terminase aici pe pământ lucrarea faptelor bune. În ce mă priveşte, regret din toată inima dispariţia distinsului meu coleg şi prieten devotat şi vă mărturisesc că sunt puternic marcat de această despărţire dureroasă. Jur, însă, lângă trupul său neînsufleţit şi în faţa familiei îndurerate, căreia îi aduc un respectuos omagiu şi sincere condoleanţe, că îi voi păstra curată şi întreagă amintirea de om exemplar. Acum, când drumurile noastre se despart, rog pe bunul Dumnezeu, dragă prietene Ion Cîlea, să te odihnească în pace şi în loc luminos, aşa cum meriţi şi ţi-ai câştigat dreptul divin prin viaţa fără prihană şi fără odihnă trăită pe pământ. Adio Prietene!”, a spus, cu lacrimi în ochi şi vocea gâtuită de durere, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea, Dumitru Persu. Un sobor de aproximativ 50 de preoţi, în frunte cu Înalt Preasfinţitul Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului a oficiat slujba de înmormântare. Cortegiul a făcut un ocol prin centrul municipiului, după care a pornit spre Cimitirul Sfântul Ion. Semnul că lui Ion Cîlea i-a părut rău că a plecat dintre noi a apărut chiar în momentul în care sicriul său a fost scos din holul Sălii Mari a Consiliului Judeţean. Dacă până atunci nu a picat din cer nici un strop de ploaie, în momentul în care Ion Cîlea a fost scos afară pentru a fi depus în dric, a început să plouă. După slujba religioasă de la Cimitirul Sf. Ion, garda de onoare a dat onorul, iar sicriul a fost purtat pe braţe de către militari până la mormânt, moment în care au fost trase trei salve de foc.

Leave a Response