|joi, noiembrie 23, 2017
  • Follow Us!

Nunta politică 

         Petunia Pelagră, frumuşica Partidului din Deal cunoscut mai mult pentru iniţiative decât pentru activitate, de cum a ajuns printre marii aleşi ai tranziţiei, şi-a pus în gând iute să-şi caute şi soţ. Căci, nu-i aşa?, una este să te mângâie şi să te sărute un guşat, urcat în plopul care, după el, face şi pere, momentan şi alta e să fii definitiv iubită şi adorată numai de unul, doar de unul, care, chiar dacă e mic e totuşi şef peste richita cu micşunele din valea bătrânului nostru Olt.

Aşa că Petunia Palagră l-a văzut pe Mormâncel la o şedinţă şi-apoi s-a ţinut de el…

–                      Cum, fă, cum ai făcut? o ispiti Linia Simulacru, prietena ei cea mai bună, chiar din târg.

–                      Păi, l-am fixat!

–                      Cum, fă, cum? Ca să învăţ şi eu!

–                      Ca şarpele, fă! Am pus ochii pe el şi…

–                      Şi? Şi?

–                      L-am deocheat!

–                      Ca babele?? Ptiu! Ptiu! Puşchea pe limbă!

–                      Da! Că i-am şi descântat într-o seară chiar în pat, doar sunt o iniţiativistă…

–                      Cum eşti, fă? Colectivistă?

–                      Soro, te-o fi chemând pe tine Simulacru, dar nu şi acră! Linio! Linio!…

–                      Şi? Şi? Ce i-ai făcut?

–                      Dragă, l-am supt! De sub tutela guşaţilor, care s-au rătăcit printre perele din plopi…

–                      Şi el? El ce-a zis, soro?

–                      A zis „Da”!

–                      Aşa repede? N-a pus şi el acolo o condiţie, una mică…

–                      Nu!

–                      Nici pe aia cu…cum să-ţi zic? Cu fata mare?

–                      Nu, soro! Dar văd, că tot simulacră eşti…

–                      Păi, ce să fac şi eu?

–                      Draga mea, îţi spun ca să ştii şi tu…Dragă, nunţile astea, ca şi a mea, sunt politice, şi se fac din patriotism mai mult, dragă! Înţelegi?

–                      Aaa? Asta era?… Nunta politică? Dar cum e asta? Alcătuită din trei părţi?

–                      Zăău? se miră Linia Simulacru.

–                      Da! Ce te miri? Una la el, că doar e şef şi la comanda lui trebuie să vină toţi…

–                      Da’ asta nu e parte, e nuntă în toată regula!…

–                      Şi ce? Parte-neparte e nunta mea…

–                      Aşa? Şi a doua?

–                      A doua la mare, dragă, doar ştii că eu iubesc plaja şi valurile, iar naşul nostru e de-acolo şi, la un semn de la partid, vor veni destui…

–                      Da’ te descurci, soro! Te descurci! Ale dracului sunt nunţile astea politice!…

–                      Ehe şi nici n-am terminat! Că fac şi pe-a treia. La ai mei, în târg! Ce, banii lor nu sunt buni?

–                      Cum să nu, soro, recunosc deplin! Da’ chiar de unde atâţia bani, că…lumea moare de foame, soro!…

–                      Păi, vezi cum eşti? Acră, Liniuţo!… Dar, ce crezi tu, nu sunt destui bişniţari, pardon, uite, că mă şi bâlbâi, dragă, bişniţmacei… pe care i-am ajutat?

–                      Da!… Ai dreptate!… mormăi Linia Simulacru. Şi vru să plece, dar, brusc, îi mai veni o întrebare şi n-o iertă pe frumuşica Partidului din Deal, petunia Palagră, care tocmai îşi vârâse degetul în nas.

–                      Toate bune şi frumoase, soro, dar luna de miere unde o să v-o petreceţi?

–                      Tu ce crezi, dragă?

–                      Păi, eu cred, că dacă partidul tău e aşa de patriotic, cum mi-ai povestit, te vei duce la Mamaia!

–                      Eşti nebună? Eu, la Mamaia?

–                      La mare, soro, nu la bunică-ta, ce dracu!…

–                      Nu, fă, nu! Uite-aşa, ca să muriţi voi de ciudă! În Honolulu o să mi-o petrec! Ori la Las Vegas, că doar prostimea are bani… Şi-apoi trebuie să mă pregătesc, ca să pot să vă conduc, soro!…

George Achim

 

 

Blestemul Aurei

 

Nu cer prea mult,

Nici n-am cerut,

De jos m-am rupt

Ca să –ascult,

Şi să devin un salvator…

Că nu-i străin

De mine nici un dor

Nu aveam nume,

Eram „studenta”

Pentru lume,

Dar crezul meu

Era prea mare,

Şi n-a fost greu

Să am chemare

Lângă OAMENI, mai ales,

Şi de-am căzut,

Am înţeles

Că mi-a fost soarta…

De văzut.

Şi aş fi vrut

Să fiu tare,

Să înfrunt

Cu-ndemânare

Frigul care m-a învins,

Dar dacă, poate,

Aşa mi-a fost scris?

Să trec în moarte

Nevinovată

Ce pot să fac?

Decât să plâng încă o dată

Şi-n frig să zac…

O, Doamne, iute

M-ai luat de lângă ai mei

Şi nu te

Condamn! De vină-s eu

Cei puşi la comandă

Incompetenţi ieşiţi pe bandă

Din a partidelor nişe –

Lipitorii de afişe,

Drept recompensă ruşinoasă?

Blestemaţi să fiţi în veci

Cei ce puneţi nepăsarea

Pe primul loc, nişte zevzeci,

Ce iubesc numai culoarea

Banilor! Capete seci…

G.Alunelă

 

 

A căzut un avion

Şi-au apărut incompetenţii,

Care au multe pretenţii,

Dar nu şi pe-aia de…om!

Geo Tasău

Leave a Response